[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=59&nume_categ=constanta---turandot ] Constanta este cel mai vechi oras din România. A fost intemeiat de greci cu mult timp înainte sa ma nasc eu :-) , cam prin in anii 650 inaintea erei noastre, sub numele de Tomis, alaturi de Histria si Callatis (actuala Mangalia), toate trei fiind ulterior cucerite si dezvoltate de romani. Ei au redenumit cetatea Constantiana, dupa numele surorii imparatului Constantin cel Mare, nume care a ajuns in timp la forma de astazi. Si tot in timp, Tomis a devenit bulevard in Constanta, Callatis a devenit echipa de fotbal a orasului Mangalia, iar cetatea Histria a devenit ruine, dar si-a pastrat cel mai bine asemanarea cu forma initiala, dintre cele trei cetati de pe malurile "Pontus Euxinus", alias Marea Neagră.
Marea Neagră, denumită "Marea cea mare" in antichitate, reprezintă ce a ramas din Marea Sarmatică. Aceasta stăpânea Europa de Est in urma cu vreo 30 de milioane ani si o făcea cu mult mai multă intelepciune decât sovieticii mai târziu, desi nu era "cia mai dăsteaptă fintză de pe Pămân". Acoperea si zonele de est si vest ale Mării Negre de azi, inclusiv toata România, mai putin Carpatii, de vârfurile cărora îsi legau iahturile dinozaurii înstăriti. :-) In prezent este înconjurată de România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia si Ucraina si are o salinitate la jumatate fatză de Mediterana - ceea ce puteam spune fără să mă documentez, având ca unitate de măsură comparativă usturimea ochilor deschisi în apă. :-)
In Marea Neagră m-am scăldat in mai toate statiunile, de la Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Saturn până la Eforie, Constanta (inclusiv plaja "3 Papuci" ;-) ), Mamaia, Năvodari, plus Sulina, unde, pe câmpul de la oras la plajă, era sa ma fugareasca un taur. :-) Am "testat-o" si in strainatate, in Bulgaria, dar "doar" la Varna si Burgas, nu "ca tot românu", adică la "Albena" sau "Sanì bici". :-)
(Când am fost prima oară la Varna, pentru mine a fost foarte ciudată senzatia de a fi pe plaja Mării Negre si de a nu fi totul în jur scris si vorbit în româneste. Una dintre situatiile ciudate, alături de Ruse (esti doar 75 km distantă de Bucuresti, dar nu mai intelegi o vorbă, chiar si pentru a citi îti trebuie alte cunostinte) si Chisinău (unde se vorbeste româneste, dar politic nu esti în România).)
Marea Neagră este, desigur, marea care îmi este cea mai dragă si cea mai frumoasă, desi am văzut si înotat în aproape toate mările Europei, plus Oceanul Atlantic, plus Marea Chinei de Est! In domeniul mărilor si oceanelor, Marea Neagră reprezintă cel mai bine vorba "Nicăieri nu-i mai bine ca (la marea de) acasă! " :-)
Constanta are 300.000 locuitori si este resedinta judetului cu acelasi nume, care are 630.000 de locuitori. Este cel mai mare port al României si este plăcut si cunoscut in primul rând datorită Mării Negre, atractia principala a orasului si a zonei. Ca obiective turistice umane, lista are in frunte Cazinoul, urmat de Piata Ovidiu, Muzeul de Istorie al României (unde am stat vreo 4 ore când l-am vizitat), faleza, portul, teatrul Fantasio, Opera si barurile cu puicute, cele mai umane dintre obiective. :-) ) )
La Constanta am vazut al doilea spectacol al meu in provincie, "Rigoletto", în vara lui 2004 (după "Aida" la Craiova în 1999), o mare realizare la acel moment! ;-) In prezent, am un total de 7 spectacole văzute la Constanta, 5 în clădirea Operei ("Rigoletto", "Traviata", "Madama Butterfly", "Aida", "Turandot") si doua la "Casa de Cultură", un balet, "Giselle", dar si o memorabilă "Traviata" prezentată de Opera din Sankt Petersburg. "Memorabilă" are mai multe sensuri, dar nu neapărat pozitive, din aceasta montare, care nu prea a avut decoruri, mi-a rămas în memorie începutul ultimul act, când un nene a intrat pe scena goală si a "plantat" undeva un scăunel... care avea să fie patul în care boleste Violetta... :D :-) ) )
Constanta este primul oras, si multa vreme si singurul, in care am "legat" marea cu opera. Adică am fost la opera dupa o baie in mare. :-) S-a intamplat prima oara chiar atunci, la "Rigoletto", in 2004, dar am repetat "operatia" de cateva ori in anii urmatori.
La Constanta am făcut cea mai târzie baie in mare de până in acest an, 2015. A fost o toamnă blândă, pe 5 octombrie 2006 am avut drum la Constanta (chiar la Operă! ), am incercat si, dupa dârdâieli atât la intrarea in apa, cat si la iesire, am bifat una dintre memorabilele nebunii ale mele. :-) Am multe mări, vreo 10, in care am făcut baie, dar aceea este una dintre cele mi-au rămas bine tipărite în memorie, pentru că a fost prima (si singura, până in prezent) in octombrie in Marea Neagră!
Acum afară erau 20-21 de grade - pe 22 noiembrie, la 5 după-amiază! - asa ca mi-am pus problema... dacă se poate face baie in mare! Apa, însă, era prea rece, asa că doar mi-am băgat picioarele în ea. :-) Asta se putea, dar nu pentru mult timp, însă suficient cât pentru a face o poză. ;-)
(Marea Norvegiei este singura pe care am vazut-o si in care nu am facut baie. Dar apa ei in august era muuuult mai rece decat era apa Marii Negre acum, in noiembrie! )
Desigur, cel mai important aspect care ma leaga de Opera din Constanta, este colaborarea prin care am realizat pagina web oficiala in perioada 2006-2010, actiune "parafată" de baia în mare din 5 octombrie 2006. :-) In prezent, site-ul l-am pastrat online la adresa www.operanationala.ro/constanta, dar nu l-am actualizat, insa profit acum de ocazie pentru a o saluta pe doamna Daniela Vlădescu, directoarea Operei, pe doamna Rodica Samoilescu, director economic, si pe domnul Mircea Tegzesiu, consultant artistic si... colaboratorul si criticul meu de nădejde la pagina web. :-)
Opera are numele actual Teatrul National de Opera si Balet "Oleg Danovski". Acesta a fost un dansator si coregraf român, cu succes pe marile scene ale lumii, Teatro alla Scalla din Milano, Metropolitan din New York sau Balsoi din Moscova, dar, mai important din punct de vedere local, este fondatorul primului teatru de balet din România (initial ca ramură a teatrului "Fantasio"), motiv pentru care Opera, unită ulterior cu acel Teatru de Balet, îi poartă acum numele. Clădirea se află în centrul orasului, intre vestitul liceu de marină "Mircea cel Bătrân" si Sala Sporturilor, aproape de mare, la doar 4-5 minute de un loc de unde se poate vedea "de sus" plaja "Modern" si se poate admira Marea Neagră. Are în fatză parcul central si o fântână (pe care însă nu îmi amintesc să o fi văzut vreodată functionând! )
(Apropo de Sala Sporturilor, până în această vară, Constanta avea două echipe mai mult decât excelente, HCM si Tomis, campioane nationale nete în ultimii ani, aproape fără concurentză, la handbal si volei masculin, inclusiv cu succese în Europa! Consiliul Local Constanta nu doar că NU le-a construit o Sală Polivalentă decentă, dar a reusit să le distrugă din temelii pe amândouă! Praful si pulberea s-a ales de ele, nici uraganele americane nu fac o treabă atât de "bună"! )
La spectacol, am stat pe rândul meu preferat, adică unu. :-) Scaunele sunt albastre, un pic neobisnuit fatză de traditionalele roshu sau grena prezente în majoritatea teatrelor de operă, dar e plăcut să mai vezi si altceva decât "standardul". Sala are 431 de locuri, dispuse la parter si la un balcon care ocupă sub o jumătate din suprafatza parterului. Peretii sunt deschisi la culoare, combinatii de diferite nuante de crem, iar tavanul, alb, are o zonă dreptunghiulară lungă în care sunt incorporate trei "dungi" lungi de lumini, care crează un ambient... neonic. :-)
Despre "Turandot" pot spune că este (doar) a 6-a oara când am văzut-o, dintre care jumătate in acest an, la Craiova, Bregenz si Constanta, precedentele la Bucuresti, Arena din Verona si Torre del Lago! Poate pătesc la fel cum s-a întâmplat cu "Boema", pe care la început nu o sufeream si de care acum sunt îndrăgostit. ;-)
Un bloc sculptat de "piatră", pătrătos, se află in centrul scenei, dar acesta "se sparge" vertical, pe mijloc, când începe muzica, iar cele două blocuri dreptunghiulare rezultate sunt mutate pe laterale. Fatadele lor sunt basoreliefuri, completate de doua altoreliefuri, cel din stânga, un dragon, cel din dreapta, o panteră, amândouă animalele cu boturile deschise, coltoase si iesite fioros pe jumătate din dreptunghiul propriu. In spate este dezvăluită o alee rosie, usor inclinată, având usoare ondulatii care o fac sa semene cu un "S" alungit.
Timur si Liu traversează încet scena, din spate apare unul în verde cu batic rosu pe cap si trei "antene" laterale rosii, care anuntă legea celor trei ghicitori. Costumele sunt moderne, dar păstrează nuanta chinezească. Timur e in negru, aduce a călugăr, imagine la care contribuie si toiagul de doi metri de lemn de care se sprijină când merge, Liu, rochie bleumarin fără mâneci, lungă până la glezne, Calaf, costum bleumarin de piele, o jachetă ca o pelerină de ploaie si pantaloni care aduc a fustă largă, iar poporul are predominantă combinatia negru cu alb. Doi soldati in pantaloni de piele verde-inchis, cu măsti fioroase pe fetze, aduc in fatza o roata-polizor mare pe care ascut o sabie lată pe care ulterior o vântură amenintător in aer.
In fatza peretelui din spate apare si coboară luna din tavan. E un cerc măricel, vreun metru diametru, luminat ca un neon.
"Iat-o, în sfârsit, că răsare, inundă cerul, razele-si adună! "
Copiii din cor sunt in alb si tin in mână ca o undita un bătz de care e atârnat un lampion chinezesc mov.
"Principesă, când vei veni, totul va înflori, totul va străluci! "
Si vine principesa! In rochie până la glezne, culori rosu-aprins si negru, dar separate pe verticală, coif acelasi model. Dar nu înfloreste si nu străluceste nimic, dimpotrivă, principesa arată "harsht! " si printul pretendent e condamnat la moarte.
Pingus, Pangus si Pongus - Tomis-Constanta a fost întemeiată de greci si dezvoltată de romani, deci si numele pot fi autohtonizate istoric :-) - au kimonouri lungi, moderne, in doua culori intunecate fiecare. "Ministri del boia" - "ministrii intunericului" incearcă să-l oprească pe Calaf să bată în gong. Luna devine un mic ecran pe care sunt proiectate imagini (ca la "Turandot" de la Bregenz ;-) ) adaptate in functie de cuvinte: un ochi privind smechereste, o jumătate de fatză în lacrimi etc.
"Dacă gongu-l atingi, călăul dăntuieste! Ha! Ha! Ha! "
Calaf bate gongul, apoi păseste pe aleea rosie care duce in spate. Pe masura ce păseste, lumini rosii i se aprind sub picioare.
Orasul interzis - 古城 - Gu cheng - citit "gu cen" ;-) Imi dau seama acum că e prima oara când vad "Turandot" dupa ce am fost in China si am văzut pe viu, la Beijing, Orasul interzis! Aici e Orasul interzis la Pontus Euxin, civitate vetitum ut Pontus Euxin.
Curtenii au kimonouri flausate in diferite culori, gri deschis, bleu, portocaliu palid, bleumarin si altele. Poporul e marginalizat in laterale si are tot costumele albe sau negre. Impăratul apare in spatele scenei, are un kimonou cu bluza cu mâneci foarte largi, neagra si cu margini aurii, pantaloni ca o fusta, auriu lucios, coif ca o tiară si, tot pe cap, pene lungi de păun, verzi cu putin turcoaz.
Luna, portocalie acum, este coborâtă iar.
"Figlio del Cielo, io chiedo d`afrontar la prova! " - "Fiu al Luminii, îti cer să mă supui la probă! "
Crainicul deschide un evantai verde urias de pe care citeste legea. Turandot e in fatza pietrei din stânga, cea cu dragonul.
"Principesă Lo-u-Ling, în mine azi renasti! In mine a înviat mândria străvechii purităti! "
"Straniero, ascolta! "
Poporul se agită, oamenii se întreabă între ei "Ce e? Ce e! "
"Speranta! Sângele! Turandot! "
Cortina se ridica, in centru e un nor-abur rosiatic, podeaua "S" este luminata in galben, in stanga si in dreapta stâncile dreptunghiulare, în fatza celei din dreapta e printul necunoscut...
"Neeeessssun dooooormaaaa! Neeeessssun dooooormaaaa! "
Din tavan coboara câtiva centimentri, lent, globuri luminoase, mari, albe.
"Vin-ce-rooo! Vin-ceeeee-roooo! "
Cei trei ministri nu dorm nici ei, vin si incerca sa il induplece pe Calaf sa renunte la proba, ademenindu-l cu 4 femei - prea putine, se pare :-) - apoi cu o lada cu podoabe, margele si bijuterii - poate daca erau "gheadgeturi" de ultimă oră... :-) - in fine, daca vad ei ca nu merge cu vorba buna, trec la planul de rezerva, îi aduc pe Liu si Timur, moment in care isi face aparitia si Turandot, cu un fel de coif-evantai din tevi aurii pe cap! Doi zbiri o pun in genunchi pe Liu, tinandu-i mainile la spate, in sus.
"Chi pose tanta forza nel tuo cuore?" - "Cine iti da puterea sa rezisti?"
"Principessa, l`amore! " - "Iubirea, printesă! "
Cateva petale rosii cad din tavan deasupra lui Liu. La finalul ariei, ia un hanger de la brâul unui soldat si si-l infige in burta. Se prabuseste, Calaf si Timur o plang, Turandot se intoarce cu spatele, ramanand nemiscata minute in sir. Cand se intoarce, vede doar cu Timur o ia in brate pe Liu moarta si iese din scena.
In tacere se retrag si curtenii, iar o panza maro acopera tronul din spate. Raman numai Calaf si Turandot. El ia de jos cutitul cu care se sinucisese Liu si se indreapta spre ea:
"Principessa di morte! Principessa di gelo! " - "Printesa a mortii! Principesa a frigului! "
Dar aruncă pe jos cutitul. Globurile albe se leagana deasupra celor doi. La finalul ariei, cand scena va fi semiluminata, miscarea lor va fi mult mai vizibila.
El o prinde in brate. Globurile se ridica lent si dispar, apoi apare iar soarele galben, coborand incet.
"Io son Calaf, figlio di Timur! " - "Eu sunt Calaf, fiul lui Timur! "
"So il tuo nome! " - "Stiu numele tau! "
"Hai vinto tu! " - "Tu ai invins! "
Turandot cheama poporul pentru a le spune că a aflat numele necunoscutului. Dupa ce acestia vin, cei doi se prind de maini - cam devreme, strică toată surpriza de la final, la cum a jubilat ea la aflarea numelui lui, continuarea firească era să îi taie si lui căpătâna! -, pânza maro se ridica si îl dezvaluie pe împărat pe tron, poporul cântă "Zece mii de ani sa ne traiesti", Turandot proclamă iubirea, poporul e fericit, împăratul e fericit, le face semn sa vina spre tron, cei doi se conformeaza si vin incet, tinandu-se de mână. Calaf se aseaza pe tron, în fatză Timur traverseaza scena sontâc-sontâc, stâncile despartite la inceputul spectacolului se reunesc, cortina se coboară, toata lumea e fericită. Mai putin primul printz, Liu si Puccini, care au murit in timpul spectacolului. :D
"Neeesssun Dooorma! Neeesssun Dooorma! "
Din păcate, a trebuit să plec la (ultimul) tren inainte de final, altfel... n-as fi dormit până dimineata la 5, când era următorul tren! :-) Si, în plus, eu oricum stiam de la Craiova si Bregenz cum îl cheamă pe Calaf. :-)
(Am finalizat articolul urmărind ulterior desfasurarea pe youtube. Cine vrea sa vadă tot spectacolul, îl poate urmări la https://www.youtube.com/watch?v=4FdkZTOiAAQ. Sau să meargă la Constanta, desigur. ;-) )
Mi-ar fi plăcut să văd tot, desigur, si, mai ales, mi-ar fi plăcut să văd / aud momentul ultimei note create de Puccini. Marele compozitor a murit înainte să termine opera, Franco Alfano a finalizat-o urmând schitele maestrului, iar la premiera din 1926 de la Teatro alla Scala din Milano, dirijorul Arturo Toscanini s-a oprit acolo unde s-a oprit Puccini si a zis "Aici Maestrul a pus bagheta jos! " Aceasta se intampla in actul al treilea, după ce Timur iese din scenă tinând-o în bratze pe Liu moartă. Opera din Constanta a punctat pe ecranul de traducere acest moment.
Distributia:
Calaf: Alexandru Badea
Turandot: Madeleine Pascu
Liu: Laura Eftimie
Timur: Constantin Acsinte |