Prima mea opera in Danemarca - si singura pana acum - a fost o aventura. Opera am descoperit-o intamplator intr-un ziar... danez, care avea o pagina in engleza si mi-am zis ca nu pot rata evenimentul, chiar daca dimineata aveam de mers la Kolding la finala europeana pentru locul 5 la handbal feminin, Romania-Suedia - castigata ulterior de fetele noastre - si nu stiam daca ma incadrez in timp sa ajung si la spectacol. Am reusit mai mult, adica mi-au ramas doua ore libere, pe care le-am exploatat pe drum facand o escala la Odense si vizitand casa natala a marelui povestitor Hans Christian Andersen.

Danemarca este o tara plata, plina cu orase identice plus Copenhaga, singura localitate care merita cu adevarat sa fie vizitat. Intrucat era august, Opera din Copenhaga organiza numai ghiduri turistice sau spectacole in colaborare cu alte teatre din tara, dar, intamplator, cum spuneam, am gasit un titlu, "Madama Butterfly" la... Hedehusene!

Stie cineva unde e Hedehusene? Desigur ca nu! Nici eu nu stiam pana nu am ajuns acolo. De ajuns, e simplu: iei trenul pana la Høje-Taastrup! Suna urat? Nici vorba! Urât suna in daneza! Am intrebat un controlor de tren cat mai e pana la Høje-Taastrup si s-a uitat mirat la mine! Intelegea el intrebarea, dar "Høje-Taastrup" neam! Asa ca am scris pe un biletel aceste doua cuvinte magice si l-am intrebat "Cum ajung la" si am aratat cu degetelul la numele de pe biletel. Controlorul s-a luminat, a zis "Aaa! " si apoi, fara sa fiu rautacios, a zis numele localitatii respective in daneza, ceva care semana cu un latrat. :D

Ajuns acolo, am asteptat autocarul pus la dispozitie de organizatorii spectacolului, dar el a venit in alt loc decat l-am asteptat eu (am aflat asta ulterior), asa ca l-am pierdut. A fost mai interesant asa, ar fi fost prea banal daca luam autobuzul acela si gata! :-) Am intrebat, am aflat, si am luat un autobuz, 123 (nu Vitan - Gara de Nord :-) ) pana la Hedehusene. De aici un alt autobuz, 116 (nu cel spre Giurgiului, desigur :-) ) care circula din ora in ora, l-am intrebat pe sofer unde sa coboram (eram vreo 4 care mergeam in aceeasi directie), iar soferul, intr-o engleza aproximativa, ne-a spus ca ne arata el, am strabatut niste campuri, niste sate si, la un moment dat, in mijlocul unui sat, ne-a zis sa coboram si ne-a aratat o directie... printre case, spre un camp... Ne-am uitat mirati, el a dat din cap ca sigur, sigur, asa ca... am pornit la drum. Am traversat o curte, pe un drum de tractor, am trecut pe langa niste balti mici lacuri, am traversat o sosea asfaltata, apoi din nou camp si, in sfarsit, un indicator "Hedeland Amfiteater" Undeva, inspre apus - stiu asta pentru ca soarele tocmai apunea, creând un peisajul frumos - se vedea "ceva" si, mai ales, se auzea muzica - opera incepuse deja. Am ocolit lacul, am traversat parcarea (unde am gasit, desigur, si nelipsitele zeci de biciclete din Danemarca) si am intrat, in sfarsit, la spectacol.

Dupa ce vazusem cu nici doua saptamani inainte mai multe spectacole in aer liber in patria operei, Italia, comparatiile au aparut inevitabil. Daca la Verona, Torre del Lago, Macerata spectatorii stateau pe scaune fixe, ca sa zic asa, ramforsate pe suporti de tabla sau piatra, aici spatiul fusese special amenajat, pamantul decupat din deal in forma de cercuri concentrice, pentru a fi utilizat pentru opera!, iar scaunele era pliante si detasabile. Pe langa ele, o multime de oameni stateau direct pe iarba, ceea ce, iar comparativ, nu era neaparat bine. In Italia e cald, aici era Danemarca si chiar si in august era destul de rece, iar oamenii erau imbracati cu pulovere si haine lungi, geci, glugi si chiar pãturi, iar cei imbracati mai usurel aveau sa se imbrace ulterior, odata cu lasarea serii.

Spectacolul in sine pot spune ca a fost frumos, chiar spectaculos la un aspect pe care, cu toate acestea, eu l-as fi exploatat altfel. Vocile bune, amplificate pentru spectatorii de sus si de difuzoare. Scena, un cerc mare, cu pietris pe jos, un spate un bonsai urias, in spatele acestuia orchestra, iar in laterale doi stalpi de nocturna ca la stadioane. Costumatia a fost cam ciudata, Madama Butterfly si Suzuki erau imbracate traditional japonez, Pinkerton in costum de marinar, dar consulul american, Yamadori si altii in costume moderne! Rudele lui Cio-Cio-San, imbracate si ele traditional japonez, arunca, in celebrul moment al renegarii, cu scaune pliante spre proaspata doamna Butterfly, combinatie traditional-modern nereusita, dupa parerea mea.

Modernul avea sa isi faca loc intr-un mod sa ii zicem placut si ulterior. Il rico Yamadori vine la doamna Butterfly cu un Rolls Royce (cred) - spectatorii danezi au aplaudat masina, ceea ce recunosc ca m-a mirat - iar sosirea vaporului "Abraham Lincoln" a fost reprezentata... printr-un elicopter care a survolat audienta! Spectaculos, intr-adevar, doar ca... in spatele scenei se afla un lac si cred ca un vaporas pe acel lac ar fi fost mult mai potrivit pentru acest moment, mai ales ca pe orice scena din lume e dificil sa prezinti un vapor care intra intr-un port, iar aici exista deja "cadrul legal", adica balta. :-)
Dar a fost bine si cu elicopter. :-)

Dupa spectacol, am gasit autobuzul organizatorilor care ne-a dus inapoi la Høje-Taastrup. O mica amintire despre Bucuresti, adica mers bara la bara cateva minute, apoi tren pana la Copenhaga (latrat de danezi "Cobnhavn") - ocazie cu care am vazut, pentru prima oara in viata mea, un tren care pleaca mai devreme cu un minut decat ora afisata! -, de aici tren de noapte pe ruta cea mai lunga din Danemarca, pana la Frederikshavn, 480km, un somn bun, apoi alt tren pana la Skagen, cel mai nordic punct continental al danezilor, buncãre din rãzboi pe plajã, locul de intalnire a doua mãri, o baie, prima a mea, in Marea Nordului... si deja am depasit subiectul articolului. :-)

Nota actuala: 9.67 (din 3 note acordate) - Acorda o nota!

Numar afisari: 471

Alte titluri din aceeasi categorie

12-01: Bilant 2018. Aida intrã în scenã!
Am intrat în ianuarie 2019, deci e timpul pentru bilantul anului 2018, care cred cã va fi unul mic, nici nu prea voiam sã îl fac. Aceasta si pentru cã nu am multe de scris, cãlãtoriile au trecut în plan secund de când s-a nãscut, în 2017, fetița ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

04-01: Nabucco 1848 la Teatro alla Scala di Verona
O casã mare in mijloc, alb-cenusie, cu etaj, seamanã cu o primãrie. In stanga si in dreapta ei sunt cãrutze rupte, rame de ferestre grãmezi amestecate si cu scãri de lemn, mese, scaune, butoaie de vin, paturi etc. Se aud câteva fluieraturi in stânga, ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

29-12-2018: Aida la "Aida". Burgas la Veliko Trnovo
Urmând o traditie pe care o astept zadarnic in România, la Cetatea Tzarevetz din Veliko Trnovo, fosta capitalã a Bulgariei in secolele 12-14, sunt organizate spectacole de operã de cãtre diferite teatre de operã din tzara vecinã. Operele din Sofia, R ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

30-11-2018: Paiatze cu bebe :-) Aida, prima oarã la operã în salã!
Fetița mea cea moțatã
este tare-ngânduratã
sã intre-n apã ori ba
nu ştie fetița mea!

- Ba, tu, mãi!
- Oho, da, eu, eu! Eu mã duc la Batumí!

Asa scriam in articolul ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

31-10-2018: Rigoletto in camion. Aida la "Rigoletto" si prima oarã la operã!
Teatro dell`Opera di Roma a avut, in aceastã vara, o initiativã interesanta: a montat opera "Rigoletto" ... intr-un camion! Dar nu aceasta e partea cea mai interesanta, caci trãznãi s-au mai vazut si incã unele mai mari, ci faptul cã spectacolul a fo ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

In constructie