ChinaRail 2015 OperaRail 2024 OperaRail 2023 OperaRail 2015 OperaRail 2022 OperaRail 2013 OperaRail 2021 OperaRail 2012 OperaRail 2020 OperaRail 2019 OperaRail 2018 OperaRail 2017 OperaRail 2016 RomaniaRail 2015 OperaRail 2014 Ludovic Spiess Felicia Filip Elena Mosuc Angela Gheorghiu Leontina Văduva Cristian Mihăilescu Ionut Pascu Teodor Ilincai Munchen Bayerische StaatsOper Teatro dell Opera di Roma Arena din Verona Stockholm Opera Regala Festivalul Puccini Ruse Opera Oslo Operaen Viena VolksOper Viena StaatsOper Teatro Alla Scala Milano London Royal Opera House Budapesta Opera Sofia Opera House |
Muzeul Trubadurului din Salzburg. Der Troubadur aus Mozartburger Festspiele
[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=42&nume_categ=salzburg---il-trovatore ] Cine isi poate inchipui Salzburg-ul fara Mozart? Paaai, eu pot! :-) Dar, cum n-am niciun motiv sa fac chestia asta :-) , am sa incep aceste randuri amintind ca marele geniu al muzicii, pe numele sau de botez Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart, s-a nascut la Salzburg pe 27 ianuarie 1756. Casa lui natala, Geburtshaus, s-a pastrat, se afla in centrul orasului si este muzeu, desigur. Istoricii nu stiu daca micul Amadeus detinea o vioara sau un violoncel pe vremea cand domicilia flotant in burtica mamei lui, dar, tinand cont de ceea ce a urmat, macar o muzicuta tot a avut. :-)
Salzburg se afla in centrul Austriei, are 150.000 de locuitori si este al patrulea oras ca marime din Österreich (dupa Viena, Graz si Linz), dar al doilea cel mai vizitat (dupa Viena, desigur), datorita aspectului sau frumos si, bineinteles, datorita lui Mozart. Aspectul este dat atat de amplasamentul sau dintre dealuri - chiar si centrul e flancat foarte aproape de doua dealuri - cat si de realizarile umane, castele, cladiri, piatete, strazi. Dintre toate, cea mai reusita este pozitionarea gradinilor Mirabell - ele insele o frumusete - care, văzute dinspre laterala dinspre gară, au in spate un castel, iar in spatele acestuia râul Salzach (de la care provine si numele orasului), apoi un deal pe care se afla alt castel! Peisajul e ca desprins din poveste.
Orasul "duduie" de Mozart si nu m-ar mira ca toti copiii, pisicile si cainii sa fie alintati Wolfgang sau Amadeus. :-) In orice caz, orasul ar trebui redenumit Mozartburg, atat e de prezent spiritul genialului compozitor peste tot, in toata localitatea, in ciocolate, bomboane, vederi, indicatoare, manechine...
Si cand te gandesti ca Mozart a plecat din Salzburg tocmai pentru ca nu era apreciat acolo...
Apropo de manechine umane, Mozart e român din Bucuresti! :-) Plimbandu-ma prin Mirabellgarten, am vazut un nene imbracat in haine de epoca, culori doar alb si negru, inclusiv făină pe fatză. :-) Nu l-am luat in seama prea mult, dar el, văzându-mă cu sapca tricoloră, m-a invitat sa fac o poza cu el, spunand si ce ziceam mai sus, ca fara Mozart acest oras nu exista.
Orasul mai este cunoscut pentru Festivalul anual de opera care are loc vara, Salzburger Festspiele, cunoscut ca unul dintre cele mai prestigioase din lume. Prima editie a avut loc in 1920, deci in urma cu 95 de ani, cu incercari de organizare inca din 1877. Repertoriul prezentat in acest an a cuprins operele "Die Eroberung von Mexiko" ("Cucerirea Mexicului") de Wolfgang Rihm, "Le nozze di Figaro" ("Nunta lui Figaro") de Wolfgang Amadeus Mozart, "Fidelio" de Ludwig van Beethoven, "Norma" de Vicenzo Bellini, "Iphigenie en Tauride" ("Ifigenia in Tauride") de Christoph Willibald Gluck, "Der Rosenkavalier" ("Cavalerul trandafirilor") de Richard Strauss si, desigur, "Il Trovatore" ("Trubadurul") de Giuseppe Verdi.
Personal, aveam doar doua amintiri legate de oras, acestea "dobandite" intr-o singura zi, dar... la vreo 400 km distanta intre momente! Am vizitat orasul anul trecut... la sase dimineata! Aveam doua ore intre doua trenuri si nu am vrut sa le petrec in gara, asa ca am facut "un giro", un tur al centrului orasului (tur care a devenit de patru ore). Era mijloc de martie, pomii uscati dupa iarna, asa ca mi-am propus sa revin intr-o zi de vara pentru a vedea orasul in toata splendoarea lui, ocazie care s-a ivit acum.
Matej (citit "Matei") este violoncelist la Opera din Zagreb. Este de nationalitate croata, dar... nascut in Salzburg, dintr-o intamplare ca din filme sau povesti. Mama lui, gravida cu el, venea cu trenul si, in apropiere de Salzburg, Matei a inceput sa dea din picioruse ca vrea sa coboare si sa isi ia violoncel din orasul lui Mozart. :-) Asa ca seful de tren a telefonat si pe mama lui a asteptat-o Salvarea in gara, a dus-o la spital si acolo Matei a intins prima oara mânuta dupa instrumentul care avea sa-i devina prieten si suflet peste ani! :-)
Interesant e ca l-am cunoscut pe Matei in aceeasi zi in care in care am pus piciorul prima oara in Salzburg! Dimineata am vizitat orasul, apoi am plecat cu trenul spre Croatia, seara am vazut "Tosca" la Zagreb, apoi l-am cunoscut pe Matei, iar ulterior si povestea primei lui vizite in Salzburg, una cu mult mai interesanta decat a mea, chiar daca el nu isi aminteste nimic din ea! :-)
Inainte de spectacolul meu, am vizitat orasul, trecand si prin piata amplasata la poalele dealului pe care se afla castelul Hohensalzburg, cel amplasat la cea mai mare altitudine. Piata era plina de scaune in fata carora era un ecran urias. M-am interesat, acolo sunt prezentate opere din editii anterioare ale Festivalului, cam la aceeasi ora cu spectacolele in derulare. Norocul meu a fost ca in acea seara era "Boema" din 2012, spectacol pe care il vazusem deja la un cinematograf din Bucuresti si despre care am scris in articolul "Boema la Salzburg, via Cinema Baneasa".
Cladirea festivalului nu arata spectaculos. Exteriorul este drept, crem-mustar, arata ca un liceu mai mare si are doua niveluri inalte fiecare. Interiorul este "capitonat" cu lemn, alternand doua nuante de maro, este mare, peste 2000 de locuri, iar acustica este foarte buna.
Dar in apropierea cladirii se afla un obiectiv dragut, cinci castraveti verzi stand vertical. Nu, nu merg cu rosii, brânză si ceapă, au vreo doi metri si sunt din metal. :-)
Cortina se ridica si dezvaluie un interior de... muzeu. Peretii sunt grena - aceasta culoare va fi predominanta de-a lungul intregului spectacol - si au pe ei 3+4+3 tablouri mari (3 in stanga, 4 in centru, 3 in dreapta), de 4-5 metri inaltime, majoritatea portrete. Desigur, il remarc pe cel din mijloc, cu o duduie stand in picioare goala pusca. :-) In mijloc sunt cateva bancute capitonate si fara spatar. In stanga si in dreapta, doua gardiene in bleumarin pazesc intrarile laterale ale scenei. Tavanul e din sticla alba mată, impartit in dreptunghiuri egale nu foarte mari.
Intra un grup de vizitatori imbracati de strada secol XXI. Blugi, bermude, geci, tricouri, pantaloni de stofa, tenesi... Deja ma.gandesc ca o sa vad o "cestie modearna" fara sens... In fruntea lor, ghidul are un bat lung in varful caruia se afla in mic steag al Italiei. Ghidul isi aduna grupul si...
"Alleeerta! Alleeerta! "
Ghidul e Ferrando! Si e român, ardelean, clujean, Adrian Sâmpetrean!
"E il cooonnteee?"
Ghidul arata cu aratatorul spre portretul contelui. La fel si cand vorbeste despre "zingara".
Corul este grupul de turisti, desigur.
"Hört! Hört! " - "Listen! Listen! "
Traducerea pe ecranul deasupra scenei e in germana in stanga si in engleza in dreapta. Nu ca as avea nevoie de ea. :-)
"Das ist wahr! Das ist wahr! " - "It is true! It is true! "
Toti ies inspaimantati, mai putin Ferrando, care ramane singur si rade malefic.
Apare Leonora. Gresit! A fost tot timpul acolo! Cele doua paznice sunt Leonora si Ines, slujnica ei!
"Tacea la notte placida" - peretii incep sa se plimbe! De fapt, sunt panouri mari, inalte cat scena, avand si latimea de vreo 4-5 metri si grosimea unui perete normal, poate chiar mai mult. Ulterior aveam sa aflu si forta motrice, una de origine zoologica, adica au oameni in spate care le imping sau trag. Ulterior este coborat si o parte din tavan (! ), un panou din sticla alba mată, pe un sistem ca o trapă de intrare intr-un pod. Pe el sunt proiectate picturi medievale.
In fatză sunt aduse tablourile cu Leonora si Manrico.
Un paznic vine cu o lanterna si cauta hoti pe sub bancute. :-) Apoi cântă, da, este paznicul De Luna!
"Oh, Leonora! " - pune lumina lanternei pe tabloul ei.
"Mich schaudrt! " - "Io fremo! " - "Ma trec fiorii! "
Leonora revine, dar e imbracata intr-o rochie lunga, de catifea, grena inchis! Asemanator e si Manrico - intr-o haina-manta grena inchis - dar si... paznicul De Luna, care a disparut cateva momente in spatele unui perete si a iesit de acolo Contele De Luna, imbracat tot intr-o mantie grena inchis, nu foarte diferita de a lui Manrico! Au si freza asemanatoare - păr negru, lung până la umeri - ai jura ca sunt frati! :-)
Cand se contreaza Manrico si De Luna pe dragostea Leonorei, in fatza sunt aduse doua tablouri, fiecare cu un calaret in actiune intr-un turnir, tabloul cu Leonora fiind in centru intre cele doua!
Deja imi place montarea, nu sunt modernisme doar de dragul de a face altfel, asa cum ma temeam cand am vazut primele actiuni, ci gandite si cu sens. Despre voci ce sa mai vorbesc, toate sunt de cea mai buna calitate, incepand, desigur, cu Adrian Sâmpetrean. :-) Drumul Bucuresti-Salzburg, 1400 km (dus) cu trenuri (inclusiv un RailJet care a atins 230 km la ora ;-) ), incepe sa merite efortul.
"Chiii deeel gitaa-aano i gioo-orni abeee-lla?"
"La zingareee-eela! "
Un grup de dansatoare in fatza in rochii rosii vaporoase. In spatele lor corul, care vine incet in fatza, apoi se retrage usor lateral dreapta, iar la finalul ariei incremeneste. Din partea opusa vine un grup de turisti, iar ghida, imbracata in rochie albastra cu un pulovar bleu lung pe deasupra si avand aspect de tocilara, le prezinta povestea mamei sale arsa pe rug: "Striiii-deee la vaa-a-a-ampa! " E si Manrico (imbracat medieval), cei doi sunt in mijlocul scenei, tiganii din cor i-au incadrat.
"Räche mich! " - "Avenge me! " - "Mi vendica! " - "Razbuna-ma! "
GhidAzucena lesina pe bancuta muzeului, tigancile o inconjoara si o imbraca in epoca lor! Tabloul din centru e o mama cu doi copii.
"O, sciaguraaata! "
Leonora vrea sa se calugareasca. Contele vine cu armata lui grena. Soldatii cauta prin muzeu, apoi se pozitioneaza fiecare la cate o intrare (erau vreo opt).
"Il baaalen del suo sooorriso" - treimile stanga si dreapta ale tavanului sunt coborate pe verticala si redevin ecrane. Pe ele sun proiectate lent succesiv chipuri angelice in picturi vechi.
"The turmoil in my heart" - "La tempesta del mio cuor" - s-a lasat si treimea centrala intre celelalte doua, creandu-se un ecran tablou imens, cam cat toata scena, o femeie cu aripi albe deschise, pe cap avand o coroana tinuta din ambele parti de doi pretendenti. Contele cântă in stanga cu armata lui, din dreapta vin Leonora si calugaritele. Este proiectat un tablou cu rastignirea lui Isus, apoi tavanul se ridica si isi reia rolul initial, iar scena se largeste. Din spate intra Manrico, iar din dreapta oastea lui pasind incet, in acelasi timp grupul de femei retragandu-se in spate. Finalul actului e ciudat, in loc sa se bata, soldatii lui Manrico se intorc cu spatele si ies fugind, armata Contelui dă să ii urmareasca, dar e oprita inexplicabil chiar de catre acesta!
Actul al treilea. Turistii se imbraca (pe scena) peste hainele de strada cu costumele grena de epoca.
"Der Angriff auf Castellor" - "Atacul asupra Castellor"
"In braccio al mio rivaaaal! " - "In der Armem Rivalen! " - "In bratele rivalului meu! "
"Ah, Leonora! " - Contele se uita spre tabloul ei.
Azucena e adusa de doi soldati, legata la maini.
"Aus der Byscaia! " - "Da Byscaia! " - "Din Byscaia! "
"Fratello del rapito! " - "Der Bonden der Gaubern! " - "Fratele celui rapit! "
"Il suo volto! " - "Dieses Gesicht! " - "Chipul ei! "
Adrian Ferrando arata ca românii au memorie vizuala :-) si o recunoaste dupa atata vreme pe aceea care a rapit copilul contelui.
"E dessa! " - "Sie ist es! " - "Ea este! "
Zidurile se plimba in spate cu viteza marita.
Manrico si Leonora sed pe o bancuta. Stând pe alta apropiata, un grup de turisti, doar fete, ii priveste cu atentie.
"Io son suo figlio! " - "Ich bin ihr Sohn! " - "Eu sunt fiul ei! "
Cand oastea lui Manrico intra din spate ("Di quella pira! "), Leonora se pune in fatza lor cu bratele larg deschise si incearca sa ii opreasca, dar soldatii o ignora si o ocolesc, alergand spre comandatul lor.
Actul al patrulea. Liniste. Cortina se ridica. Angajatii muzeului, in pantaloni de stofa si tricouri negre, aranjeaza tablourile. Mai bine zis, le dau jos de pe pereti. Majoritatea sunt scoase afara, dar cateva sunt puse in mijlocul scenei peste o bancuta sub forma de gramada ordonata.
Leonora e in costumul bleumarin de ghid si e intinsa pe jos in fatza. "Siam giunti! " - "Am ajuns! " Un paznic vine, ia tabloul lui Manrico si il pune mult inclinat in fatza, langa Leonora. Paznicul Ruiz isi termina aria si pleaca.
"D`amor sull`alli rosee" - Leonora canta in spatele tabloului lui Manrico, tinandu-l parca in brate. Patru pereti cu patru tablouri se misca incet in spate dintr-o laterala spre cealalta. Toate reprezinta mame cu copil.
"Miserere". Peretii se dau la o parte si in locul lor raman fete in grena cu val negru pe fatza lung pana la umeri. Leonora isi da jos sacoul de la costumul bleumarin de ghida si isi bagă o mână in mâneca hainei grena de epoca, dar se inspaimanta si alearga de la o fata la alta cu rochia in brate imbracata doar o mânecă. Peretii cu tablouri au disparut, cei care au intrat pe nesimtite sunt goi, se vede doar urma tablourilor pe ei.
"Di quel prezzo di mia vitta! "
Vine Contele. Leonora se ascunde dupa maldarul de tablouri si reapare de acolo in costumul grena de epoca, asa cum ma asteptam. ;-)
"Verschwinde! " - "Va! Va! Va! " - "Pleaca! "
"Mich selbst! " - "Io stessa! " - "Eu insami! "
"Schwöre es! " - "Lo giura! " - "Jur! "
Sunt coborate treimile laterale ale tavanului si pe ele sunt prezentate nuduri feminine. Contele ii da jos Leonorei costumul de epoca si o saruta.
"Mein wort ist mehr heilig! " - "E sacra la mia fe`! " - "Cuvântul meu este sacru! "
Finalul. Inchisoarea. Un zid lung, facut din peretii muzeului, inchide scena. E paralel cu marginea scenei si lasa un spatiu mic in fatza. Peretii sunt goi, se vad doar urme unde au fost tablouri. In mijloc sunt Manrico si Azucena, in laterale, soldati trantiti uneori unii peste altii, dau impresia ca sunt morti.
"Il rogo! Il rogo! "
"Der Scheiterhaufen! " - "The stake! "
Pe peretii goi apar in relief sepia grena trei tablouri! Unul mare in centru, cele laterale mai mici, toate reprezinta mame cu copil.
"Her hair is on fire! "
Soldatii "morti" se misca, se târăsc spre pereti, ridica mainile lipite pe ziduri, apoi se ridica in genunchi, apoi in picioare, tot timpul cu mainile in sus si palmele desfacute pipaind peretii!
"Riposa, o, madre! " - "Odihneste-te, mamă! "
Tabloul sepia grena din centru e Isus mort in bratele mamei sale.
Din dreapta, pe o usa din zid, apare Leonora. Soldatii cad "morti" la loc.
"Ooo, quest`infame l`amoor venduuuto! " - "Aceasta infama si-a vandut dragostea! "
"Io moro, Manrico! " - "Eu mor, Manrico! "
Contele, aparut intre timp, vine langa cei doi aflati in genunchi, si ia mâna dreapta a Leonorei in a sa, Manrico tinand-o deja pe cea stanga.
Cand Leonora muribunda exclama "Manrico! ", de Luna ii da drumul mainii ca si curentat.
"Richtet ihn! " - "Executa-l! "
Ferrando il trage pe Manrico in dreapta scenei si ii taie beregata. Manrico se prabuseste, Azucena dezvaluie cumplitul secret. Ferrando, arogant până acum, isi pierde instant rânjetul si cade in genunchi, mangaind chipul lui Manrico.
"Sei vendicata, o, madre! " - "Esti razbunata, o, mamă! "
Montarea mi-a placut. A fost desteaptă si mie imi plac lucrurile destepte. Vocile, destepte, de asemenea. :-)
Leonora a fost interpretata de Anna Netrebko, una dintre vocile cele mai bune din lume la ora actuala. Cea mai buna? Nu stiu! Poate! Eu cred ca Angela Gheorghiu e cea mai buna. In discutii, multi au fost de acord cu mine, altii nu. Ce pot eu sa spun e ca amandoua au voci si interpretari ce ating perfectiunea, dar vocea Angelei mi se pare mai calda, mai prietenoasa. Desigur, nu neg ca pot fi subiectiv, fiind român, ca si Angela, insa ce am vrut sa zic mereu e... ce rost are o cearta cu subiect aceasta clasificare? Am sa o vad pe Angela Gheorghiu cand o sa pot si nu o sa ratez ocazia de a o vedea pe Anna Netrebko daca imi va fi la indemana. Desigur, cu mai mult drag si chiar cu entuziasm pe Angela, fiind "de-a noastra"! ;-)
Mergand spre garderoba pentru a-mi lua trolerul ;-) , aud trei doamne vorbind româneste. Schimbam cateva cuvinte, ajungem, doamnele isi iau trolerele - glumesc :-) -, iar garderobiera, care ne auzise vorbind, imi zice "Veniti aici! " Da, e româncă! La fel ca si Mozart din parc, ca si Ferrando...
La plecare, am o singura intrebare: De ce, atunci cand am fost prima data, nu era mai nimeni pe strazile alea care acum, la 6 seara, erau pline de oameni? Că Salzburgul e frumos si la 6 dimineata! :-)
Distributie:
Francesco Meli - Manrico
Anna Netrebko - Leonora
Artur Ruciński - Il Conte di Luna
Ekaterina Semenchuk - Azucena
Adrian Sâmpetrean - Ferrando
Diana Haller - Ines
Bror Magnus Tødenes - Ruiz |
Nota actuala: 9.8 (din 5 note acordate) - Acorda o nota!
Alte titluri din aceeasi categorie08-03: British Figaro la ENO ENO. English National Opera. Opera Națională Engleză. Coliseum. 2500. Londra. Anglia. Marea Britanie.
ENO, English National Opera, Opera Națională Engleză, își desfășoară activitatea în Coliseum. Coliseum, nu Colosseum. Sa ... [ continuare ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
19-01: O iadă la Târgu Jiu. Poarta pupăcioșilor Târgu Jiu, 9 mai 2021
Avizi de spectacole după noua închidere a teatrelor din martie-aprilie 2021, fiind și la Craiova, n-am ezitat, eu și Aida, pe la jumătatea lui mai și am plecat la Târgu Jiu pentru a vedea "Iedul cu trei ca ... [ continuare ] [ Autor Adrian Trasca ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
28-12-2023: Aida, prima oară în Teatrul Național din Craiova! La mine în inimă e Bebe! Craiova, 14 februarie 2021
Inițial am zis că scriu despre acest spectacol. Apoi că nu scriu. Apoi iar că scriu. Apoi iar că nu scriu! :-) Și, după cum se vede, scriu! :-) Mai mult despre Aida, fetița mea de "tei ani și luni" a ... [ continuare ] [ Autor Adrian Trasca ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
28-12-2023: Sonați la Varna, murați s-o vadă pe Sonia. Caută să nu fi idiot! Ora 21:35: Oamenii stau cu umbrele în fața teatrului și așteaptă să intre la spectacol ... deși PICURĂ !!!
Ora 21:36: Intrăm. Găsim câteva locuri.
Ora 21:36: Aida stă la maică-sa în brațe, Mihai la mine.
Ora 21:37 ... [ continuare ] [ Autor Adrian Trasca ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
28-12-2023: Verona Traviata 2021. Adio del cușino! După ce în vara pandemică a lui 2020, Fondazione Arena di Verona a reușit să realizeze o mică stagiune - cu o singură operă ("Gianni Schicchi") și, în rest, concerte, în 2021 a revenit la normal, spectacolele prezentate fiind cele programa ... [ continuare ] [ Autor Adrian Trasca ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
|
|