[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=51&nume_categ=tianjin---traviata ]
 Tian gin
Cââă giu
Tciaa huaa niuu
Veei lan lii
Tcii lei tâă
Dgie mon tâă
Lo mania
Aa tâă lii an
Na, să văd dacă îndrăzneşte cineva să spună că nu dau culoare locală articolelor mele! :-) ) )
Londra. Cel mai mare oraş din Uniunea Europeană. 7, 5 milioane de locuitori și o suprafaţă în formă aproximativă de cerc cu diametrul de 60 de kilometri.
Cel mai mare oraş în care am fost. Până am ajuns în China, după care a ajuns repede pe locul 5. :-)
Tianjin este unul dintre cele 5 oraşe chinezeşti în care am fost (am făcut un tur Beijing - Tianjin - Rizhao - Shanghai - Wuhan, 3300 km ;-) ) și unul dintre cele 4 mai mari decât Londra. Are 10 milioane de locuitori și se află la o jumătate de oră distanţă de Beijing cu trenul chinezesc. Cu trenul românesc ar fi la vreo două-trei ore :D, distanţa fiind de 140 km, dar trenul chinezesc, cu un aspect asemănător izbitor cu ICE-urile nemţeşti - cât de întâmplător, oare? :D -, atinge 287 km la oră. Mă rog, am citit că atinge 320 kmh, dar al meu doar atât a putut maxim, 287 kmh.
Tianjin se citeşte "tian-gin", dar a doua silabă trebuie zisă ca o smucitură, o spui că și când ai vrea să muşti de ureche o ga-djica. :-) Dar nu la modul plăcut! :D Poţi spune româneşte, dar chinezul întâi nu te înţelege, apoi te corectează parcă vrând să-ţi muşte urechea. Nu face asta, doar îţi smuceşte un pic auzul. Desigur, ca mai toate denumirile în chineză, și aceasta se traduce, "tian" înseamnă "împărat, fiul al zeului", iar "gin" înseamnă port, rezultând "Portul împăratului", renume pe care l-a căpătat în urma "descălecării" cu vaporul :-) a unui împărat chinez în acele locuri. Pe româneşte, un fel de Dragoș-Vodă cu cățaua Molda. :-)
Îmi plac traducerile chinezeşti, mai exact semnificaţiile pe care le dau unor nume. De exemplu, numele gazdei mele este Dongqi, iar al soţiei lui, Yuan Lei. Dong, citit don, înseamnă est, iar Qi, citit gi, înseamnă animal din antichitate, un fel de zeitate-dragon. De unde rezultă că gazda mea se numeşte "Dragonul din est"! Yuan înseamnă gradina regală, Lei, boboc de floare, deci numele ei este "Boboc de floare din grădina regală"!
Iar apropo de gazdă mea, dacă eu i-am zis că ştiu să zic "Xiexie! ", el a încercat să zică "Mulţumesc! " După câteva încercări a concluzionat că tot chineza e mai uşoară! :-) ) )
Oraşul este unul tipic chinezesc, adică imens, plin de zgârie-nori, aglomerat și extrem de poluat. Are Tianjin-eye, copie după London-eye, o roată imensă de unde se poate vedea oraşul de sus. Şi mai are o zonă istorică micuţă, dar extrem de interesantă, unde se pot găsi... tot felul de chinezării. :-) Probabil că există alte spaţii mai pline de spiritul chinezesc tradiţional (pentru că modernul chinezesc înseamnă în principal zgârie-nori, aglomeraţie și poluare), dar în zona istorică din Tianjin m-am simţit cel mai chinez. :-)
Grand Theatre din Tianjin are ca obiect principal prezentarea de spectacole de teatru și mai rar de operă, aceasta fiind tendinţa în toată China. Iar opera este în primul rând cea tradiţional chinezească, titlurile europene (vestice, aşa cum le numesc ei), fiind mai rare. La exterior arată din spate ca un stadion. E mare, rotundă semicerc și placată cu metal gri. În față are un acoperiş care iese mult în față, dându-i o notă futuristă. Iar în fața clădirii e un lac artificial în care construcţia se oglindeşte frumos, singura problemă fiind că nu ai cum să o vezi perpendicular frontal decât de la mare distanţă, din barcă sau înotând. :-)
Repertoriul de operă "vestică" pe care l-am văzut pe afişe cuprinde "Traviata" de Verdi, "Carmen" de Bizet, "Forţa destinului" de Verdi, precum și balet, "Cenuşăreasa" de Prokofiev, "Esmeralda" de Pugni, "Lacul lebedelor" de Ceaikovski, "Anna Karenina" de Ceaikovski, însa, în afară de "Traviata", toate celelalte apar ca producţii ale unor teatre ruseşti. Biletele costă între 180 și 680 de yuani, adică între 100 și 400 de lei, deci nu sunt deloc ieftine.
Din cauza incompetenţei casieriţei, era să ratez spectacolul! Broşură cu programul era în chineză și nu se vedea decât titlul cu litere româneşti :-) , dar, când am întrebat de spectacol, mi-a zis că e o poveste chinezească, muzica la fel, aşa că am fost la un pas să nu mă duc! Şi aşa, din cauza palavrelor ei, am pierdut o parte din primul act, dar mă bucur că le-am văzut întregi pe celelalte două.
Sala are formă rotundă mare, are 1600 de locuri, nu are candelabru, ci un brâu mare de luminiţe în formă de cerc, pe pereţi sunt lanţuri de luminiţe verticale, coborând de la centrul tavanului până la podea, sus un balcon, iar astăzi este plină. Scaunele sunt maro deschis, pereţii din lemn maro brăzdaţi de sus până jos cu şiruri de luminiţe. Deasupra scenei e o bandă lată roşie pe care scrie "2015" şi, în chineză, "Festivalul de operă și balet de la Tianjin, ediţia a doua".
Despre "Traviata", am citit că în 1978 a fost prezentată în Palatul Cultural Muncitoresc din Tianjin într-o sală cu 2000 de locuri, 14 seri consecutive și de fiecare dată sală a fost plină! De asemenea, pe un site chinezesc am găsit "Traviata, 30 septembrie 2008, Angela Gheorghiu, Ramon Vargas, Roberto Frontali!
Montarea, a avut iz tradiţional chinezesc, ceea ce și voiam. Pe laterale erau amplasate carpete verticale chinezeşti de culoare roşie. În fața lor multe scaune, pe care au stat petrecăreţii, la rândul lor ei având haine chinezeşti, pantaloni largi, ca şalvarii, din mătase galbenă, haine specifice zonei, rochii la fel, unii vopsiţi pe fața cu roz-rosu. Violeta purta un kimono alb, fiind deja costumată pentru antrenamentul de dimineaţă. :-) (Chinezii fac exerciţii de înviorare în fiecare dimineaţă. Elevii de la 9, 30 la 10, acesta fiind program naţional, chiar la Tianjin eu văzând terenul de fotbal al unei şcoli - da, şcoala avea teren de fotbal cu dimensiuni standard și cu gazon verde mai bun decât al unor echipe din prima ligă din România! - plin cu elevi în uniforme (cămăşi albe, jos bleumarin) și făcând exerciţii aproape la unison. Ceilalţi, maturii, fac sport cum și când vor. Şi vor mulţi, am văzut mulţi chinezi prin parcuri sau chiar pe trotuare făcând exerciţii fizice! )
Alfredo e chinez. Tânăr, brunet, voce bună, cămaşă albă, costum maro, inclusiv vesta, care are aceeaşi culoare.
Dacă nu aş fi dedus deja într-un alt articol despre Traviata (montarea nouă de la Bucureşti), aş întreba iar... unde se desfăşoară actul al doilea! :-) Alfredo are pantaloni maro cu bretele băgaţi în cizme de cauciuc negre, cămaşă albă, vine de la pescuit. Ar urma întrebarea... De pe care lac? Sau râu? Sau cumva chiar de pe fluviul Hai He, cel care trece prin Tianjin? Cel mai probabil, am văzut acolo chinezi cu undiţele în apă fix în mijlocul oraşului! Sau poate venea de la golful Bohai, Marea Chinei de Est, aflată la vreo 60 km distanţă de Tianjin? Nu sunt departe nici "Huang He ("Fluviul Galben) sau "Yang Țe" ("Fluviul Albastru"), dar și dacă erau, venea cu trenul de mare viteză, care prinde 287 km pe oră. ;-) Dar Alfredo e pescar amator, nu are niciun peşte, aşa că n-avem niciun indiciu, măcar să ştim dacă balta era apă dulce sau sărată. :-) Hei, nici cizmele nu sunt ude, am impresia că Alfredo s-a îmbrăcat aşa doar pentru că l-a pus regizorul. :-)
În spatele lui, lăsând un spaţiu mic până la orchestră, e o casă chinezească maro care ocupă toată scena de la stânga la dreapta și în spatele căreia se vede o grădină verde cu un pom strâmb într-o parte. Casa are patru geamuri mari în formă de hexagon, o uşă în mijloc, un fel de verandă și o bârnă drept gărduţ pe toată lungimea ei. Anina, kimono verde, îi aduce undiţa și iese. (Deci Alfredo se ducea la pescuit, nu venea! :-) )
Violeta are părul în coadă lungă și poartă o rochie chinezească, de mătase de culoare galben închis, lungă până la picioare. Germont e chelios, european îmbrăcat, pardesiu mare și gri. Îi dă o poză Violetei, "una figlia comme un angelo".
"Piangi! Piangi! "
Scriu câteva litere chineze pe foaie, dar să văd cum le transcriu pe calculator! :-) În stânga și în dreapta scenei sunt ecrane verticale de traducere în chineză, la fel ca la Beijing.
"Aaaamaaami Alfreeedo! "
Alfredo e în genunchi lângă ea, Violeta îl sărută și iese. Curierul aduce scrisoarea și primeşte de la Alfredo câţiva yuani. :-)
Nu se dă pauză, se merge direct la balul Florei chineze. :-) Pe laterale și în spate zidurile sălii de bal sunt din panouri de lemn maro închis, ferestre înalte cât uşa în jumătatea de sus. În spate sunt lampioane roşii, mari, luminând uşor din interior, lampioane specifice și răspândite mai peste tot în China.
"Noi siamo zin-ga-reee-le! "
Zingarelele au rochii mov, lungi, chinezeşti. Sunt în spate pe o mică scenă amplasată acolo și o lumină tot mov cade pe ele, în timp ce în fața, unde, la cinci mese, se află invitaţii, lumina e bleu-albastra. Taurul este un chinez în costum verde, matadorul, alt chinez, dar în galben, ţine o suliţă cu care face mişcări de luptă stil kung-fu. Patru fete în mătase albastră dansează ţinând săbii în mâini.
Alfredo e la frac, papion crem, pantofi negri, lucioşi. Violetta, rochie chinezească până la glezne, uşor mulată, crăpată vertical pe ambele laterale, portocalie-grena cu modele, are în picioare pantofi albi, iar în păr diademă subţire albă. Baronul e bătrân, sus în crem, jos maro, haine cu modele chinezeşti, are ochelari și e semichelios. Petrecăreţii au îmbrăcăminte tradiţională chinezească în toate combinaţiile de culori permise de legea chineză. :-) Verde cu crem, violet, portocaliu cu grena, bleu-gri cu gri deschis, violet închis cu roz, roz-mov, alb+negru+roşu, albastru cu flori mov, rosu-verde cu negru... și nu le-am notat pe toate. :-)
Violetta e pe jos, ca și leşinată, Alfredo îi azvârle în față, la propriu, bancnote de 1, 5, 10, 20, 50 și 100 de yuani. :-)
La pauză intru în vorbă cu o chinezoaică. Engleza ei e model chinezesc, aşa că mă întreabă "Do you speak chinese?" - "Vorbiţi chinezeşte?" Îi spun că ştiu doar "Ni hao! ", adică "Salut! ", și "Xiexie! " (citit "sie-sie"), adică "Mulţumesc! ", și exclamă candid catastrofic "Oh, my God! " :-) ) )
Adevărul e că fata are dreptate... nu vorbesc cea mai vorbită limbă din lume, ... Oh, my Buddha! :-) ) )
Actul al patrulea, intermezzo-ul de început. Pe o pânză în fața e proiectată o stradă europeană, probabil pariziană. Cad fulgi mari de zăpadă. Camera Violetei are trei pereţi, cel din spate e mov, cei doi laterali sunt dispuşi oblic și au culoare verde închis. În fața lor sunt patru statui mari, tot verde închis, încruntate, zeităţi chineze, luminate, de asemenea, tot în verde. În fața lor, spre centrul scenei, e patul Violetei în stânga și o măsuţă și un scaun de lemn în dreapta.
Doctorul Grenvil e în ton, are haine chinezeşti maro închis jos și crem sus. Anina la fel, haine chinezeşti, dar verzi spre albastru. Violetta e în cămaşă de noapte de mătase albă, are părul lung și negru și nu prea arată a chinezoaică. (Nici nu era, dintre rolurile principale doar Alfredo fiind autohton, Violetta și Germont-tatăl fiind invitaţi din străinătate.)
"Addio del passato! ", deşi interpretată bine, nu are parte de aplauze. Delirul Violetei e reprezentat de câţiva chinezi în alb care traversează scena ducând în vârful unor bețe un dragon alb, stil tradiţional chinezesc. Alfredo e în costum de afaceri modern, maro, la fel ulterior și fuucin, adică tatăl lui. :-)
"Parigi, o, cara! " nu are nici ea parte de aplauze. Poate dacă era "Tianjin, o, cara! " :-)
Din tavan cad pătrăţele de hârtie ca în montarea veche a "Traviatei" de la Bucureşti regizată de domnul Cristian Mihăilescu. Violetta se prăbuşeşte, cortina se coboară, vin aplauzele, nu sunt foarte frenetice, dar, pe de altă parte, se aud câteva urale.
S-a cântat în italiană și n-am remarcat arii peste care să se fii sărit. Recunosc, ar fi fost interesant și aş fi vrut să ascult "Traviata" în chineză. Dar nu în chineză tradiţională, pe aceea o consider complicată, aş fi acceptat doar chineza simplificată :-) ) )
Cââă giu = Opera
Tciaa huaa niuu = La traviata
Veei lan lii = Violetă
Tcii lei tâă = Alfredo
Dgie mon tâă = Germont
Despre Flora nu am întrebat. :-)
De la [Ţian gin] pentru [Lo mania] a scris [Aa tâă lii an].
De la Tianjin pentru România a scris Adrian. :-)
PS: De la Opera din Tianjin am primit poze, dar... de la o altă versiune a operei, nu aceea pe care am văzut-o eu! Însă, ţinând cont de ineditul lor, le-am adăugat și pe acestea la finalul albumului foto al articolului.
Distribuţia:
Violetta: Ekaterina Bakanova (Rusia)
Alfredo: Wang Zenan (China)
Giorgio Germont: Paolo Coni (Italia)
Flora: Yang Yanting
Gastone: Li Xiang
Anina: Bai Huidi
Dr.Grenvil: Wang Meng
Dirijor: Muhai Tâng
Translator: Dong Fangfang
Costume: Zhong Mei
Lumini: Qin Yushan |