[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=26&nume_categ=linz---tosca ]
 Linz este al treilea oraş ca populaţie din Austria, după Viena şi Graz. Are aproximativ 250.000 de locuitori, deci e cât Ploieştiul sau Oradea, cu acesta din urmă semănând mai mult ca aspect. Are o piaţă centrală - HauptPlatz :-) - frumuşică şi largă, care face parte din zona veche a oraşului. În jurul acesteia se află zona nouă, care are şi câteva clădiri înalte, de sticlă. Cel mai important element turistic e Dunărea, care străbate oraşul pe la mijloc.
Ca locuri pompoase de cântat :-) , există trei clădiri: BrucknerHaus, adică filarmonica, LandesTeather, unde se montau opere în trecut, şi MusikTeather, unde sunt prezentate acum spectacole. Aceasta este o clădire nouă, ultramodernă, cu un design plăcut, predominant alb şi linii vericale negre, ceea ce îi dă un aspect zvelt. Intrarea e spaţioasă, marmură albă pe jos - albul e predominant -, în stânga un restaurant mare, alb-negru, desigur. :-)
Cortina e roşie. Se ridică. În stânga, un nene scrie. În centru, trei rânduri de oameni aşezaţi pe băncuţe cu faţa la public, în faţa lor o tanti în roz le cântă o arie care nu e a lui Puccini sau cel puţin nu o ştiu eu. Mă gândeam că poate am greşit opera, dar, după ce tanti termină de cântat şi e aplaudată de oamenii de pe băncuţe, începe debandata şi muzica adevărată. Nişte indivizi recalcitranţi năvălesc peste ei, băncuţele sunt răsturnate, oamenii fug care încotro, iar unul dintre ei se ascunde de năvălitori. Scena se goleşte, rămân câteva scaune în stânga şi un şir de lumânări aprinse în dreapta. În spate zidul e maro, pare din tabla groasă sau chiar fier, în relief se desluşeşte o cruce înclinată.
"Herr Maler! " - "Signor pittore! "
Sacristanul e în halat bleumarin ca al profesorului meu de Atelier din liceu. :-) Mario, în costum crem, cămaşă albă, brunet cu părul lins, aliura maură.
"Weiche, Satan, Weiche! " - "Fuori, Satana! Fuori! "
Tabloul lui Mario nu se vede, iar statuia Fecioarei e tot cu spatele.
"Gheheimmisvole Hearmonie! " - "Recooonditaaaaarmoniiiia! "
Angelotti, cel care s-a ascuns de năvălitori mai devreme, e în costum gri, cămaşă albă, ochelari, are aspect de tocilar. Singurele elemente care îl "dau" ca evadat sunt un pantof lipsă şi un crac al pantalonilor sfâşiat la gambă şi netivuit.
"Hier ist Essen und Wein." - "Aici e mâncare şi vin."
Apare "die braunne Floria", "bruna Floria", uşor plinuţă, pieptoasă, într-o rochie lungă, aurie cu portocaliu şi pe braţ având flori în aceleaşi nuanţe.
"Heute Abend sing ich." - "Sta sera canto."
"Meinne Zauberieim! " - "Mia sirena! "
"Sie ist zu schön! " - "E troppo bella! "
"Aber mal ihr schwarze Augen! " - "Ma falle gli occhi neri! "
Scarpia entreissen! Scarpia scelerato!
Costum negru, mantie neagră, păr lung, negru uşor încărunţit, legat la spate, barbă scurtă, mănuşi negre, pantofi negri, aduce a războinic chinez. Oamenii lui însă au costume predominant maro său portocaliu închis, ceea ce îl face să iasă mai mult în evidenţă.
"Die Fächer! " - "Îl ventaio! "
"Der Korb! " - "ÃŽl paniere! "
"Leer! Leer! " - "Vuoto! Vuoto! "
Floria îi cere "die Beweise" - "La prova", apoi ia schiţa tabloului, lăsată de Mario lângă tablou, şi jură răzbunare. "În der Kirche?" - "În chiesa?"
Dar otrava deja lucrează - "Schön wirkt das Gift" -, iar Tosca pleacă, lăsându-şi eşarfă lungă portocalie în mâinile lui Scarpia, care o miroase, încântat său pervers, depinde ce babă descrie faza. :-)
"Drei Leute! Einen Wagen! Geh! Rasch! " - "Tre zbiri! Una carozza! Va! Presto! "
Geh,
Tosca!
Va,
Tosca!
Urmează... magia!
Peretele din spatele scenei era din metal gros, două plăci uriaşe, cu nişte tăieturi înclinate. Când a început "Te deum"-ul, plăcile au început să se depărteze uşor, oprindu-se când deschizătura avea formă de cruce uriaşă, înclinată cu vreo 30 de grade faţă de verticală. În spate, pe o trapă erau ridicaţi lent îngeri, iar de sus, în acelaşi ritm, alţi îngeri erau coborâţi din tavan, toţi fiind opriţi în interiorul crucii, fiind "acompaniaţi" de un fundal pânza bleu luminată alb discret. Imaginea creată e pur şi simplu spectaculoasă, exact genul pentru care s-a inventat vorbă "O imagine face mai mult decât o mie de cuvinte".
"Tosca ist ein guter Falke." - "Tosca e buon falco."
Un servitor aprinde lumânări aflate pe un birou aflat într-un spaţiu cu tavanul foarte jos, dând impresia de cameră mică şi uşor sufocantă. Nu-mi explic de ce, deoarece scena era înaltă şi aveau loc în sus, dar aveam să aflu mai târziu. Pe birou, câteva cupe de aur sau alamă, schiţa tabloului lui Mario, în faţă un cufăr, undeva o oglindă, iar în lateral-spate o vitrină în care se află... un pom.
Deschide uşile în spate să se audă cântecul Floriei, în încăpere intră două dame cu rochii largi, de curte. Una intră în joacă în vitrină, lângă pom, Scarpia ne împărtăşeşte viziunea sa despre "fructele Domnului", aşa că ne şi biexemplifica: o scoate pe duduie din vitrină, o pune cu ţâţele pe birou, îi ridică rochia mare şi o regulează pe la spate. Apoi o dă la o parte, o ia pe cealaltă duduie, o pune cu fundul pe birou cu faţa la el, se bagă între picioarele ei şi o rezolvă şi pe ea. Le goneşte apoi în scârbă, dar duduile râd dispreţuitor când ies din încăpere. N-or fi simţit nimic, bag sama! :-)
Este adus Mario, dar şi Sacristanul ca martor! Apoi Tosca, într-o rochie roşu-aprins, lungă până la pământ. Scarpia îi arată eşarfa ei, întâi ca pe un trofeu, apoi i-o pune galant pe umeri.
??? "Dumme Eifersucht" - "Stupidă gelosia"
"Er war allein! " - "El era solo! "
"Welch ein Feuer! " - "Quanto fuoooco! "
Şi un foc chiar se aprinde! E deasupra biroului lui Scarpia, acolo unde Mario este legat cu sfori lungi de tavan şi torturat! Camera de tortură s-a luminat bleu difuz, în centru e un foc arzând, în centru-dreapta Mario, iar în lateral stângă o masă la care stă judecătorul.
"Ich weiss nichts! " - "Non ÅŸo nuuullla! Non ÅŸo nuuullla! "
"Stärker! Stärker! " - "Piu forte! Piu forte! "
Zbirul îi pune pe cap o coroană de metal de spini şi o strânge. Sacristanul e adus şi el, e înspăimântat de ceea ce vede şi se roagă în genunchi de judecător.
În foc se înroşeşte vârful unei suliţe.
"Aaaaaaaa! ", zbirul îi pune suliţa arzândă pe mână.
"Im Brunnen im Garten! "
"ÃŽn pozzo del giardino! "
"Tosca, bis du est? Hast du geredet?"
"Tosca, eÅŸti tu? Ai vorbit?"
Mario este adus târâş, împachetat într-o pânza.
Urmează "Viktoooooriaaa! " Scarpia e disperat, îl urăşte teribil din priviri pe Mario, arde scrisoarea care îi adusese vestea proastă, slugile lui intră şi ies grăbiţi, strângând ce se putea din încăpere. Rămân doar obiectele mari, biroul, vitrină, un scaun, oglinda, cufărul.
"Abendessen unterbrochen", cina întreruptă a lui Scarpia. Îi oferă Floriei "Wein aus Spanien", vin din Spania.
"Wieviel? Der Preis?" - "Quanto? ÃŽl prezzo?"
"Du bist frei! " - "Şei liberă! " Dar Floria nu pleacă, aşa că Scarpia o pune jos şi se urcă pe ea. Chinezul (chiar era un bariton chinez! ) e foarte expresiv şi convingător în rol.
"Die Trommel" - "ÃŽl tamburo"
Apoi...
"Ich lebte fur die Kunst! Ich lebte fur die Liebe! "
"Vissi d`arte! Vissi d`amore! "
Toate vocile, mai puţin Spoletta, au fost bune sau foarte bune.
"Tosca, bist du mein! " - "Tosca, finalmente mia! "
"Erstickst du im blut? Erstickst du im blut?" - "Ţi soffoca îl sangue? Ţi soffoca îl sangue?"
Tosca înfige cuţitul de mai multe ori. "Er ist tot! " - "E morto! "
"Und vor ihn zitterte ganz Rom! "
"E în fronte di lui tremava tutta Roma! "
Suflã în lumânări şi merge spre ieşire. Când bat tobele în postava blândo-terifianta a muzicii, Scarpia se mai rostogoleşte o dată, creând, împreună cu tobele, fiori reci pe şira spinării.
Ca şi precedentele două, şi al treilea act a beneficiat de momentul lui de magie. Prin aceasta mă refer acum la o idee sclipitoare din montaj, genul care face clipa să rămână multă vreme pe retină. Momentul instrumentalului de la începutul actului e deseori neexploatat bine de regizori, dar aici ideea a fost simplă şi isteaţă, aproape genială. E linişte. Decorul e larg, scenă goală, în spate un zid de un metru înălţime, lung cât toată scena, în spatele zidului, din fier cu aspect ruginit, conturul 2D a statuii arhanghelului Mihai din vârful castelului Sant`Angelo din Roma. Lumina dominantă e bleu, Mario se află în mijlocul scenei, prăbuşit pe burtă. Se aud primele acorduri ale poate celei mai frumoase arii compuse vreodată. Mario se chirceşte. Din stânga intră în scenă, mergând încet, Ancelotti cu ştreangul atârnat de gât! O machetă cu rochia Ţoşcăi apare din dreapta şi traversează scena lent, iar din alte părţi vin Sacristanul având pe braţ rochia folosită anterior ca dovadă, zbirul ţinând suliţa cu vârful înroşit în foc, iar mai în spate e însuşi Scarpia, în genunchi, cerând iertare unui papă!
Apoi Scarpia se ridică, dar stă doar spectator în timp ce ceilalţi patru îl înconjoară pe Mario, care se ridică greu în genunchi şi se uită disperat la fantomele din jurul lui.
Apoi cei patru ies, apoi şi Scarpia, apoi Mario se prăbuşeşte pe burtă, se târăşte şi, cu o bucată de cretă, scrie pe jos
L
I
B
E
R
T
È
"Und die Sterne glanzten! "
"E lucevan le stelle! "
"O, süsse küsse! "
"O, dolci baaaci! "
Mario are cămaşă albă pătată de sânge. Tosca apare într-o rochie de catifea grena, având o geantă ÅŸi mănuÅŸi negre. "Ihr süssen Hände! " - "O dolce maaani! " Tosca îl bandajează, îl dă cu rivanol. :-) Se visează "Frei" - "LiberÃ"
"Es ist Zeit! " - "E l`ora! "
Plutonul de execuţie îl împuşcă pe Mario. "Auf! Auf! Jetzt! Auf! " - "Su! Su! Presto! Su! "
Tosca scoate din geantă un pistol, îi ameninţa cu el pe oamenii lui Scarpia, se duce în spatele scenei, îşi pune pistolul la tâmplă, dar mişcarea are doar rolul de a-i ţine la distanţă pe ceilalţi. Se urcă pe statuie (în spatele ei) şi se aruncă de acolo.
"O, Scarpia, auf denn zu Gott! " |