Trubadur prin România de Est. Oleacă di Moldova

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2015 ] [ Subcategorie II RomaniaRail 2015 ] [ Data articol: 2015-12-13 ] [ Din localitatea Chisinau ] [ Tara Moldova ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=63&nume_categ=chisinau---trubadurul ]   Cel mai greu articol... pentru că sunt atâtea lucruri dureroase de spus. Iar acestea înseamnă însăsi istoria Moldovei, iar când zic Moldova mă refer nu doar la actuala Republica Moldova sau la regiunea cu acelasi nume care face parte din România, ci la Moldova completă, adevărată, cea a lui Stefan cel Mare, cea de până în fatidica zi de 16 mai 1812, cea mai neagră zi din istoria României, deoarece e singura cu efecte negative si in prezent. Atunci tzarului Alexandru Romanov i s-a năzărit să rupă in două Moldova istorică si să alipească jumătatea de est la imperiul său, miscarea sa fără să aibă vreun temei moral, legal sau ceva de bun simt, pur si simplu din lăcomie si răutate. Mai mult, după bunul său plac a început rusificarea zonei, asuprind si epurând nativii moldoveni si aducând nativi rusi pentru a modifica structura demografică a regiunii. Nedreptatea a fost reparata dupa foarte mult timp, după 106 ani, când, pe 27 martie 1918, parlamentul Moldovei de peste Prut, denumit "Sfatul tzării", a votat Unirea cu România si astfel lucrurile au intrat in normalitate. Iar pe 1 decembrie 1918 a avut loc si Unirea cu Transilvania, realizându-se România completă, idee bazată nu pe principii exagerat-nationaliste sau de expansiune, ci pe faptul că regiunile adiacente care vorbesc aceeasi limbă, au aceleasi obiceiuri, traditii, trebuie să alcătuiască impreuna aceeasi tară. Mărturisesc că nu am stiut sa apreciez la adevărata valoare "Podul de Flori" din anii 1990-1991 si nici sacrificiile facute de Ilie Ilascu si grupul lui in acei ani. Comunismul ne-a tinut in intuneric si dupa multi ani am aflat si constientizat ceea ce doar cei bătrâni stiau, că Moldova de peste Prut este tot teritoriu românesc. Ruptă inca o dată in 1944 de catre un alt nemernic lacom, care a facut si mai mult rau, ucigând si deportând mai masiv populatia locală românească in Siberia si aducând rusi în loc, Moldova a reusit sa devina stat separat după mai bine de 45 de ani, in 1990. Un moment ratat de România, care a recunoscut existenta noului stat, in loc sa recunoasca numai independenta lui fatză de Rusia si sa solicite unirea cu teritoriul proaspat eliberat. Continuarea a fost crearea unei clici politice autohtone, care nu are niciun interes personal in predarea frâielor puterii spre Bucuresti, nici măcar la nivel de colaborare-autonomie, cu atât mai mult cu cât câtiva sunt nativi rusi, deci implicit impotriva României. ("Podul de flori" a reprezentat o zi, 6 mai 1990, in care, după 45 de ani, prima oara dupa al doilea razboi mondial, a fost lăsată liberă, fără control vamal, trecerea dinspre România spre Moldova. La eveniment au participat atunci 1, 2 milioane de oameni! Actiunea a fost repetată pe 16 iunie 1991, când locuitorii din Republica Moldova au putut trece liber in România. De curând, chiar in acest an, pe 11 iulie 2015, s-a incercat revitalizarea actiunii, când 1000 de locuitori din Moldova au plecat in mars de la Chisinau spre Bucuresti, mergand pe jos distanta Chisinau-Iasi. Ilie Ilascu si grupul lui au fost incarcerati, judecati si condamnati la moarte pentru românism de catre "Republica" Transnistria. Aceasta este o organizatie sustinuta financiar de Rusia, care, profitand de degringolada anilor 1990, a ocupat abuziv o fâsie lată la granita de est a Republicii Moldova, proclamand "capitala" la Tiraspol. Suprafata Republicii nerecunoscute Transnistria este cam cat a unui judet din România, la fel populatia, adica 500.000 de locuitori. Membrii grupului Ilascu sunt Andrei Ivantzoc, Alexandru Leshco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac si Valeriu Garbuz.) Se spune ca sunt multi care nu au interese personale si care tot nu doresc Unirea României cu Moldova de peste Prut, deoarece ar costa foarte mult si românii ar trebui să plăteasca vreo 6 miliarde de lei sau euro, n-am inteles exact. Lasând la o parte ca nu stiu pentru ce este necesara aceasta suma imensa si admitând că ar fi una corectă si necesară, de ce se opun unii? Că n-ar câstiga mai bine? Mă scuzati, dar ce fac românii (si nu numai ei) când câstigă mai bine? Hmmm... ce am observat eu la majoritatea... bagă în ei ca porcii! Da, adică mănâncă! Groh! Groh! Există o mică parte care investeste in educatie (a lor si a copiilor), in călătorii, in cărti, in cultură, dar majoritatea "investeste" în burdihane! Si atunci... nu ar fi un bine si pentru ei să le scadă investitia in grăsime si colesterol si banii să ajungă unde e necesar pentru o reparatie istorică? Le-ar prinde bine si lor pentru sănătate. ;-) In fine, ca ultim argument momentan, Germania de Vest nu s-a unit cu Germania de Est pentru că se plictisea singură în sufragerie, ci pentru că, asa cum am spus, regiunile vecine care vorbesc aceeasi limbă, au aceleasi obiceiuri si traditii trebuie să alcătuiască impreuna aceeasi tară. Chisinău este un oras care inainte de 1812 practic nu exista, fiind doar un sătuc neînsemnat, atestat documentar prima oara in 1436. Datorită pozitiei sale centrale în zonă (se află fix în centrul regiunii, atât de la nord la sud, cât si de la est la vest), a fost ales de rusi să fie capitala Moldovei dintre Prut si Nistru si asa a crescut, in 1812 având 7.000 de locuitori, iar in 1851, dupa doar 39 de ani, de 8 ori mai mult, 59.000! In prezent, are 700.000 de locuitori (800.000 cu zona metropolitana), adică dublu spre triplu fatză de Iasi, capitala Moldovei istorice, care are 300.000. Demografic, 72% sunt etnici moldoveni-români, 22% rusi sau ucraineeni, 6% alte nationalitati. Are o arhitectura sovietica, străzi largi, clădiri mari si coltoase, cartiere de blocuri inghesuite si ele intre ele, si in interior. Este străbătut de râul Bâc si este înfrătit, din România, cu Iasi, Bucuresti si Alba-Iulia, adică exact orasele Unirilor române din 1600, 1859, 1918! De vizitat e numai zona de centru, reprezentată de bulevardul Stefan cel Mare si Sfânt, acolo unde sunt Parlamenul, Teatrul de Operă si Balet, cinematograful "Patria", Parcul Stefan cel Mare (unde se afla Aleea Clasicilor, statui ale multor scriitori si poeti româno-moldoveni), Monumentul lui Stefan cel Mare, Muzeul de Istorie a Moldovei (care are in fatza Lupoaica romană cu Romulus si Remus), Arcul de Triumf, Catedrala Mitropolitană, Casa Guvernului, Primăria, Sala cu orgă, teatrul "Mihai Eminescu", teatrul Satiricus "I.L.Caragiale", teatrul "Luceafarul", Academia de Stiinte a Moldovei, hotel Chisinău si... Gara Feroviară. Personalitati născute la Chisinău: Alecu Russo (scriitor), Lia Manoliu (atleta, campioana olimpica la aruncarea discului), soprana Maria Cebotari. Personalitati care au locuit la Chisinău semnificativ ca timp: soprana Maria Biesu (al cărei nume îl poartă Opera), Grigore Vieru (poet), Constantin Negruzzi (scriitor), Gala Galaction (scriitor), Aleksandr Puskin (scriitor), Lev Tolstoi (scriitor). Personalitati născute în Moldova de peste Prut: Stela Popescu (actrita), Adrian Păunescu (poet), Paul Goma (scriitor si anticomunist), Emil Constantinescu (fost presedinte al României). Listele sunt, desigur, mult mai lungi, eu am selectat oamenii mai cunoscuti mie. Desigur, cea mai dragă îmi este, fără dubii, Stela Popescu! (Stiati ca s-a nascut in Moldova de peste Prut, la Orhei?) Apoi, scriind acest articol, am cautat pe youtube.com arii cântate de Maria Biesu... Oau! Ce voce! Cautati "Maria Biesu - Casta Diva"! Vă veti indragosti! Sau Maria Cebotari, veti avea ocazia sa ascultati "E strano! " si "Mi chiamano Mimi" in germană! :-) Opera, Teatrul de Operă si Balet "Maria Biesu" pe numele din pasaport - e dureros că e nevoie de buletin sau pasaport pentru a merge din România în România - are, de asemenea, arhitectură sovietică, atât la exterior, cât si la interior. Un cadru dreptunghiular imens, alb, brăzdat de câteva coloane dreptunghiulare, iar in fatza două rânduri mari de scări alcătuiesc fatada. Parterul plus un balcon mare, scaune maro inchis si pereti maro deschis construiesc ambientul interior. Am inteles ca opera inainte a functionat in teatrul "Mihai Eminescu", despre care mi s-a spus că ar avea acustica mai bună, dar sala respectivă are o capacitate mai mică. Foaierele sunt foarte mari, unul la parter, in care se intra din exterior, celalalt la etaj. In acesta sunt câteva mese înalte, cu locuri în picioare, iar pe peretele dinspre sala de spectacole este un rând cu afise cu opere si tablouri cu portrete de artisti. La Chisinău am atins numarul aproximativ de 500 de spectacole de opera si balet la care am fost! Este un număr aproximativ, deoarece inainte nu imi notam riguros spectacolele la care am fost, acest lucru făcându-l mai recent. (Observatie: Printre cele 100 de spectacole văzute in străinătate este inclus si cel de la Chisinău, care, din punct de vedere politic, nu e în România.) Puteam merge in altă parte, dar am tinut mortis sa "implinesc" aceasta cifra în România de Est si pentru a mări importanta realizării de a ajunge în acest an la toate operele românesti! In ordinea in care am ajuns la ele in 2015: Bucuresti (Opera Română), Craiova, Timisoara, Iasi, Bucuresti (Opera Comică pentru Copii), Cluj-Napoca (Opera Română), Bucuresti (Opereta), Brasov, Cluj-Napoca (Opera Maghiara), Constanta, Galati, Chisinău. Am fost prima oară în Republica Moldova si la Chisinău pe 25 martie 2012 pentru a participa la o manifestatie pentru Unirea Moldovei cu România (organizată duminică 25, deoarece 27 martie, ziua Unirii din 1918, era marti în acel an.) Am trecut prima oară peste Prut pe la Albitza - Leuseni. Stând în vamă, mi-am adus aminte de gestul lui Nichita Stănescu. Venit la Chisinău, a coborât din tren, a îngenuncheat si a sărutat pământul patriei. Nu, n-am să pretind că am făcut-o si eu, desi m-am gândit, doar vreau să amintesc gestul marelui poet, e important. Cu atât mai mult cu cât s-a întâmplat pe vremea când Republica Moldova facea parte din URSS! "ÃŽn sfârsit, am venit de la mine acasă la mine acasă! ", a zis Nichita! Tot atunci, după manifestatia pentru Unire, am fost si la Opera din Chisinău, văzând un spectacol drăgut de balet numit "Cipollino", care în româneste s-ar traduce "Ceputza". :-) In acest fel, Republica Moldova a devenit prima tzară în care am fost la toate teatrele de operă pe care le are. :-) (Intre timp, am "completat" Serbia (în 2013, Belgrad si Novi Sad) si România (în 2015) si sunt aproape de a "termina" si Bulgaria, Austria, Ungaria, Norvegia si Suedia.) "Trubadurul" moldovean... da, hai să vorbesc si despre subiectul principal al articolului! :-) Se începe cu anuntul vocal de închidere a telefoanelor mobile si interzicerea de a face fotografii, care este pronuntat in română, rusă si engleză. Nu stiu rusă, asa că am presupus că io am voie. :-) Cortina veche, verde cu auriu, se deschide si dezvăluie o pânză-pictură uriasă cu un castel în centru, două case înalte în laterale, câtiva pomi verzi în fatză. Vine dirijoarea. Recunosc, fără să fiu misogin, că nu îmi amintesc ultima oară când am văzut o femeie dirijând. Si ce e mai drăgut e că dirijează fără baghetă, cu mâinile goale, "amenintând" orchestra cu arătătorul. :-) Probabil are exercitiu mai mult asa, din zilele de salariu ale sotului sau când acesta vine de la cârciumă seara târziu sau noaptea. :-) Nu e de condamnat, în Moldova de peste Prut există, la Milestii Mici, cea mai mare colectie de vinuri din Europa, 1, 5 milioane de sticle! :-) Da, da, sotul nu e de condamnat :-) , traditia licorii bahice e din vremea lui Stefan ăl Mare sau poate mai didimult si nu sunt motive pentru a fi oprită. Hâc! :-) Pe cele câteva acorduri de la început, Ferrando si cinci soldati traversează scena. Pânza-cortină se ridică si e dezvaluit castelul, "construit" din pânze cu aspect de ziduri. Acolo Ferrando le povesteste celor 12-15 soldati despre fiul Contelui răpit. "O tigancă ticăloasă, o babornită întunecată înfăsura în jurul copilului vesminte vrăjitoresti" Traducerea este exclusiv în limba locală istorică, adică româna. Costumele sunt din Evul Mediu (aspectul, nu vechimea lor :-) ), maro cu verde sau bleu, coif gri, toti cu secure cu coadă lungă în mâini, cruce gri desenată pe piept. "pe jumătate încă fumegând" Ferrando are, în plus fatză de soldati, o mantie albastru-închis pe exterior, neagră pe interior. "cu ochi strălucitori privea, făcând să pălească cerul" Camera Leonorei "beneficiază" de acelasi decor. Ea are o rochie lungă, bleu deschis. Ines, rochie grena cu maro, arată mai bine îmbrăcată ca stăpâna ei, mai ales că are în plus si trei rânduri de mărgele albe. "In noaptea linistită era numai tăcere un trubadur cânta repeta necontenit un nume, numele meu! " Contele de Luna e învesmântat ca ai lui soldati, dar crucea de pe piept are culoare rosie-închis cu margini gri, iar marginea de jos a tunicii are formă de creneluri. "Trubadurul! Eu tremur! " "Singur pe lume în luptă cu crudul destin singura-mi sperantă e o inimă o inimă de trubadur" Manrico, ardeleanul Sorin Lupu, are mantie neagră, vestă rosie cu o dungă albă si una neagră pe fiecare laterală, pantaloni maro, cizme pănă la genunchi si cămasă albă. "Soarta îti e decisă! Ti-a sunat ceasul! " In spate, Ferrando si doi soldati privesc fără să intervină. Manrico si Contele se bat cu săbiile până se lasă pânza cu castelul. :-) Fără pauză se trece la actul al doilea. "La muncă! Loviti cu ciocanele! " Pe tot peretele din spatele scenei e o pânză bleu cu ceva violet, ca niste nori. Zingarii au costume adecvate, ele colorate pestrit, ei având pantaloni negri, cămăsi albe si jachete-tunici rosii-aprins. "Flacăra sfârâie arzând, victima soseste îmbrăcată în negru, despletită si descultă. Un urlet feroce de moarte se înaltă! " "Stride la vampa! ", aria care îmi scurge fiori pe sira spinării de fiecare dată când o ascult, fenomen care mi s-a întâmplat si acum, doar scriind despre ea! "Striiii-deee la vaa-a-a-ampa! Giun-ge la viii-ttima! " "Mâhnit e cântecul tău! " Mâhnit ca Moldova ruptă de patria mamă! "Răzbună-mă! " Lemne de foc, o oală pe foc, nicovală, ciocane. Azucena e în cămasă albă, fustă lungă maro deschis, peste umeri esarfă-sal verde închis, batic verde deschis pe cap. "Atunci [în 1812], cu voce sugrumată, mi-a spus <>" "Fiul meu! Pe propriul meu fiu l-am ars! " "Il balen del suo sorriso" - "Sclipirea din zâmbetul ei" In spate, o pânză cu fatada unei biserici catolice, în centru, o statuetă gri Santa Maria. "La tempesta del mio cuor! " - "Furtuna din inima mea! " "Când moartea se va apropia, vei vedea că totul a fost o umbră, un vis! " Măicutele sunt în negru sau gri, pe cap coif alb cu boruri coborâte până peste umeri, lumânare în mână fiecare. Leonora are in plus un sal negru transparent, Ines, o mantie neagră peste rochia din primul act. Vine Manrico... singur! Ciudat, pentru că lupii vin în haită. :-) Si mai ciudat, soldatii Contelui sunt prezenti, dar nu îl atacă! Vin si soldatii lui Manrico, în frunte cu un Ruiz mic si graz - aaa, gras - se asează fatză în fatză cu ai Contelui, dar, iar ciudat, nu se luptă la final. E de înteles, Moldova e sătulă si sleită de lupte. După pauză, actul al treilea porneste cu un tron în mijlocul scenei pe care stă Contele de Luna. Soldatii joacă zaruri cu căni de lemn pentru vin. "Să sune si să răsune goarna războiului! " Intră patru soldati cu steaguri de luptă si răvase, Ferrando le verifică si le aprobă. "De unde vii?" "De la Biscaia! " Soldatii se apropie amenintator de Azucena, adusă intre timp prizonieră. "Iar tu esti?" "Fratele celui răpit! " "In acele momente extreme, la tine gândul îmi va zbura! " Două scaune albe pe care sed Manrico si Leonora, ea în rochie albă, ca de mireasă, el îmbrăcat asemănător ca în actele precedente. "Di quella piiira / l`orrendo foooco" Inchisoarea. Pe o pânză în spate e turnul, încadrat fiind de alte două pânze negre. "D`amor sull`ali rosee / vanne, sospir dolente" - "Pe aripile rozalii ale iubirii / du-te, suspin îndurerat" Leonora, cu mantie gri cu sclipici purtată peste rochia albă, arată foarte fain. "iar prizonierului nu-i spune suferintele inimii mele" "Eu de-al meu rival să am milă?" "Omoară-mă si bea sângele meu! Calcă-mă în picioare, dar salvează-l pe Trubadur! " "Furia mea creste cu cât îl iubesti mai mult! " ("Mă vei avea, dar neînsufletită! ") "Acela va trăi! " "Va trăi! Nu am cuvinte să-mi exprim bucuria! " Contele o ia în brate si vrea să o sărute, ea se fereste. Ultima scenă. Acelasi turn, dar gratiile se văd evidentiat. Manrico se uită printre ele, în zare, peste Prut, spre România. Azucena e întinsă cu capul si pieptul rezemată pe o piatră aproape cubică. "Nu auzi? Sunt călăii! Vor să mă ducă la rug! Apără-ti mama! Rugul! Rugul! Ce cuvânt îngrozitor! Din părul ei ies scântei! Cine mă va salva de spectacolul atroce?" "Cine ti-a promis? Si cu ce pret? Ooo, această nemernică si-a vândut iubirea! " "Fugi sau esti pierdut! Si nici măcar Cerul nu te va salva! " "Te blestem! " "Puterea veninului a fost mai rapidă decât am crezut! Manrico, adio! Eu mor! " "Esti răzbunată, o, mamă! " Azucena e sus, cu bratele larg deschise in laterale si satisfactia rânjind pe fatză! Au fost câteva scăpări pe care... le-am scăpat intentionat din articol, pentru că important nu e să vânez greseli, ci să redau atmosfera generală. Iar atmosfera e dată de montarea generală plus, în acest caz, de locul unde s-a desfăsurat opera, în România din afara României, un loc unde se vorbeste si se trăieste după traditiile românesti, dar în care, pentru a ajunge plecând de la Bucuresti sau Iasi, trebuie să prezinti buletinul chiar si ca român. Mai bine decât cu ceva timp în urmă, când trebuia să prezinti chiar pasaportul, dar nu suficient de bine! România de Luna trebuie să aibe grijă să nu îsi abandoneze / asasineze fratele crescut fortat de o mamă rustrăină, care nu s-ar sfii să îl lase omorât dacă interesele ei i-ar cere-o! In Moldova lui Stefan cel Mare nu exista granitză la Prut! Distributie Manrico: Sorin LUPU Contele de Luna: Petru RACOVITA (Artist al Poporului) Leonora: Angela PIHUT Azucena: Liliana LAVRIC Ferrando: Maksym IVASHCHUK (Ucraina) Inez: Irina SCIOGOLEVA Ruiz: Vladimir ZAKLIKOVSKI (Artist al Poporului) Dirijor: Svetlana POPOV

Nota actuala: 9.5 (din 2 note acordate) - Acorda o nota!

09-04: Operă pe ritmuri lăutărești. Viva țambalul!
În ziua în care s-au împlinit 80 de ani de la cel mai grav bombardament din istorie suferit de București - bombardat crunt de americani în cel de-al doilea război mondial -, am mers și ne-am distrat! Nu, nu e o formă de nerespect, ci o normal ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

08-03: British Figaro la ENO
ENO. English National Opera. Opera Națională Engleză. Coliseum. 2500. Londra. Anglia. Marea Britanie.

ENO, English National Opera, Opera Națională Engleză, își desfășoară activitatea în Coliseum. Coliseum, nu Colosseum. Sa ... [ continuare ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

19-01: O iadă la Târgu Jiu. Poarta pupăcioșilor
Târgu Jiu, 9 mai 2021

Avizi de spectacole după noua închidere a teatrelor din martie-aprilie 2021, fiind și la Craiova, n-am ezitat, eu și Aida, pe la jumătatea lui mai și am plecat la Târgu Jiu pentru a vedea "Iedul cu trei ca ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

28-12-2023: Aida, prima oară în Teatrul Național din Craiova! La mine în inimă e Bebe!
Craiova, 14 februarie 2021

Inițial am zis că scriu despre acest spectacol. Apoi că nu scriu. Apoi iar că scriu. Apoi iar că nu scriu! :-) Și, după cum se vede, scriu! :-) Mai mult despre Aida, fetița mea de "tei ani și luni" a ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

28-12-2023: Sonați la Varna, murați s-o vadă pe Sonia. Caută să nu fi idiot!
Ora 21:35: Oamenii stau cu umbrele în fața teatrului și așteaptă să intre la spectacol ... deși PICURĂ !!!
Ora 21:36: Intrăm. Găsim câteva locuri.
Ora 21:36: Aida stă la maică-sa în brațe, Mihai la mine.
Ora 21:37 ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro