Nea Mărin la Operă

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie Opera NaÈ›ională BucureÈ™ti ] [ Subcategorie II OperaRail 2015 ] [ Subcategorie III RomaniaRail 2015 ] [ Subcategorie IV Traviata ] [ Data articol: 2015-04-07 ] [ Din localitatea Bucuresti ] [ Tara România ]   Mă dusăi io într-o zi la BucureÈ™ti la naÈ™u Pandelică. Ajunsăi io, sunai la ușă, nimic. IeÈ™i o vecină c-o stîclă-n mână È™i zîse, da` mai împleticit aÈ™a, "Nu-s acasă, bade, plecară dă cu dimineată la muntă."Mă, zîc, o fi căștigat iar naÈ™u freun tomobil Feat 850 la loz în plic, mai È™tii? "Unde, zîc io, tot la Sinaia?" "Nu la munte, la nuntă - zîce ia iar - È™i vin taman mâine! " Plecai io d-acolo, mă multă lume în BucureÈ™tiu ăsta! Mă cât vezi cu ochi oamini peste oamini, furnicar de maÈ™ini, colo alÈ›i oamini, claxoane, zgomote, care încolo, care încoace, mă È™i toti grăbiÈ›i, auzi? Un` s-or duce, un` s-or grăbi aÈ™a, că iarna nu trecu È™i muncile câmpului nu începură, auzi? Cum treceam eu pe lângă parcul ăl mai vechi al lor de-i zîce CeÈ™megiu, văzui colo o foaie colorată lipită pe un gard. Citii io, scria... "Nunta lui Figaro". Măăă, cum mi se făcuse È™i foame aÈ™a, zîc, ia să mă duc io acolo, că dau È™i de naÈ™u Pandelică È™i naÈ™a Reta. ÃŽntrebai io, ajunsăi, mă, o clădire mare cu neÈ™te coloane arcuite È™i în câmp în față taman bun de sămănat. Mă, mare boier tre să fie Figaro ăsta de face el nunta la ditamai ristorantu! Ajunsă-i acolo, aflai că ii zîce Operă. Dădui să intru, da` mă opriră neÈ™te cocoane îmbrăcate aÈ™a, ca doftorii, da` în negru, È™i-mi cerură beletu. "N-am, zîsăi, da` vezi matale, naÈ™u Pandelică nu e pe lista de envitaÈ›i? Că iau chiia de la el È™i plec, nu stau, È™tii?" "Dacă e cu invitaÈ›ie, vezi la dom Mitică! " zîsă una. Mă dusăi io unde zîsă ia, acolo la berou ierea unu mai dolofanel aÈ™a de È™edea pe un scaunel. "Numele! " zîce. "Juvete" zîc io. Se uită el p-o foaie, zîce "N-avem! " "N-aveti, zîc io, da` vezi matale, naÈ™u Pandelică n-aveÈ›i pe foaie? Că io cu el am treabă! " Se uită iar. Zîce "Nu e! Mergi matale la casă È™i ia-È›i bilet! " Mă dusăi io acolo, stătui la coadă - că ierea lume multă atârnată la gheÈ™eu acolo - întrebai, zîce duduia aia din geam - da` cam înÈ›epat aÈ™a - "S-a anulat `Nunta lui Figaro`, azi avem `Traviata`! DoriÈ›i un bilet?" Mă, cine-o fi asta Traviata È™i ce treabă am io cu ia? Da` cum afară ierea frig, trăgea È›ugu È™i aci lume multă - nu rămâneam io sîngur cu ea, È™tii? -, luai un belet È™i ajunsăi iar la doftoriÈ›ele alea în negru. Când intrai mi se opri răsuflarea. Mă, frumos aci la Operă. Lume arinjată, cocoane înÈ›olite, țăranii ca la oraÈ™, parcă erau miri, auzi. Mă gândii io că nu prea samăn cu ei cu iÈ›arii È™i ilicu meu, da` văzui mai încolo unii mai fistichii aÈ™a, parcă era în treninguri cu glugă, alÈ›ii în dârlogi d-ăia americani de cauboi, mă mai liniÈ™tii o țâră. Mai încolo o coadă ca când da popa Soni vin roÈ™u gratuit la creÈ™tini. Ce s-o da aicea, mă? Mă dusăi È™i io, stătui ce stătui, când ajunsăi se terminară, de. "Vioricoo - zîsă una - tu mai ai? Că eu le terminai! Mergi matale la colega! " zîsă duduia. Mă uitai io în stanga dreapta, nu mai iera nimeni. Mă dusăi, ce iera să fac? Duduia ailaltă îmi dete un carton cu dantele la cap ca ăl de mi-l deteră la PeriniÈ›a - la ristorant la Craiova, de! - când fusăi acolo È™i luai niÈ™te mici. Mici, daÈ› mici, miiici fură, ... mici, ce mai. Il dăschisăi io da` ce să vezi, nu era cu mici È™i ciorbe, auzi! Scria acolo... distribuÈ›ie. Mă, ce distribuÈ›ie o fi la nuntă, nu scrie pe envitaÈ›ie cin` să cunună? Pe urmă mi-amintii io că nu era nuntă, iera alceva, da` parcă tot nu mă dumirii. Dășchid io cartonu`, scria frumos acolo da` jumate româneÈ™te, jumate alt grai. Mă, cam semăna ia cu olteneasca noastră da` nu ierea la fel auzi? Cică... Verdi. Păi, nu să zîce verde? Jermont fiul. Mă gândii io că asta o fi frun nume da` ce naÈ›ie o fi, mă? Violeta Valery Felicia Filip. Mă câte nume are È™i de ce le scrisă pe toate aci? Flora ie Florea, aci mâncară o literă. Le-o fi fost foame, mă gândii io, dacă Figaro ăl cu nunta le-a tras clapa? Da` mai încolo ce să vezi! Cică 28 martie Lacul lebedelor. Mă cum vine asta, cum vine asta? Păi, în afar de 28 martie al cui e lacu? Al ciorilor? Și unde ie lacu ăsta că aci e cămară închisă, nici vorbă să-ncapă freun lac aci! E, zîc, o fi în bătătură în spatele ristorantului, È™i citii mai departe. Na, că gasi È™i nunta. Scria clar, năgru pe crem: 1 aprilie Nunta lui Figaro. Mă, n-o fi iar freo păcăleală? Ia stai că sun io înainte, să nu rămâi iar nemăncat! Cum stăteam io aÈ™a, rămăsăi singur, auzi. Nici È›ipenie de om în juru meu. Vine una È™i zîce - bag samă Viorica - "mergeÈ›i în sală că acu începe! " Mi-arătă ia pe un`să intru, intrai, m-aÈ™ezai, mă frumos aci la Operă, frumos rău. Mă, iera atârnate di tavan, într-un cerc aÈ™a, o gramadă di lămpi într-una singură, de zîceai că ie petrecere de lămpi, ce mai! Și oaminii stăteau aÈ™a în neÈ™te coteÈ›e alineată aÈ™a pe două neveluri. Pe urmă aflai io că la alea le zîce loje. Looje le zîce, looje. Și un cârd de lămpi mai mititele în cerc, de-asupra loojelor, iar în fată o perdea mare aÈ™a, cam cât cosiliul nostru populer de la BăileÈ™ti È™i d-asupra stema țării. Iar în față un jgheab aÈ™a mare È™i cre că ierea ceva acolo, că se vedea o lumină È™i niÈ™te beÈ›e ieÈ™ind di colo. Cum stam io aÈ™a, mai mirat că Sucă când văzu È™anterul di la PorÈ›ile de Schier, se stinsără lămpile. Da` se stinsără aÈ™a, încet, de zîceai că le e frică să nu să spargă dacă să sting dintr-una, È™tii? Rămasă doar lumina din față din jgheab È™i văzui că lumea începu să bată din palme. Bătui È™i io, ce mai, È™i apoi vazu că iese un nene chelios dîn jgheab, dădu de trei ori din cap, se opriră aplauzele, se întoarsă cu spatele - bag samă se supără că se opriră aplauzele - È™i se facu liniÈ™te. S-auzea musca, auzi! Mă, È™i apoi un sunet cristalin... Da` cristalin... cum să zîc... Era aÈ™a... ca vioara lu` Saiche a lu` Zapacitu când cântă iel pe la nunÈ›i prin Calafat, Desa È™i bălÈ›ile Rastului, mă, dar parcă mai gingaÈ™ decât a lu` Saiche! Mă, se scurgea aÈ™a sunetu în mine, mă sîmÈ›eam că parcă ieream untu lu Veta uitat pe prispă vara când bate soarele ăl tare aÈ™a. Dupe freun timp se termină. Bine că se termină, zîc io, că ieram lipsit de snagă, zău aÈ™a, de la scârțâitul ăla mieros. Da` nenea ăl cu chelie începu să dea din mâini mai abitir È™i s-auzî altă muzîca acuma. Perdeaua a mare să rupsă-n două pe mijloc, se dete la o parte È™i văzui în față o grămadă de oamini cari mai di cari mai arinjaÈ›i. "Măăă, uite nunta! Mă păcăli aia di la casă! " imi zîc pe interior. Cum mă uitam io gură cască, aia de păru că ie mireasă începu să cânte. Frumos, da` nu înțălăgeam nimic. O întrebai pe o cocoană de langă mine cu niÈ™te pene în cap ce zîce, că nu prea ie vorbă de-a noastră. Cocoana, amabelă, imi raspunse È™uÈ™otind ca Sucă sub petură dimineata când se facea că doarme să nu-l trimită ta-su la È™icoală. Zisă "Cântă în italiană! Și vezi dumneata că scrie sus traducerea în româneÈ™te." Mă, ce le-o trebui la ăștia să cânte în italieneÈ™te? Pe româneÈ™te nu se cade? Da` aÈ™a o fi acilea la capetală, È™tii tu, aÈ™a o fi aci la capetală! Ia, să-i zîc io la Veta mea să le cânte latineÈ™te È™i franÈ›uzeste la ăi copii când ii culcă sara! Ca să-i pregatesc pentru capetală, păi, da? Cum vorbirăm noi aÈ™a, ne pâsâiră unii dîn spate. "Ssst! Nu se vorbeÈ™te în timp ce se cântă! " Tăcui, ce era să fac, că aÈ™a mă învaÈ›ară pe mine ăi batârni, să nu diranjez lumea fără motiv, È™tii? Eee, încet, încet, veni pauza. Acuma nu È™tiam io că ie pauză - È™i nu-mi convenii, auzi, că ieream ca vrăjit de muzîcă ca fărmăcat de baba lu Șobolanu de-i zîce a lu` Curmei acuma - da` dacă lumea tot ieÈ™ea, ieÈ™ii È™i io cu ia. Zîc "Un` să duce lumia asta?" "ÃŽn foaier! ", zîsă una. Mă, ce o fi ăl foaier, că noi n-avem aÈ™a ceva la BăileÈ™ti! Pe urmă aflai io, că ie un fel de prispă aÈ™a, unde bea lumea un È™prit È™i un paar de vorbă până începe muzîca iar. Mă dusăi să beu È™i eu. Acolo altă frumuÈ™ață. Măă`, un coperiÈ™ mare dasupra capului pliiin ochi cu cârlionÈ›i aurii! NeÈ™te modele aÈ™a încârligate, împrăștiate, mă, mai mare dragu, auzi! Lumea bea È™prituri, sucuri - apă d-aia colorată, de! - se plimbă di colo colo ca de ziua naÈ›ională, când mă uit, mi se facură ochii ca orceagu auzi: Sucă-al meu în costum de ginere braÈ› la braÈ› c-o fătucă bălaie! Fata, cam lungă auzi? Cam lungă. Mai, mai să-i ajungă lu` Sucă la creÈ™tet. Bag samă de la încălțări, c-avea fata neÈ™te papainoage È™i ierau băgate în neÈ™te sandale cocoÈ›ate pe un băț lung cât toiagu` meu de la ăl bătârn de alung câinii cu el, È™tii? Și zlabăăă, de vedeai la tilivizor prin ea, auzi? Mă apropiai io de el, da` cred că nu mă vazu, că se întoarsă È™i mearsă în direcÈ›ia ailaltă! Mă, È™i cum mergea el aÈ™a - cam grăbit mi se paru - mă, se-mpiedică Sucă-al meu È™i veni ca uliu taman peste masa la o cucoană care gusta È™i ia o prajitură cu vârful linguriÈ›ei - să nu diranjeze prăjitura, È™tii? Acu ierea masă d-aia mică È™i rotundă ca la cârciuma din sat, mă, se vărsă masa È™i zbură prajitura fix pe decolteu` la o duduie mai pieptoasă aÈ™a care ierea mai încolo. Pusăi repede mana la ochi să nu cad în păcat - că nu mai aveam apoi viață cu Veta - da` o luai repede când o auzii p-aia cum îl luă la rost pe Sucă-al meu, iar cum iel era È™i iel plin de friÈ™că È™i râdea, duduia luă altă prajitură de pe altă masă È™i i-o tranti în cap, apoi se întoarsă pe picioarele din dărăt È™i plecă. Sucă râdea È™i mai tare, se ridică de jos, mă vazu È™i zîse "Saru-mâna nea Mărine! Uite, mneaei e Bianca de la BucureÈ™ti. Bianca, dânsul e domnul Mărin Juvete, unchiul meu de la BăileÈ™ti. Da` ce-i cu matale la Operă?" "Lasă ce-i cu mine - mă răsti io la el - de când imi zîci tu domnule, mă, de când imi zîci tu domnule?" "Haide, nea Mărine, nu te supăra È™i matale. AÈ™a se zîce aicea, la capitală." Cum stam noi de vorbă, se auzi un gong ca dumineca la beserică. "Ce să fie, vine popa?", zîc, dar mă lamuri Sucă. "Du-te matale la locu de pe belet, că acuÈ™ începe iar muzîca. Io tre` să mă duc să mă spăl, vorbim la pauza ailaltă.", zîsă el. "Mai e una?", zîc. "Mai e, du-te! ", zîsă, È™i mă dusăi, că mi-era drag, îmi păruse rău mai divreme că se termenase. Eee, până la urmă se fârÈ™i. Fu frumos, ce mai, vrajă, da` plecai d-acolo supărat. Păi, cum măi, aÈ™a mândreÈ›e de copii să te duci tu să le strici menaju? Că ierea fata aia un boboc de floare, ce mai! E drept că nu să luară cu cununie da` putea să le zîcă să facă nuntă, frumos, nu să gonească fata să moară biata de tuse căprească. Că aÈ™a ie unii, uită că È™i ei fură tineri. Uită, ce mai! Adrian TraÈ™că http://www.compendium.ro/amza_pellea

Nota actuala: 9.86 (din 7 note acordate) - Acorda o nota!

01-01: Carmen doppia la Arena di Verona. Final de Festival 2024
25 iulie și 7 septembrie 2024

Aida: "Tati, aia e un fel de cortină?"

"Unde e toreadorul?"
"Nu e!"
"Ä‚la e Don Jose?"
"Nu! Vine mai târziu!"

Apoi ... "Uite caii! Uite caii!"

... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

01-01: Aida cu raze la Arena di Verona
21 iulie 2024

Arena di Verona face ceea ce am zis eu - și reiau acum - că orice teatru de operă care se respectă ar trebui să facă: prezintă două versiuni ale aceleiași opere, una clasică și una modernă. Pe lângă vechea,
... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

01-01: Rigoletto sau Regele se amuză. Isi, a Pari!
5 iunie 2022

Paris. Teatre d`Athenee. Rigoletto. Le roi s`amuse! Ici, a Paris!
Paris. Teatrul Ateneului. Rigoletto. Regele se râde. Aici, la Paris!

Evident, "se râde" e o formă modernă, dulitâliană, de expr
... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

01-01: Barbierul din FrecciaBianca Firenze - Sevilia
18 iulie 2024

"Il treno Alta Velocita FrecciaBianca per Siviglia e in partenza da binario cinque"
"Trenul de mare viteză FrecciaBianca pentru Sevilia va pleaca în curând de la peronul cinci"

Anunțul se aude
... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

31-12-2024: Mihai întâi! Primul nani! Paiață, dă-mi dumu!
București, Opera Națională, 17 aprilie 2022

Cei care spun că nu se poate sunt rugați să tacă și să îi lase să încerce pe cei care cred că se poate!

Am vrut la 1 an și 8 luni. Cum fusese cu Aida. Am vrut în
... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro