[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=40&nume_categ=bucuresti---traviata ]  Am vazut "Traviata" a 41-a oara in ziua in care am implinit 41 de ani. :-) O coincidenta frumoasa de care mi-am dat seama in timpul spectacolului, mai precis in actul al doilea. Un act cu mai multe revelatii, asa cum se va vedea in continuare.
Nu e prima oara cand "imi fac ziua" la Operă. In 2004, chiar de ziua mea, la Opera din Bucuresti, maestrul Ludovic Spiess a fost decorat cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Muzica din Bucuresti. A urmat un "Faust" in franceza interminabil si fara traducere la care m-am incapatanat aiurea sa ramân până la final, a fost o seara luuuunga, lunga, lunga. In 2011 am vazut o delicioasa "My Fair Lady" la Brasov, urmata a doua zi o urcare pe Tâmpa si de... o alta delicioasa "My Fair Lady" la Brasov. :-) Iar acum, in 2015, "Traviata" la Bucuresti.
Nu cunosc prea bine Parisul si cu atat mai putin cartierele si marginile acestuia, dar stiu ca Violeta s-a refugiat cu Alfredo undeva prin imprejurimile lui. Dar unde mai exact... cine ar putea spune? Alexandre Dumas fiul, autorul romanului "Dama cu camelii" care a inspirat opera? Nuuu! El stie de Margheritza Gotiescu a lui. Giuseppe Verdi, creatorul muzicii divine? Posibil, dar nu cred, nu-l interesa prea tare aspectul! Francesco Maria Piave, libretistul? Cam la fel! Domnul Tudor Banush, pictor român extreeeeem-extrem de talentat (vizitati www.tudorbanus.fr pentru a va convinge), colaborator al unor "fituici" mondiale gen "The New York Times", "Le Monde", "Die Zeit" ;-) , ilustrator al cărtii despre papusile Muppets ("The Muppet Show Book") si locuitor in imprejurimile orasului lumină? Partial, poate doar sa confirme ca sunt sau nu cei doi prin curtea dânsului, jucându-se cu Grivei. :-)
Si atunci, cine?
Păăăi, cred ca eu! ;-)
Opera Nationala din Bucuresti a considerat ca este necesara o noua versiune a operei, asa ca aceasta "Traviata" are doar vreun an de la premiera. Actiunea a fost mutata in anii 1950-60, dar fara ca mutarea sa aibe vreun sens, fiind facuta doar de dragul schimbarii, neexistand vreun motiv sau macar o actiune in noua montare care sa o justifice. In fine, deci un suflu nou.
Cortina se ridica la inceputul uverturii. In stanga, pe un scaun, intr-o rochie albastra-mov si purtand manusi albe, Violetei i se administreaza o perfuzie de catre doctorul Grenvil. Violeta tuseste usor. Spre final, doctorul ii da perfuzia Aninei si iese. Uvertura se termina, luminile se aprind usor, intra invitatii la petrecere.
Zidurile incaperii sunt usuite, adica sunt facute din multe usi. :-) Usi ca la camere interioare la castele (sau ca de sifoniere mai inalte :-) ), crem, bleu, albe, puse in picioare una deasupra alteia cate doua, cate trei, dupa logica... intâmplării. Forma camerei e un U dreptunghiular cat toata scena, iar in interior se afla 4-5 candelabre mici si medii, un pian alb si o scară interioara lată de la parter la nivelul intai, scara pe care vin si invitatii. Ei au costume frac negre, camasi albe, ele rochii uni lungi, nuante de verde si albastru potrivite cu... usile. Baronul e vadit distinct, costum militar gri spre negru, mansete si guler rosii, la fel Flora, toata in negru, dar fara sa sugereze a doliu, probabil datorita jobenului.
Brindisi... "Cupele sa le inchinam frumusetii si timpul va trece in desfatare! "
Violeta se urca pe pian si e adusa de catre invitati in centrul scenei cu el cu tot. (Avea roti. Pianul, nu Violeta! :-) ) Apoi pianul, cu Violeta in picioare pe el, e invartit in jurul propriei axe. Ceea ce inseamna ca pianul tine loc de scena modulara la petrecerea Violetei. :-)
"Cu voi eu petrec timpul in râs si veselie! "
"Va rog sa mergeti, voi veni si eu mai tarziu! "
Violeta ramane singura, apoi apare Alfredo.
"Voiam sa aflu cum va simtiti! "
"De mult ma iubiti?"
"De un an... Mi-amintesc de ziua cand v-am vazut / Din clipa aceea inima mi-ati tulburat cu o iubire in care freamata tot universul. / (Croce delizia) Iubirea, tainica vraja, placere si suferinta."
Cand era vraja mai in toi, vine Gastone cu doua tipese si cu pantalonii in vine... Si Rigoletto cel nou are la un moment dat pantalonii in vine... O fi asa moda noua la Opera din Bucuresti, dar zau ca eu n-am de gand sa vin asa la vreun spectacol! :-) ) )
"E timpul sa ne odihnim, ca sa o luam de la capat cu puteri noi."
Invitatii pleaca, toti cu pantalonii pe ei. :-)
"E straniu! Vorbele lui m-au tulburat! Pot sfida eu iubirea, traind in nebunii desarte?
Vesnic libera, sa ma bucur petrecand."
Violeta e pe scara si impinge un candelabru care se leagana pana se lasa cortina. La finalul ariei, in capul scarilor apare baronul Duphol incruntat.
In actul al doilea, Alfredo si Violetta s-au refugiat undeva langa Paris... dar unde mai exact? ;-)
Nogent-sur-Marne? Nu, domnul Tudor Banush mi-a zis ca nu i-a vazut prin zonă. Saint-Denis? Nu, aici e noul stadion national de fotbal si rugby. Versailles? Nu, aici e palatul national de facut bani din turism. Beauvais? Nu, aici aterizeaza avioanele prix-bas (low-cost). Denfert-Rochereau, denumita anterior Barriere d`Enfer? Nu, aici e hanul si bariera din actul al treilea din "Boema" lui Puccini. ;-) Château de la Tournelle? Nuuu, aici e hanul din ultimul act din originalul Rigoletto, bufonul Triboulet din "Regele se amuza" a lui Victor Hugo. Nonant-le-pin? Nu, nu, sa nu facem confuzii, aceasta nici macar nu e lângă Paris, ci e localitatea (aflată la 200 km vest de Paris) unde s-a nascut Marie Duplessis, amanta si inspiratia lui Dumas-fiul pentru crearea Margueritei Gautier, la rândul ei inspiratia lui Verdi pentru crearea Violettei Valery, deci a operei "Traviata"!
Offf... Deci în ce arondisment fugitără Violetta si Alfredo?
Decorurile s-au modificat relativ putin, peretii incaperii sunt facuti tot din usi, dar in forma de trapez cu baza mare, cea lipsa, spre public, iar cu baza mica foarte mica si facuta din ferestre verticale cu aspect in acelasi stil. In interior sunt trei ghivece mari cu palmieri in ei, o masuta, cateva scaune. Alfredo e in pantaloni maro (pe el :D), camasa bleu, haina maro, Violeta in pantaloni gri (pe ea, din păcate :-) ) până deasupra gleznelor, camasa alba, pantofi negri cu toc, esarfa înnodata la gat, Germont-tatăl e la costum gri, cravata, pantofi negri, tinuta de afaceri de secol XX.
"De ea departe, nimic nu-mi e pe plac. De cand a zis `Vreau sa fiu numai a ta! `, am uitat tot universul, traiesc in Paradis! "
Alfredo intra in scena tinand in mana o rachetă si ne arata forhendu lui. Dar noi, ca natiune proaspat devenita peste noapte specialista in tenis, am fi vrut sa-i vedem si bechendu, precum si parerea de ce a fost eliminata prematur Simona Halep de la Roland Garros. :-) ) )
Ca tot la Paris se disputa, ca si "Traviata", si sigur a fost in tribuna "la fitze"! :-) ) )
Deci actul al doilea se desfasoara la Roland Garros! ;-) Acolo, intr-o vila de langa arena, vine Germont tatal si o gaseste pe Violeta singura. Alfredo plecase la meci, dar Violeta ceruse time-out, fiind suparata de eliminarea prematura a Simonei Halep, iar la ăl-bătârn nu-i mai placea tenisu de când i-a fost ciudă, vere, si rău la fiere că a castigat Ilie Nastase al nostru Roland Garrosu. ;-) Iliutză câstigă încă fără să piardă niciun set si fu primul om care a reusit asta, îti dai seama de a durere la a fiere pe ăl burghez jermontez? :-)
In timp ce ei discuta, unii in salopete vin si ridica niste pachete care aduc a tablouri si care sunt deja împachetate in hartie. Actiunea simbolizeaza criza economica in care ajunsese Violeta, deoarece intrase in incapacitate de plată si nu isi mai putea plati ratele la FMI, fiind aproape de un crah financiar anticipat de specialisti pe baza evolutiei cursului valutar leu-euro-dolar si a tendintei bursei de marfuri din ultimul an fiscal. B-)
Aceasta e varianta oficiala data de biroul de presa al organizatorilor turneului. Cea reala e ca Violeta sterpelise tablourile lui Ilie Nastase, Ion Tiriac si Virginia Ruzici din muzeul Roland Garros-ului, vrand sa pastreze numai pentru ea portretele castigatorilor români ai Grand Slem-ului de la Paris... Incep sa cred ca Violeta are radacini valahe... Daaa, de-aia scortzosul ala bătârn de Jermo nu o vrea in familia lui de frantuji fitzoshi rolanzi-garoshi! :-) ) )
Deci Germont-mosul îi spune ca el crede ca ea se dopeaza, ca perfuzia administrata in timpul uverturii continea substante anabolizante si îi cere Violetei sa abandoneze turneul, mai ales ca meciul urmator e cu fata lui cea mică pură si belă, aceasta e pe cale să se mărite si logodnicul ei o zis că nu o ia de nevastă dacă mănâncă bătaie de la româncă.
"Presimteam eu, era prea mare fericirea! " Violeta îi spune ca se inseala ("Tratto in error voi foste"), ca nu s-a dopat si îi arata o foaie cu reteta chimica a compozitiei perfuziei eliberata de Institutul "Ana Aslan" din Bucuresti. Mosul exclama si o intreaba pe Violeta "Perché, perché v`accusa?", de parca nu stia deja, si o îndurereaza pe biata fată cu niste păreri personale ireprosabile si bine tintite la ficat. Violeta replica "E vero! E vero! ", adica "E chiar Vero! " :-) Nu cred ca se referea la filmul "Veronica" din anii cand Ilie Nastase castigase Open-ul francez, ci mai degraba ii aminteste ca el avusese in aceeasi perioada o relatie nepotrivită cu o oarecare usuratică traviată numită Vero. :-)
In cele din urma ajung la o intelegere - pe româneste, fac un blat -, stabilesc desfasurarea meciului urmator al Violetei - in sensul ca ea trânteste meciul cu fata mosului si pierde intentionat ("Dite alla giovine" - "Spuneti-i frumoasei copile nevinovate, ca viata mea ii va fi sacrificata! ") - iar boierul ăl cărunt pleaca multumit, nu inainte sa ii faca niste complimente si încurajări de complezenta.
"Plangi, suflet nevinovat! E mare sacrificiul cerut!
Generoasa veti trai o viata fericita si Cerul vă va rasplati lacrimile de acum! "
Jeux et set pour monsieur Germont-le-per!
Meciul din arena s-a terminat (6-3, 6-7, 6-4, 6-2), Alfredo se intoarce, Violeta scrie scorurile de pe teletext. Cand il vede, ascunde foaia, sa nu vada el cotele la pariuri, ca prea a pierdut mult mizand ca Halepa va castiga turneul. Ii cere sa-i spuna c-o iubeste si-i spune ca ea va fi in gradina sa se antreneze, pleaca, iar el ramane si are dialoguri de microbist cu oamenii din casa. De la unul dintre ei primeste plicul cu predictiile secrete de pariuri ale Violetei, ceea ce il emotioneaza peste masura ("Per que son io commosso?"), îsi face curaj si deschide plicul. Dar nu erau cotele la pariuri, ci anuntul ca ea l-a concediat fara sa-i plateasca sporuri sau salarii compensatorii. Exact in acel moment vine si tatăl sau. Ii spune ca l-a cautat la toate turneele Masters 1000 din provincie, de la mare si de la sol (aria "Di Provenza il mar, il suol") si îi cere sa il urmeze. Alfredo refuza, apoi pleaca nervos, intrucat meciul al doilea al zilei era pe terminate si nu vazuse mai nimic din el.
(In montarea veche, Alfredo gaseste invitatia la bal a Florei, o citeste, apoi o arunca nervos pe jos, tatal lui o ridica si asa afla unde era balul. Scena lipseste acum, de unde afla Germont-tatal unde va fi balul?!? A, de pe website-ul turneului de la Roland Garros, desigur! :-) )
"Noi suntem tigancuse venite de departe! "
Setul al treilea... aaa... Actul al treilea e tot intre usi. Spatiul e iar micsorat, un sir lung de usi aliniate brazdeaza scena aproape pe diagonala, completat netangential si perpendicular de un sir scurt. Netangential, adica exista spatiu de trecere intre sirurile de usi. :-)
Scena e luminata puternic la inceput, apoi e intunecata cand incepe sa se cante. (Cum spuneam, schimbari de dragul de a schimba, fara vreo semnificatie.) Ei sunt in fracuri negre, ele fistichiu rosu, grena, negru, unele au palarii, ochelari de soare. (E "logic" sa porti asa ceva in interior, mai ales cand scena e intunecata...) Flora are pantaloni si palarie negre, pantofi si haina rosie strident. (Da` dă ce?) Obiectul principal e o masa luuunga in jurul careia petrecaretii se invart, uneori la propriu. Marchizul face o eroare nefortata, este depistat de hawk-eye Flora si trântit pe masa pe spate ("Marchese, voi non siete model di fedelta! "), aceasta fiind in picioare deasupra lui cu o tactica de-a dreptul agresiva, gata sa îl elimine din joc. Patru tineri in pantaloni negri si camasi albe reprezinta cei cinci tauri rapusi de matador (de ce 4, daca taurii erau 5?), sunt pusi in genunchi pe jos si sunt "ucisi" pe rând de matador, apoi femeile le dau camasile jos si ii calaresc in patru labe... Oare întreb prea mult "de ce"?
La balul de dupa turneu... ăăă, din actul al treilea, Simona - pardon! Violeta! - vine cu Novak Djokovici... Offf... nu stiu ce am azi... vine cu baronul Federer... ăăă, baronul Duphonel... Duphol. :-) Irina Begu deghizată in Flora o intreaba de ce si-a schimbat (iar! ) antrenorul! :-) ) ) Violeta, care poarta o rochie rosie, nu-i spune adevarul si-i toarna baliverne din filmele romantice ale anilor 1960-70 cu Alain Delon. Ca amorul dauneaza grav performantei, ca ea are visele ei si nu suporta o casnicie care sa presupuna sa renunte la ele, ca vrea sa joace iar, ca in 2014, finala de la Roland Garros, ca Alfredel e invidios pe succesul ei si dacă el, Alfredor Hănesco, n-a ajuns decat pe locul 26 ATP, iar acum se balaceste pe 203, atunci n-o lasă nici pe ea sa sadă în primele 3!
La bairam apare si HănescAlfredo si trece sa joace sportul la care se pricepe el ce mai bine: septica! :-) ) )
Alternat uneori cu tabinet, macao, whist, rentz si popa-prostu pe porunci porcoase. Baronul vede ca are noroc si-l provoaca la joc. Dar, cum la carti nu e ca la tenis, Hănesco-Jermon-fiul castiga in minimul de seturi! Adica de cărti! Chiar daca ultimul abia la tie-break! (De unde stiu? Pai, arbitrul de scaun, crupierul Gastone, zice "Un quatro! Un sette! ", 4-7, numai in tie-break e posibil acest scor. ;-) )
Baronul plateste intoarcerea lui Alfredo la tara... Nu se putea metafora mai buna pentru Hăne! :-) ) )
Alfredo sponsoriza Roland Garros-ul din banii Violetei - stiti, palariile acelea albe pe care scrie FedEx? E prescurtarea de la AlFredExpress! :-) -, asa ca decide sa îi dea inapoi. Aceasta este o greseala, a doua fiind metoda aleasa - servici-vole cu banii direct in freza fetei -, drept pentru care spectatorii se infurie si lasă floricelele si semintele de ShanzElize, lasă si fitzele si parerile despre superioritatea omului fatza de maimuta (pareri deseori false :D) si navalesc peste Alfà să îi dea picioare la bilă, desi aceasta e o miscare interzisa in tenis. El se târăste pe jos pe diagonala terenului, dar are noroc cu stewarzii angajati de organizatorii turneului, care fac gard de protectie in jurul lui. Urmarit de fanii infierbantati ai Violetei, se târaste Germont-fiul pana in cealalta parte a scenei, dreapta, unde abia acum apare Germont-tatăl, care il ia de brat, il ridica de jos, îi da cartonas rosu penalizându-l pentru dubla-greseală si îl scoate din joc.
"Unde e fiul meu? Nu-l zaresc! I-am zis sa nu joace impotriva unei femei, chiar si de pe locul trei! "
Usile care fac camera Violetei sunt in V cu unghi drept intre ele orientat spre fundal. Sunt luminate in doua locuri, pe la mijlocul peretilor. (Dee ceeee? Iote-asaaaa! ) Patul e in dreapta, in el se afla Violeta intr-o camasa de noapte verzui-deschis. Anina e fată in casă, dar are o rochie inchisa la culoare si pantofi bleumarin sau negri cu toc mic si arata ca o profesoara de scoala generala tocmai pregatita sa intre la ora.
Violeta citeste o scrisoare de la Germont ăl bătârn.
"Draga Violeta! Mi-am tinut promisiunea. Alfredo si baronul au jucat set decisiv. Baronul a tras in fileu, iar Alfredo pe tusă. Acum e in strainatate. Joaca la Wimbledon. Va iesi din turul doi si va veni dupa voi. Apoi voi veni si eu, dar dupa final turneu. George Germont."
"E tardi! " - "E tardiv! "
Violeta se simte slabita si indurerata. Cere time-out medical si doctorul Grenvil isi face aparitia. Ii serveste cativa steroizi si cateva complimente, dar Violeta îi returneaza amabila cu reverul că stie ca scorul îi e drastic defavorabil si baroana Baroni conduce (5-7, 1-5) si îi cere ("Minciuna din mila medicilor le e permisa") sa nu îi mai vândă gogoshi, ca nu dă bine la Roland Gogosh... aaa, la Roland Garros. Doctorul iese din teren, iar in drum spre iesire îi spune copilei de mingii Anina ca meciul Violetei se va găta in maximum o oră.
"Tot Parisul freamata! E carnaval! " Roland Garros-ul s-a terminat, Nadal din nou a triumfat!
"Dumnezeu stie cati nefericiti sunt acolo! " Păăăi, toti cei care au pierdut banii la pariuri! :-)
Urmeaza aria sfâsietoare "Addio del passato! " - "Adi, o, te-am pasat! ", referindu-se la lobul cu care l-a pasat pe Adi afară din terenul ei de joc. Adi inseamna Alfi, era confuza fata, de aici incolo incepe sa aibe vedenii. Isi imagineaza ca vin sa o viziteze Alfredo si tatal ei, aspect uitat sau nesesizat de mai toate regiile (nu doar din România! ), care considera sau cred ca venirea celor doi Germont e reala. Nu este reala, iar montarea veche sublinia aceasta punându-le pe umeri mantii din material de perdea alba celor care intra in scena incepand cu acest moment. Nimic nu sugereaza nalucirile fetei in montarea noua.
"Ah, della traviata sorridi al desio! A lei, deh, perdona; tu accoglila, o Dio! "
"Celei rătăcite împlineste-i dorinta! Iart-o si primeste-o la tine, Doamne! "
"E strano! Cessarono gli spasmi del dolore! In me rinasce m`agita! Insolito vigore! Ah! io ritorno a VIVERE! Oh gioia! "
"E straniu! Au incetat spasmele! Durerile! Viata mea... renaste! Am puteri necunoscute! Dar eu... revin la VIATA! Ce bucurie! "
Violeta se prabuseste fără viată!
Si când te gândesti ca toate aceste comentarii au pornit de la un forehand executat prost si încă fără minge! :D :-) ) )
Preferam montarea anterioara a operei, dar nici aceasta nu e rea, in ciuda unor erori care pot fi remediate la viitoarele antrenamente. :-) Ca elemente inovative mai deosebite ar fi perfuzia de la inceput, muncitorii care iau tablourile in actul al doilea si restrangerea spatiului scenei de la act la act, insa nu sunt lovituri direct-câstigatoare, nu sunt "mutari" spectaculoase. Poate daca Alfredo servea un as in capul vreunui spectator... :-) ) )
Distributia:
Violetta - Cristina Păsăroiu (invitată)
Flora - Sorana Negrea
Annina - Cristina Eremia
Alfredo - Lucian CorchiÅŸ
Germont - Iordache Basalic
Gaston - Valentin Racoveanu
Baronul - Daniel Pop
Marchizul - Florin Simionca
Doctorul - Iustinian Zetea
Giuseppe - Florian Ioniţă
Servitorul- Adrian Ionescu
Comisionarul - Alin Mânzat
Regia: Paul Curran
Scenografia: Gary McCann
Dirijor: Friedrich Pfeiffer (invitat) |