[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=81&nume_categ=craiova---carmen-rock ]  Teatrul National din Craiova. Marturisesc ca am fost la acest spectacol in primul rând pentru a avea ocazia de a scrie despre Teatrul National din Craiova! Da, as fi putut scrie despre o piesa de teatru jucata acolo - mai ales ca am o experienta măreață in a scrie despre piese de teatru, am scris deja doua articole :-) - dar o opera, fie si restrânsa si prelucrata, asa cum se va vedea, mi s-a parut un prilej mult mai bun pentru un spectator operistic scriitor ca mine. :-)
A fost infiintat in anul 1850 (Teatrul din Craiova, nu spectatorul operistic scriitor din mine :-) ), iar cladirea actuala a fost inaugurata in anul 1973. Si, desi are peste 40 de ani vechime, arhitectura ei exterioara ii da inca aspect de constructie moderna, in acelasi timp potrivindu-se cu ambientul inconjurator, de unde este de remarcat Universitatea, cladire proiectata in anul 1890 in spiritul frantuzesc al acelor vremuri.
Intre 22 martie 1973 si 24 septembrie 1974, teatrul l-a avut ca director pe dragul nostru actor Amza Pellea, Zâmbetul Olteniei. (In acea perioada m-am nascut eu, asa ca l-am prins pe Amza ca director la TNC. :-) ) A fost o perioada scurta, dar aceasta nu s-a incheiat "clasic", prin demitere sau scandal, ci terminata asa de repede deoarece Amza a zis ca vrea sa fie actor, nu director. (Mi se pare fabulos ca, desi am vorbit cu zeci de oameni despre Amza, inca nu am auzit de la niciunul nicio vorba urâtă despre el! ;-) )
La cativa ani dupa Revolutia din 1989 a primit numele "Marin Sorescu", desi parerea mea fermă si si argumentata este ca numele cel mai potrivit este "Amza Pellea", care a fost si actor, si director acolo, meserii mai apropiate de scenă decat cele ale marelui scriitor (chiar daca acesta, printre multe altele, a scris "celebra" poezie "Ioana lui Trască". :-) ) Totusi, sala mare (care are aproximativ 700 de locuri) are numele celui mai drag actor din Oltenia, iar cea mica (de 150 de locuri) are numele unui alt scriitor, I.D.Sârbu.
Repertoriul actual cuprinde titluri ca "Pescărusul" de Cehov, "Occident Express" de Matei Visniec, "Ultimul amant fierbinte" de Neil Simon, "Iulius Cezar" de Shakespeare, "Iona" de Marin Sorescu si "Craiova bate pe dinamo" de Ivan si Briceag. :-) Varful il reprezinta Festivalul Shakespeare, organizat din 1994 cam o data la doi ani, la care participa teatre din mai multe orase sau chiar țări si care a ajuns la a 10-a editie in acest an.
Pentru mine a fost, in 2002, ultima "reduta" care a "cazut" din Craiova. Până atunci fusesem la fotbal, la opera, la strand :-) , dadusem chiar si admitere la Universitatea din Craiova, dar la teatru nu vazusem nicio piesă (niciun patent, ciocan, cui sau altceva :-) ), deoarece pe vremea aceea nu concepeam sa stau in gara pana la doua noaptea, sa merg la un hotel sau sa dorm la vreo cunostinta, ultima din motivul simplu ca nu aveam nicio cunostinta in oras in acea perioada. Am vazut atunci "D`ale carnavalului", intre timp ajungând la un numar de aproximativ 13 piese vazute aici - si ar fi fost mai multe dacă nu ar fi trebuit sa aleg uneori intre fotbal, opera, handbal, teatru si oltence fierbinti. :-) Dintre ele mi-au ramas in memorie "Romeo si Julieta" in 2005 (a doua piesa vazuta acolo), "Caligula", "Napasta" si... "Se caută un tenor", care are subiectul desfasurat intr-un teatru de opera. (Am vrut sa o revad pe aceasta pentru a scrie despre Teatrul National din Craiova, dar nu mai este in repertoriul actual.) Au fost si piese care nu mi-au placut, in special purcăretismele, din acelasi motiv ca si la unele opere, pentru ca nu-mi plac mie modernismele artificiale.
Hai! Mâna dreaptă sus! Degetele strânse, mai putin arătătorul si degetul mic, care stau drepte! Acum miscari îndoind putin cotul, apoi impungând aerul la reîndreptarea mâinii! In acelasi timp, capul se miscă față-spate si un rânjet dispretuitor trebuie să fie plantat pe față! Eventual si emițând cateva râgâieli, asta pentru cine vrea sa intre total in atmosfera rock. :-)
"Carmen Rock" este un spectacol intrigant sau incitant inca din titlu. "Cine pm e curva asta de Carmen?", ar zice un rocker adevărat, după unu virgulă doăjcinci dă săcunde dă gândit pro-fund. B-) ("pm" inseamna "post meridian", ce altceva? :D) Si, intrigat de titlu, intră la spectacol, incitat sa afle cine e curv..., pardon, ce curcraci are domnisoara Carmen. :-)
Orchestra e pe scenă, în fund. :-) Nu, nu in fundul lui Carmen, ci al scenei! :-) E cocotată la etaj si fiecare component stă in fund. Cel propriu. Pe scaun. :-) Are multe acordeoane pe care le tin in fff...brate. :-) Au si ajutoare, difuzoare amplificatoare, care sunt si ele in fff...față. A scenei. :-)
(Am scris "fund"?... Hmmm... Ce urât! Trebuia sa scriu "tocător"? :-) )
Sala a fost aproape plina, cei mai multi fiind tineri. De altfel, am auzit o grămadă de "sssst" in spate (eu am stat in rândul al treilea), in special de la doamne babe neinteresate de fundul lui Carmen. :-)
Cortina e cea de la Operă, ceea ce ma mira, dar nu ma gandesc prea mult la asta, ocupat fiind sa ma asez in f... pe scaun. :-) Apoi am vazut ca nici nu era cortină, erau blocuri (paralelipipede dreptunghice) inalte, din carton, care aveau 4 roti la baza si care se deplasau. Asa au si fost mutate pe lateralele scenei, iar asezate si unite pe alte fețe formau imagini mari cu blocuri de locuinte construite in comunism. La fel si pe ecranul urias de pe peretele din fun...spatele scenei :-) , unde un alt bloc jegarit este prezentat mai in prim-plan.
Din stânga vin tineri imbracati rock, haine de piele neagră, lanturi, ochelari de soare, freze in erectie, brătări cu tinte, tricouri cu texte sau simboluri rock. Unul are si un câine alb, rasa bull-terrier, aia de seamana cu un purcel. Apar inclusiv doua motociclete brum-bruum cu numere de Dolj. ;-) Soldatii vin din dreapta, sunt in gri-bleu cu camasi albe si cizme negre. Micaela vine pe biclă, ca măicutele din "Boema" de la Bari si de la Macerata. :-) E blonda-inchis si părul in doua codite laterale, are camasa alba, pantaloni bleu scurti foarte scurti, pantofi bleu-mov cu toc gros si inalt. Rockerii masculi sunt agresivi cu ea, bravii soldati olteano-spanioli o scapa de ei. ;-)
"La fumeee! La fumeeee! "
Muzica e cu multe tobe si si mai multe acordeoane. Componentii orchestrei sunt si ei rockeri, dar in alb, in special. Ariile nu sunt chiar complete, pe alocuri au fost inlocuite si cu texte vorbite, dar asa e conceptia, opera e versiune prelucrata dupa original.
"L`amour est un oiseau rebelle
que nul ne peut apprivoiser, "
"Dragostea e o pasare rebela
ce nu poate fi imblanzita, "
"Quand je vous aimerai?" - "Când vă voi iubi?"
Carmencita e... Liubița Vranes, despre care am scris in "Rigoletto" de la Belgrad ca e sexoasă si țâțoasă. ;-) Am scris si ca are voce faina, dar cine a retinut asta? :-) ) ) Acum e intr-o jacheta de piele neagra, fara mâneci, fusta mini, cizme lungi până peste genunchi legate cu snururi rosii si e mai sexoasa decât costumata ca Maddalena. ;-) Ii azvarle in piept lui Don Jose un ghiveci mic, care se sparge când cade pe podea. Dupa ce toti pleaca, Don Jose ia floarea dintre bulgarii de pamant imprastiati pe jos si o pune la piept.
"Continua sa te porti cuvincios, baiatul meu. Te vei intoarce langa mine si te vei casatori. Stiu bine cu cine te-as sfatui sa o faci...! "
In spate, fond negru cu scris alb, e scris rezumat din scrisoarea mamei lui.
"Je ne te parle pas, je chante pour moi-meme! "
LiubiCarmen il vrajeste pe Don Jose - are argumente serioase, inclusiv lingvistice, "liubi" in sarbeste inseamna "iubire" ;-) -, apoi il saruta, iar din sală se aude un fluierat de mahala, insotit de aplauze si urale.
Actul al doilea. Se da la o parte "cortina" pe laterale, unde formeaza doua ziduri de caramizi maro, pe care sunt afise rock. "ACDC", "Guns and Roses", "Doors", "Metalica", "Led Zepelin" si altele. In spate scrie "Rock Hard Cafe Bar", iar sub orchestra e un bar.
SexyCarmen sta intinsa pe spate - iuhuuu! :-) - pe o mica scena metalica de vreo jumatate de metru inaltime. Cântă (stând pe spate ;-) ), se ridică, are un tricou negru tot fara mâneci cu un desen cu un sarpe auriu lucios, pantaloni scurti rosii, cizme lungi tot rosii, e si mai sexoasa acum. :-) Doi rockeri incearca sa o agațe si abia mă abțiu sa nu mă urc pe scenă să apăr biata fată. :-) ) LiubiCarmen se descurca insa, ii respinge aroganta, ii pune pe jos si pune dominatoare cizma rosie pe unul dintre ei. Ca in fanteziile alea pe care nu le recunosc barbatii care se dau macho. :-) ) )
"Vivat, vivat Escamillo! Vivat, vivat Stefanillo! "
Stefan Escamillo Ignat e in rosu cu multe modele aurii, ciucuri pe umeri, mâneci tot aurii. Fetele sar pe el, iar rockerii il acompaniaza dând din cap si cu gesturi ca la concerte rock, cele descrise la inceputul articolului.
"To-re-a-dor! To-re-A-door! "
"Mais nous avons besoin de vous! "
Intra iar cele doua motociclete, calarite de Dancairo si Remendado, gașca rock oltenească de contrabandisti cu sediul in Craiovița Nouă. Frasquita si Mercedes sunt si ele inalte si sexoase, stau de taină, timp in care ciocnesc doua sticle de vodka si le dau pe gât.
Carmencita a luat si ea vodka la bord, asa ca "uita" de castaniete si baga un dans cu doua pistolete, dar tot nu reuseste sa il convinga pe Don Jose sa fuga cu ea. :-) Ce sa zic, eu sunt slab, cedam de la primul pistolet. :-)
"La fleur que tu m`avais jetée, / dans ma prison m`était restée."
"Floarea pe care mi-ai aruncat-o / am păstrat-o in inchisoare / ofilită si uscată"
SexyCarmen sta iar pe spate, cu un pistolet intr-o mână si tigareta in cealalta. La finalul ariei, el ii pune admirativ mâna pe glezna.
"Adieu pour jamais! " - "Adio pentru totdeauna! "
Ofiterul vine prin intrarea spectatorilor. A intarziat nitel, o fi fost coada la bilete la intrare. :-) Apar si rockerii si il imobilizeaza. Carmen ii pune vârful pistolului pe sex, tinerii din public chicotesc. Nu am auzit ce isi ziceau si nu vreau sa inventez, las cititorul sa presupuna. :-) Dancairo isi scoate telefonul si isi face poza cu ofiterul legat, probabil pentru feisbuc, sa ia laicuri. :-)
La pauză, il văd pe domnul Antoniu Zamfir, directorul Operei din Craiova, imbracat adecvat, in costum negru... de piele! ;-) Imi place fișa postului dumnealui. :-) Observ si alti spectatori imbracati rock, majoritatea tineri, pe geaca unuia fiind scris "Oltenia Bikers".
Actul al treilea. In acordurile lente ale muzicii, perechi de rockeri se plimba romantic... Imaginea e mai mult amuzanta, e ca si când ai vedea hipopotami brat la brat ascultând lăcrimând aria Micaelei din "Carmen nerock". :-) "Cortina" pleaca apoi pe laterale, dezvaluind in spate o uzina, in fața ei un cimitir destul de greu vizibil, iar deasupra nori alb-gri, de poluare. Pe stânga e cortina, iar pe dreapta e continuarea imaginii din spate, dar cu un bloc comunist de locuinte in locul uzinei. Don Jose e si el rocker acum, parca ar fi director la Opera din Craiova! :-) Are si un pistol, cu care o ameninta pe Carmen când se incrunta unul la altul. Ea si-a tras o mantie neagra, lunga, cu margine rosie lata jos si la guler, plus o esarfa-cravata rosie la gât.
Frasquita si Mercedes au carti uriase de joc si pentru prima oară văd ce scot din pachet si pot verifica dacă fabuleaza sau chiar isi ghicesc corect. :-) As de treflă, popă de rosu, popă de frunză, damă de romb, as de frunză, da, e corect. :-) Carmen trage din pachet un as de frunză albă si un craniu, tot alb, insotit sub mandibulă de doua oase incrucisate, toate desenate pe un fond negru.
"La mooort! "
"Moartea! "
Micaela are o mantie neagra in plus față de prima parte. Reuseste sa pară timida, desi cred ca, la sicanele pe care i le faceau rockeritele alea, era mai interesant daca le raspundea cu un ura-mawashi-tobi-gheri in freza, adica o lovitura de karate data cu piciorul, din saritura si cu intoarcere de 360 de grade a corpului :-) , mai ales ca nu cântă aria ei celebra, ceea ce e pacat, atat pentru spectatorii care stiu sa aprecieze frumusetea ariei, cat si pentru rockerii din sala care nu stiu sa o aprecieze, susotesc non-stop si ar merita chinuiti un pic. :-)
Don Rock Jose trage cu pistolul, dar nici asa nu reuseste sa il nimereasca pe Escamillo, care acum este si el rock-negru imbracat. S-a umplut scena de directori olteni de operă! :-) Il trateaza cu lehamite pe Don Jose, dar il dezarmeaza cam devreme, pana sa vina Carmen sa il salveze.
"Et qui m`aime y viendra! "
"Cine ma iubeste, va veni! "
In fața cortinei vin si danseaza 7-8 fete in rochii si fuste spaniole colorate (galben, verde, portocaliu etc), carora li se alatura 7-8 baieti, si ei completand prima pata de culoare diferita a spectacolului. Apoi "cortina" se desface si formeaza o imagine cu o arena de coride, vedere din exterior, asemanatoare cu cea din Barcelona. Rockerii vin din spate si se pierd printre dansatori. LiubițaCarmencița are sutien de piele neagra, pantaloni negri foarte scurti, deasupra lor o fusta-draperie facuta din margelute, cizme negre foarte lungi legate cu nojite rosii. Da, bă, ie secsi! ;-) Quadrilele vin din spatele spectatorilor, urca pe scena si infig sulite intr-un taur de carton aflat acolo. Stefanillo vine tot din spatele spectatorilor, e in rosu cu ciucuri aurii si ceva dungi laterale verticale cu negru si auriu.
Ies toti, mai putin Carmen si Don Jose. In spate, pe ecran, se deruleaza imagini sepia cu Stefanillo Ignat in timpul coridei. In fața, Carmen indreapta pistolul spre Don Jose. "Entre nous tout est fini! " - "Intre noi totul s-a terminat! " El o dezarmeaza, acum o ameninta cu pistolul ei. Ea se intinde pe jos, tinand indoit un genunchi.
"To-re-a-dor, en ga-a-a-arde! "
Don Jose ridica buimac pistolul in aer spre corul invizibil, cauta dezorientat cu privirea spre tavan nu stie nici el ce, apoi se dezmeticeste, se intoarce si o impusca pe Carmen de două ori.
"Vous pouvez m`arretez!
C`est moi qui l`ai tuee! "
"Puteti sa ma arestati!
Eu sunt cel care a ucis-o! "
In spate, pe ecran, Escamillo omoara taurul. Cortina originala a Teatrului National din Craiova inchide spectacolul.
Aplauze si chiuituri pe intuneric. :-) Apoi revin in scena pentru aplauze cațelul-purcel alb, motocicletele, urmati de ceilalti, toti fiind intampinati cu aplauze si urale, mai ales Liubița. :-) Meritat, cântară bine, interpretară bine, Craiova Rock fu la inaltime. :-)
ACDC. A Carmen, Double Carmen. Una melomană si una rockeriță. Spectacolul craiovean este foarte fain daca si esti deschis la idei noi si iti place opera sau muzica rock. In primul caz, poti pleca acasa amuzat (ca mine) sau strâmbând din nas, caz in care inseamna ca nu esti deschis la idei noi. :-) Ca rocker, ai putea deveni curios de cum arata opera "Carmen" in original, mergând, astfel, spre o idee noua, in prima faza neacceptabilă. Asa cum au mai facut alti rockeri in trecut, venind la operă sa o vada pe Felicia Filip, "tipa aia care cânta cu Iris". ;-)
Distributia:
Carmen - Ljubica Vranes (Serbia)
Don Jose - Bogdan Zahariea (TimiÅŸoara)
Michaela - Renata Vari
Escamillo - Ștefan Ignat (București)
Zuniga - Dragoljub Bajici (Serbia)
Frasquita - Noemi Modra
Mercedes - Natașa Rasici (Serbia)
Morales - Dragoș Drăniceanu
Remendado - Cristian Bălășescu
Dancairo - Dan Patacă
Lilas Pastia - Dan Cornescu
Manuelita - Anca Tecu
Regie artistică: Antoniu Zamfir
Conducerea muzicală: Marius Hristescu
Coregrafie: Laurentiu Nicu
Costume și decoruri: Răsvan Drăgănescu, Cătălin Botezatu
Asistenti regie artistică: Arabela Tănase, Dan Cornescu
Concertino Accordion Band
Corul și Baletul Operei Române Craiova
Spectacol sustinut la Teatrul National "Marin Sorescu" din Craiova |