[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=5&nume_categ=trenul-international-belgrad-sofia ]
 Acest articol nu este despre operă... Sau e? :-)
Cine a auzit de trenurile indiene... pline ochi de indieni care mai de care mai pestriţi - şi vrea să le şi vadă, există o variantă bună muuult mai aproape de casă. De asemenea, cine se tot plânge de trenurile româneşti, ar trebui să încerce unele regionale sârbeşti sau bulgăreşti, dar ruta Belgrad-Sofia e recomandarea mea, deoarece aceasta este, nu-i aşa?, una de tren internaţional... :D
În primul rând, are trei vagoane, dintre care două cuşete, deci, dacă eşti la clasa a doua, n-ai unde să te refugiezi. Şi, după ce ai mers noaptea la clasa a doua în Anglia, Danemarca, Germania şi Austria, n-ai de ce să nu fi la clasa a doua, nu-i aşa? (Am omis Italia, deoarece acolo noaptea, la clasa a doua, se circulă claie peste grămadă şi printre negrii care vorbesc păsăreasca lor tare şi fără nicio jenă de somnul celorlalţi, başca și câte unul mai nesimţit care ascultă şi muzică africană, teoretic la căşti, practic auzindu-se în juma de vagon.)
Urci, cauţi să te aşezi, şi primul lucru pe care îl remarci e că absolut toate scaunele sunt jegoase. Apoi că aproape fiecare "locatar" ocupă două sau trei locuri, cu picioarele pe scaunul din faţă, cum altfel? Între timp, trenul a plecat din Belgrad, aşa că odiseea e de-abia la început. Găseşti în sfârşit un loc şi te aşezi, după care urmează marea dilemă: cum să dormi într-un asemenea tren, într-o asemenea companie?! În faţă, un sârb bătârn, beţiv înveterat după cum arată. În stânga, pe scaunele din partea cealaltă a culoarului de trecere (vagon personal, nu cu compartimente), un turc şi un sârb (toţi de aici încolo sunt tineri) stau de vorbă într-o engleză bună. Din când în când mai vine un sârb cu o faţă de tâmpiţel şi vorbeşte doar cu sârbul lui, nepricepând probabil boabă de engleză. Afară, pe culoarul dintre uşile de urcare în vlak, alias vagon, doi cu mutrele deja buhăite, îmbrăcaţi în haine roşii de personal sanitar, beau bere după bere şi fumează ţigara după ţigară, rupând-o bine de tot pe sârbeşte către tine chiar şi când le spui că tu "ne razumem srpski" ("nu înţeleg sârbeşte") :-) ) )
Într-un alt grup de scaune dorm două fete, aşa că îţi faci curaj să te culci, dar tocmai după ce ţi-ai pregătit cele necesare pentru somn - printre care, 100% desigur, adaptarea trolerului pentru a îl folosi drept pernă :-) - în faţa ta se aşează un borât (scuze, dar e cea mai dulce exprimare pe care am găsit-o :-) ) ) ) şi care se uită şi urât la tine! :D Adio, somn, nu-ţi mai vine să dormi nici după ce cioara adoarme (mă refer, desigur, la o pasăre din tren :-) ) ) ) şi nici măcar după ce pasărea se trezeşte şi coboară, pardon, adică zboară. :-) ) )
Oricum încercarea de somn n-ar fi folosit la nimic. În spate e un grup de sârbi în legătură strânsă cu un grup de cutii de bere pline, iar cele două grupuri fac mereu naveta între scaunele din spatele tău şi spaţiul din afara "compartimentului", unde se întâlnesc cu un grup de ţigări care se transformă într-un grup de fum gros, amestecat cu un grup de vorbe şi zbierete sârbeşti, dintre care îţi dai seama că şi recunoşti câteva cuvinte, adică "Partizan" şi "Curătz Crverna Zvezda "! Ulterior aveai să afli că "curătz" (cacofonie intenţionată) nu vine de la "a curătza", ci de la... Dar să trecem mai departe! :-)
Să mai spună cineva că nu fac eu sacrificii pentru operă! :-) ) )
Trenul internaţional - mă simt foarte atras să repet ideea asta - opreşte în toate staţiile mari (gen Chiajna, Clinceni, Gălăteni, Băicoi sau halta Șugatagul de Sus :D), aşa că grupurile se schimbă permanent. În faţa ta se aşează altă pasăre - feminină şi de coloratură, fireşte :D - aşa că nu mergi nici până la toaletă. Iar când în sfârşit o faci, îţi dai seama despre criza de apă că nu e o legendă. :-) ) )
Cum va mirosi wc-ul ăla mai târziu în compartiment? Nu sunt sigur că vreau să-mi amintesc! :D
Intri în vorbă cu sârbul şi turcul. Sârbul se dă comunist, turcul e, de fapt, australian de origine turcă, venit în Europa să o viziteze şi să îşi vadă familia şi originile şi, după ce interacţionezi verbal cu toţi, concluzionezi că e cam singurul despre care poţi spune că e inteligent. Are însă chef de distracţie, aşa că intră în grupul lichidator de grupuri de bere. Cum somnul a zburat de mult, nu însă şi oboseala, intri şi tu în discuţiile elevate despre Partizan, Grobbers (galeria clubului), Scheisse Crverna Zvezda (un fel de "Huă Steaua Rosie! ") şi cine e cel mai bun fotbalist român - de parcă România ar mai avea fotbal sau fotbalişti - şi altele de gen.
La un moment mort al delicatei conversaţii, întrebi care sunt mâncarea şi băutura tradiţionale sârbeşti. Pleșkavița, desigur, şi asta nu te surprinde, că asta mâncai când urcai în tren. Rachia e băutura, dar numele te duce cu gândul la rachiu, ceea ce îţi dă un aer de "a noastră (ţuica sau palinca) e mai bună". Dar îţi vine ideea (genială, până la urmă) să îl întrebi pe sârb dacă are, iar el se înveseleşte şi mai tare şi te întreabă dacă vrei. Da, desigur, şi, după câteva gâturi şi cheers, Partizan şi Craiova devin echipe înfrăţite. :-) ) ) Oricum nu dormea nimeni, fetele, două turcoaice, s-au trezit de mult - între timp una s-a "cuplat" cu unul dintre sârbi, aşa că fiecare strigă pe limba lui sau a celuilalt "Partizan", "No Partizan, man, Red Star", "Craiovaaaa" şi altele de gen. Cine încearcă să doarmă e trezit pe principiul "Ce e ăla somn şi la ce e bun?" Turcul adoarme totuşi câteva minute, nu mai mult, la fel o turcoaică, iar ceilalţi atârnăm frumos sub formă de pleaşcă pe băncile trenului. Cutii de bere pe jos, fum şi în compartiment, miros de wc, tot ceea ce îi trebuie unei călătorii civilizate cu acest tren mai mult decât internaţional. :D
Dimineaţa, cu o oră întârziere, desigur, trenul ajunge în Sofia. Rupţi de somn, foştii colegi de vagon se despart veseli cu lacrimi în ochi. :-) Rămâi cu turcul să vă ţineţi tovărăşie câteva ore până la trenul următor, el spre Stanbul, tu spre Vidin. Dar despre trenul Sofia-Vidin sunt puţine de spus, somn mult, în ciuda "sopranelor" "de coloratură" prezente în tren. :D
PS: Observaţie bună făcută de turcul-australian: "Among other things, yes, this train does not have wifi! " ("Printre altele lipsuri, da, trenul acesta nu are nici wifi! ") :-) ) ) |