[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=61&nume_categ=verona---flautul-fermecat ]  Asa cum banuiam, iarna Verona nu stă fără operă. ;-) In fiecare vară, Arena devine cea mai mare scena de opera din lume de la mijlocul lui iunie, până la inceputul lui septembrie, dar apoi bate vântuletul si vine friguletul si nu se mai pot tine spectacole in aer liber, asa ca Fondazione Arena di Verona se muta in "Teatro Filarmonico" de alături cu catel si cu purcel. (Am scris "purcel"? Am gresit, voiam sa scriu "Purcell". Henry Purcell. :-) ) De altfel, sloganul inscris pe afise si pe cartea-program este "The Other Side Of Arena, Filarmonico di Verona" - "Cealaltă fatză a Arenei, Teatrul Filarmonico din Verona"
Obisnuit sa vin vara in Italia, pentru mine acesta a fost abia primul spectacol la "Teatro Filarmonico"! (Au mai fost două cifre personale faine, spectacolul meu cu numarul 20 la Verona (dintre care 17 la Arena) si cel cu numarul 99 in strainatate! ) Cladirea arată banal in exterior, dar frumos inauntru, lucru obisnuit in Italia. Nu o data mi s-a intamplat sa ma uit strâmbând din nas la exteriorul unei clădiri, iar apoi interiorul să mă lase cu ochi bulbucati. De unde reiese ca aprecierile pot fi rezumate la reactiile nasului si ochilor. :-)
Interiorul are crem deschis ca si culoare predominanta, scaunele de la parter sunt rosii, iar in sus sunt patru rânduri de loje crem, cu stucatura aurie pe peretii exteriori. Scena e incadrata de patru coloane de fiecare parte, dispuse distinct doua câte doua. Intre primele se afla o statuie neagra, intre cele de lângă scena sunt trei loje dispuse vertical. Deasupra scenei e un ceas functional incadrat de doi grifoni aurii cu aripi. Candelabrul e dragut, dar nu spectaculos, e din sticla alba, are o "floare" mai mare in mijloc si alte sase mai mici in jurul celei din centru. Foaierul, insa, arata foarte frumos spre extraordinar. Nu e foarte larg, dar e inalt, iar pe pereti sunt oglinzi dreptunghiulare verticale de vreo 4-5 metri înăltime înrămate cu auriu, care au la baza buchete de lumini electrice de forma unor lumânări.
"Die Zauberflote", "Il flauto magico" sau, in română, "Flautul fermecat" a avut loc in limba originala, adica germana. Sincer sa fiu, desi stiu ca operele se joaca in limba mamei lor, speram ca, fiind la Verona, sa fie in italiană. A avut traducere in italiana pe ecranul de deasupra scenei, plus ca vazusem opera de curând la Opera pentru Copii din Bucuresti, asa ca nu am avut probleme in a intelege subiectul sau a inghiti... germana. :-)
Peretii laterali ai scenei sunt tapetati cu bleumarin, peretele din spate e un ecran urias unde este un sarpe filmat de aproape si la o calitate foarte buna, e cat tot peretele, se vad toate detaliile. Printul lesina, cele trei zâne apar ca umbre si il salveaza. Din tavan coboara un gard inalt, lat de vreun metru, care are rol de gratii - dupa el e bagat printul adormit - si doua rafturi mari, care raman la 3-4 metri inaltime, pe care stau pasari mari, gen pelicani si egrete, iar pe ecranul din spate sunt filmari intunecate din natura, un fel de boabe negre care coclesc.
Printul are pantaloni crem, camasa alba larga, cizme negre, cam la fel Papageno, care are in spate un fel de penaj metalic argintiu usor oval. Zânele au rochii negre si sunt machiate intunecat partial si pe obraji.
Se trezeste printul. "Come ai fatto per vincere quel monstro?" - "Cum ai facut sa invingi acel monstru?"
Revin zânele, il pedepsesc pe Papageno, il scot pe print de dupa gratii, acestea si rafturile cu pasari sunt ridicate si dispar. In spate sunt imagini din păduri, adica brazi, pietre, iarba, iar unele poze sunt proiectate pe o oglinda care este amplasata pe fatza unuia sau a uneia.
Aparitia Reginei Noptii e impresionanta. Ea se afla sus, la vreo 5 metri inaltime, pana jos fiind rochia ei, care are marginile negre si late, iar interiorul rochiei e o repetare sau continuitate a filmarilor de pe ecran, ceva ce pare a fi un fund de mare, dar alb-cenusiu, nu albastru. Pe acolo plutesc meduze negre si sepii care azvârl cerneala, tot neagra si aceasta. In timp, din sol cresc plante negre, care ocupa zona deschisa la culoare a peretelui-ecran.
Pamina e roscata si imbracata ca Tamino. Când intra in scena, pe ecranul din spate sunt plante verzi filmate foarte de aproape. Monostatos si soldatii lui sunt "insotiti" de filmari cu picaturi de seva care se scurg incet. Apoi ies toti, in spate apare un peisaj nordic, ceva alb ca un perete vertical de zapada, apoi o apa cenusie si picaturi rare care pica in ea. Pe acest fond apar pe rând Printul, din stânga trei femei in alb introduse pe o mica scena-raft mobila, din dreapta unul in negru cu ochelari rotunzi si joben.
"Salvare Pamina e il mio dovere! " - "Salvarea Paminei e datoria mea! "
In spate sunt alternate imagini sepia usor neclare cu tot felul de mutre de animale: lup, vulpe, cerb, iepure, bufnita si altele.
"Evviva Sarastro! " - "Traiasca Sarastro! "
E luminat usor tavanul de deasupra spectatorilor cu umbrele celor de pe scena!
Sarastro e japonez, carunt, poarta un pardesiu maro deschis si tine un baston si un joben. E asteptat de curteni, care poarta cam acelasi gen de imbracaminte.
Monostato il aduce pe print in fatza lui Sarastro. Dupa ce il informeaza ce are de facut, decide ca toata lumea sa ia pauza. :-)
Actul secund a fost prea putin "teleenciclopedic". In centrul scenei, o curte din lemn formata din scari cu trepte late si delimitata cu un fel de gard de lemn, dar nu banal, ci cu stucaturi, totul fiind o singura constructie. Sarastro e sus, in capul scarilor, curtenii pe laterale.
Tamino si Papageno sunt adusi. "Vedrai Pamina, ma non potrai parlare! " - "O vei vedea pe Pamina, dar nu ii vei putea vorbi! "
Apoi cei doi rămân singuri, iar doua pânze verticale acopera partial curtea.
"Vendetta devora il mio cuore! " - "Razbunarea imi va devora inima! "
Asa cum am mai scris, muzica buna e buna in orice limba. Aria Reginei Noptii e fenomenala chiar si in germana!
"Non ti puo considera mia figlia! " - "Nu te pot considera fiica mea! "
Aplauze multe si meritate!
Proba focului, Tamino si Pamina sunt cocotati in capul scarilor curtii de lemn, in timp ce focul e proiectat pe scari, iar o mână neagra uriasa e in mijloc, inconjurata de flacari. Proba apei e cam neclara, noroc ca stiu ca despre ea este vorba! :-)
Probele au fost trecute cu bine. La curtea lui Sarastro, curtenii stau cuminti, iar in spate sunt filmari cu explozii solare. Tamino si Pamina vin din laterale, se intâlnesc la mijloc, au haine albe, de gală, se înclină spre Sarastro, se iau de mâna si păsesc fericiti in spate.
Limba germană la Verona mă duce cu gândul la Munchen, către care am plecat de aici de mai multe ori. Este numit de italieni Monaco di Bavaria, asa ca aveti grija in Italia, un bilet de tren luat de la Verona spre Monaco nu vă va duce la Monte Carlo, ci la Munchen, in Bavaria! :-)
Desi comparatia e un pic fortata (deoarece publicul tintă este diferit, dar si posibilitatile financiare), versiunea de la Opera pentru Copii din Bucuresti mi-a placut mai mult! A fost mai colorata, mai vesela, aceasta de la Verona fiind mai pentru oameni maturi. Nu mă încadrez! :-)
Asa ca... mergeti la Opera pentru Copii, ca nu stiti când va faceti mari! ;-)
Dacă vocile au fost bune? Ce intrebare-i asta?!? Desigur că au fost foarte bune, doar vorbim de Verona, "Teatro Filarmonico", cealaltă fatză a Arenei! ;-)
Distributia:
Sarastro: Insung Sim
Tamino: Leonardo Cortellazzi
Pamina: Ekaterian Bakanova
Regina Noptii: Daniela Cappiello
Papageno: Christian Senn
Papagena: Lavinia Bini
Monostatos: Marcello Nardis
Dirijor: Philipp von Steinaecker
Regia: Mariano Furlani
Scenariu: Giacomo Andrico
Costume: Giacomo Andrico si Mariano Furlani
Lumini: Paolo Mazzon
Dirijor cor: Andrea Cristofolini
Orchestra si corul Arenei din Verona |