OperaRail 2015 OperaRail 2020 OperaRail 2013 OperaRail 2019 OperaRail 2012 OperaRail 2018 OperaRail 2017 OperaRail 2016 RomaniaRail 2015 ChinaRail 2015 OperaRail 2024 OperaRail 2014 OperaRail 2023 OperaRail 2022 OperaRail 2021 Angela Gheorghiu Ionut Pascu Leontina Văduva Teodor Ilincai Ludovic Spiess Felicia Filip Elena Mosuc Cristian Mihăilescu Arena din Verona Stockholm Opera Regala Festivalul Puccini Ruse Opera Oslo Operaen Budapesta Opera Viena VolksOper Viena StaatsOper Teatro Alla Scala Milano London Royal Opera House Munchen Bayerische StaatsOper Teatro dell Opera di Roma Sofia Opera House |
Gilda di Chişinău. România 101. Aida, primul spectacol în țara noastră!
[ Autor Adrian Trasca ] Încep acest articol cu o laudă personală. (Da, am şi eu micile mele vanități! :-) ) Am plecat de la Bucureşti spre Chişinău cu obiectivul de a opri la Focşani. Pare banal, dar nu mai fusesem vreodată în oraş, doar îl ocolisem de mai multe ori (cu mașina) sau oprisem în gară (cu trenul) în drum spre nord sau înapoi, acum mi-am propus ferm să îl vizitez şi, cu această ocazie, am ajuns în toate, toate reşedințele de județ din România!
Pe drum, în mașină, numai ce o aud pe Aida vorbind la telefon... "Mamaie, veau pantofi ioşii să meg cu ei la petacol." :-)
Am fost apoi la Iaşi. Pentru Aida a fost la prima vizită în capitala Moldovei. Aveam de gând să stăm doar două-trei ore, dar frumusețea dulşelui târg al Ieşilor - veche exprimarea, dar mereu actuală și... dulșe :-) - ne-a ținut acolo până seara... şi nu am văzut nici jumătate dintre obiective. :-) Aida s-a remarcat la Palatul Culturii din Iaşi, când am intrat într-o sală cu multe scaune şi o mică scenă şi a întrebat... "Ce se cântă aici?"! ;-)
Şi am ajuns în Republica Moldova, jumătatea estică a vechiului stat al lui Ştefan cel Mare siluită de ruşi de peste 200 de ani. "Am plecat din țara mea şi am ajuns în țara mea! " am scris în articolul precedent despre Chişinău, afirmație valabilă pentru oricine simte româneşte, dar mai ales pentru mine şi Aida, care avem cetățenia ambelor țări româneşti. Şi, deci, da, urmează primul spectacol pentru Aida în țara noastră, România de Est! "Rigoletto", primul spectacol "mare" de operă la care a fost prezentă, Roma, iulie 2018, pe când avea un an și trei luni. Acum are dublu!
Primul oraș din Republica Moldova în care a fost Aida a fost chiar Bălți, cel de unde a fugit, din cauza celui de-al doilea război mondial, mama mamei mele, adică străbunica Aidei! Apoi am fost la Soroca, unde am dormit, iar a doua zi am plecat la Chișinău, unde am participat la manifestația organizată cu ocazia Zilei Naționale a României, 1 Decembrie! Aceasta a avut loc la statuia lui Ştefan cel Mare, aflată în centrul oraşului, iar de acolo s-a mers pe jos până la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, acolo unde, pe 27 martie 1918, s-a semnat Unirea cu România!
Când am ajuns la Chişinău, la statuia lui Ştefan cel Mare... Cu o zi în urmă le văzusem pe cele de la Podul Înalt şi Iaşi, din fața Palatului Culturii (ecvestre ambele), şi, când aude ce îi spunem despre statuie, că e a lui Ştefan, Aida iar ne lasă mască atunci când întreabăăă... "N-are cal?"!!! :-)
După ce a împlinit la Bucureşti 6 ani, la Braşov 7 ani, la Verona 4 ani, la Atena 8 ani, Aida, care atunci avea 2 ani şi 7 luni, a împlinit şi la Chişinău 6 ani! :-) E adevărat, nu ne-au lăsat cu ea la parter, dar şi la balcon tot 6 ani împliniți sunt! :-) Şi - observ acuma - la Operele din Chişinău şi Bucureşti, două inimi româneşti, a împlinit aceeaşi vârstă... O fi vreun semn de unire? ;-)
Da, desigur, este vorba despre limita minimă de vârstă pentru intrarea copiilor la spectacole la diverse teatre de operă. Desigur, sunt de acord că aceasta trebuie să existe - de multe ori copiii prea mici chirăie şi strică atmosfera - dar mă bucur că toate aceste teatre au judecat în spiritul regulii şi nu în litera ei, lăsându-ne să intrăm cu Aida când le-am garantat că nu face gălăgie.
Pregătesc foaie şi pix şi pentru mine, dar şi pentru Aida. Mie, pentru ca să scriu notițe despre spectacol, ei, ca să nu mi le ia pe ale mele când vreau să scriu, aşa cum s-a mai întâmplat. :-)
"Pentru mine toate femeile sunt la fel! "
Tradus în româneşte, versul sună cam aşa:
"Pentru mine toate femeile sunt la fel! "
Cuuum? Cuvintele sunt la fel? Aaa, deci nu există limba moldovenească, există numai limba română! Vorbită de la Soroca şi Tighina, pân`la Calafat, Beba Veche şi Carei... Deci aaşaaa vine treaabaaaa... Limba română, unica stăpână...
Deci, da, traducerea e în limba română. Sala e trei sferturi plină, ceea ce înseamnă destul de mult, ținând cont că are vreo 1140 de locuri.
"În femei găsesc mângâiere / căci pentru ele eu trăiesc! "
În stânga sunt scări mov, cu trepte multe şi lungi. În spate e o masă de ospețe, separate de 4 draperii maro cu negru, care, deşi plasate pe mijloc şi de la stânga la dreapta scenei, măresc senzația de interior de castel spațios. Costumele sunt clasice, Ducele e în maro, cizme crem şi mantie aurie lungă, Rigoletto în negru cu roşu. Monterone e în negru, e înalt, haine lungi, are şi o cuşmă pătrățoasă pe cap, prezența lui captează atenția. Fata lui e în cămaşă albă de noapte, Ducele o mângâie cu forța în fața tatălui ei, apoi o smuceşte şi iese cu ea afară din scenă.
"Şi tu, câine, care îți bați joc de durerea unui tată / blestemat să fii pentru asta! "
"Blestemul greu mă apasă! "
Rigoletto, în actul al doilea, trece prin fața a trei arcade care simbolizează strada. În stânga e un fel de cameră, cu pereți de pânză maro. E şi un pat, dar cumva la etaj, la vreo doi metri înălțime, are scări pe laterală până la el. Mai e o masă, două scaune, un fotoliu.
Afară, în dreapta scenei, în fața casei, Sparafucil îşi oferă sârviciile di racket lui Rigoletto. Spre exemplificare a armelor din dotare, o are cu el şi pe sora lui, Maddalena, sexy, îmbrăcată în roşu închis. Bufonul are o mantie bleumarin peste haine negre, iar Gilda e contrastul lui, rochie albă, largă şi o eşarfă bleu. "Giovana, Giovana" e maro toată şi are aspect "mirific" de cutră. Vocea lui Rigoletto e bună, iar a Gildei e foarte bună. Ducele nu prea duce înaltele, dar, în rest, merge.
Cutra bagă în buzunar o pungă de lei moldoveneşti primită de la Duce, dar pare nemulțumită... cred că voia să fie lei romăneşti! Sunt de acord cu ea, în Chişinău singurii lei care ar trebui să circule sunt cei emişi de capitala Bucureşti...
"Familia şi patria mea eşti tu! " Gilda âi dulşe şî ari aspiect di şcolărițâă. "Fără zgomot, lucrați în tăcere! " Curtenii o răpesc şi îl lasă pe Rigoletto singur, în mijlocul scenei, cu o scară în mână.
"Victoooorie! "
"Ah, m-a ajuns blestemul! "
Antract. Mă plimb cu Aida prin foaierul mare al Teatrului Național de Operă și Balet "Maria Bieșu" din Chișinău. Mă duc cu ea la parter, dar o plasatoare îmi spune să mă duc cu ea sus, la balcon, că n-are voie acolo. Îi spun că fata, deşi are 2 ani şi 7 luni, e cuminte şi că acolo sunt unii care vorbesc în timpul spectacolului sau îşi fredonează telefonul, îmi zice "Aşa suntiem noi, moldovienii! " :D "Păi, aşa suntem, mă! - mă gândesc - Dar care mai e logica să mă ții cu fata la distanță?!?"...
Nu insist, n-am chef de discuții de gen - Da, uneori am chef şi insist! :D :-) - aşa că mergem sus, suntem înăuntru, vedem spectacolul, e suficient. Oricum, e mult mai bine decât ce zice Ducele... "Ea mi-a fost răpită! "...
Decorurile nu sunt complexe, dar, cu toate acestea, umplu întreaga scenă. În stânga eo scară cu multe trepte crem, în spate sunt trei arcade înalte, dar înguste, iar în spatele lor o masă luuungă, albă și goală. În dreapta, câteva scaune elegante, roz-închis cu margini aurii.
"Povero Rigoletto! " - "Bietul Rigoletto! "
Aida îl arată cu degetul. Curtenii se aşează în formă de U în jurul bufonului, înconjurându-l.
"Dați-mi copila! Da, fiica mea! Nimic nu poate sta în calea unui tată! "
Gilda e adusă din capul scărilor, e în cămaşă albă de noapte şi are o centură subțire, aurie, sub sâni.
"Și, cu ardoare în suflet, despre dragoste el mi-a vorbit."
"Zadarnic! Blestemul nu vrea să se împlinească! "
"Nu, bătrâne, te înşeli! Vei fi răzbunat! "
Actul al patrulea are un decor remarcabil. Scena Operei din Chişinău e mare, dar "e plină" cum trebuie. În centru e hanul, făcut din pereți de lemn maro, murdari, dar fără cel din față astfel încât să se vadă interiorul. Un pat în colțul drept, o masă şi două scaune de lemn banale, iar în dreapta fațada de lemn a casei! În stânga sunt 7-8 pomi înalți, dau impresia amplasării casei undeva departe, la marginea pădurii!
"El e DELICTUL!
Iar eu RÄ‚ZBUNAREA! "
"O, ce tentație! Să mor pentru el e tot ce îmi doresc! "
Gilda e în maro închis, confundându-se pe alocuri cu întunericul pădurii. Sparafucil e tot în haine maro, dar acoperite de o mare mantie neagră, care măreşte efectul de ansamblu întunecos. Maddalena iese din tipar prin bluza roşie, care e pata de sânge, adică de culoare a momentului închis.
Gilda îşi face o cruce ortodoxă. Bate la uşă, intră. Maddalena o îmbrățişează, o întoarce, Sparafucile înfige cuțitul, apoi amândoi o bagă în sac.
Muzica "se potoleşte". Printre pomi, în semiîntuneric, apare Rigoletto. "Mult aşteptata răzbunare se apropie! " "O, cât de mare mă simt eu acum! "
Sparafucile e forțos, o aduce pe Gilda pe umăr, o pune lângă han.
"În sfârşit! E mort! Vreau să-i văd fața! Dar ce contează?"
Se aude "La donna e mobile! ", ceea ce provoacă uşoară rumoare în public!
"Tremur! Un corp uman! Cine e în locul lui?
Fiica mea! O, fiica mea! "
"Pumnalul aici mi l-au înfipt! "
"Doamne, mă loveşti fără milă! Ce vină are această copilă?"
"Acolo, în cer, lângă iubita mea mamă, mă voi ruga pentru tine! "
Deci Aida, la 2 ani şi 7 luni, a văzut "Rigoletto" la Roma (Italia), Plovdiv (Bulgaria), Milton Keynes (Anglia), Chișinău (Republica Moldova), dar încă nu la București sau în alt oraș din România...
Gazda mea din Chişinău, vorbindu-mi nu mai ştiu despre cine, zice "Îi aşa, mai lenós! " "Mai cum?" întreb. "Mai lenos! Lenos! Adică stă mult." "Aaa, mai leneş! " "Aşa! Leneş, lenos! "
Aşa şi ducele nostru, îi cam lenos. :-) În spectacolul de azi a "lucrat" el la Unire cu trei fete, dar îi puțân, tarà puțân, pentru Unire trebuie mult mai mult efort! :-)
Două inimi! Da, ceva destul de simplu la care recunosc că nu mă gândisem. Invitându-ne la masă, tot gazda nostră îi spune mamei Aidei, gravidă în 8 luni: "Trebuie să mâncați mai mult, acum aveți două inimi! " ;;)
Chişinău şi Bucureşti,
două inimi româneşti!
Cele bune!
Distribuție:
Rigoletto: Andrei Donos
Gilda: Ana Cernicova
Ducele di Mantua: Ion Timofti
Sparafucile: Iurie Maimescu
Maddalena: Lilia Istrati
Monterone: Boris Materinca
Giovanna: Taisia Caraman |
Nota actuala: 9.5 (din 2 note acordate) - Acorda o nota!
Alte titluri din aceeasi categorie09-04: Operă pe ritmuri lăutărești. Viva țambalul! În ziua în care s-au împlinit 80 de ani de la cel mai grav bombardament din istorie suferit de București - bombardat crunt de americani în cel de-al doilea război mondial -, am mers și ne-am distrat! Nu, nu e o formă de nerespect, ci o normal ... [ continuare ] [ Autor Adrian Trasca ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
08-03: British Figaro la ENO ENO. English National Opera. Opera Națională Engleză. Coliseum. 2500. Londra. Anglia. Marea Britanie.
ENO, English National Opera, Opera Națională Engleză, își desfășoară activitatea în Coliseum. Coliseum, nu Colosseum. Sa ... [ continuare ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
19-01: O iadă la Târgu Jiu. Poarta pupăcioșilor Târgu Jiu, 9 mai 2021
Avizi de spectacole după noua închidere a teatrelor din martie-aprilie 2021, fiind și la Craiova, n-am ezitat, eu și Aida, pe la jumătatea lui mai și am plecat la Târgu Jiu pentru a vedea "Iedul cu trei ca ... [ continuare ] [ Autor Adrian Trasca ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
28-12-2023: Aida, prima oară în Teatrul Național din Craiova! La mine în inimă e Bebe! Craiova, 14 februarie 2021
Inițial am zis că scriu despre acest spectacol. Apoi că nu scriu. Apoi iar că scriu. Apoi iar că nu scriu! :-) Și, după cum se vede, scriu! :-) Mai mult despre Aida, fetița mea de "tei ani și luni" a ... [ continuare ] [ Autor Adrian Trasca ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
28-12-2023: Sonați la Varna, murați s-o vadă pe Sonia. Caută să nu fi idiot! Ora 21:35: Oamenii stau cu umbrele în fața teatrului și așteaptă să intre la spectacol ... deși PICURĂ !!!
Ora 21:36: Intrăm. Găsim câteva locuri.
Ora 21:36: Aida stă la maică-sa în brațe, Mihai la mine.
Ora 21:37 ... [ continuare ] [ Autor Adrian Trasca ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
|
|