OperaRail 2018 OperaRail 2017 OperaRail 2016 OperaRail 2015 RomaniaRail 2015 OperaRail 2013 ChinaRail 2015 OperaRail 2012 OperaRail 2024 OperaRail 2023 OperaRail 2022 OperaRail 2021 OperaRail 2014 OperaRail 2020 OperaRail 2019 Ludovic Spiess Felicia Filip Elena Mosuc Angela Gheorghiu Leontina Văduva Cristian Mihăilescu Ionut Pascu Teodor Ilincai Budapesta Opera Arena din Verona Stockholm Opera Regala Festivalul Puccini Ruse Opera Oslo Operaen Viena VolksOper Teatro dell Opera di Roma Viena StaatsOper Teatro Alla Scala Milano London Royal Opera House Munchen Bayerische StaatsOper Sofia Opera House |
Aida 2017, Verona 7. Lanternele pe Aida
[ Autor Adrian Trasca ] În 2016 am scris că "Aida", versiunea 1913, montată de Arena di Verona, este Aida perfectă. În acea călătorie, făcută pentru a vedea "Aida" la Verona şi "Nabucco" la Roma, am “proiectat-o” pe fetitza mea, care a venit pe lume la termen, după 9 luni, şi căreia i-am dat numele Aida! ;-) Evident că timpul meu liber s-a redus semnificativ - spre satisfacţia unora, care mi-au spus cu mult drag: "Ehe, de acuma nu mai pleci tu când şi unde vrei! " :-) Dar iată că a venit vara, Festivalul de Operă de la Verona şi... iar am zbughit-o! :-) Şi primul spectacol în străinătate după naşterea fetitzei mele, Aida, a fost... "Aida" la Arena din Verona!
E adevărat, nu versiunea perfectă. Dar... "De gustibus non disputandum! " Am întâlnit un italian pur şi simplu entuziasmat de această montare, pe care, în urmă cu câţiva ani, eu am declarat-o prima montare de la Verona care nu mi-a plăcut! Iar acum am venit să o revăd pe principiul ideii unui personaj al lui Jerome K. Jerome, "M-am hotărât să-mi placă! " :-) Nu, nu de asta mi-a plăcut sau nu, găsesc acum montarea acceptabilă, interesantă, de văzut, dar sunt departe de entuziasmul amicului meu veronez.
Am intrat cu 15 minute înainte de ora anunţată şi spectacolul... începuse! Nu, nu muzica, dar pe scenă era o echipă de arheologi care săpau într-un sit. Scoteau ceva-uri din "pământ", le împachetau şi le dădeau de la unul la altul în şir, transportându-le în afara scenei. Pentru completarea atmosferei, la difuzoare se auzeau şuierăturile vântului în deșert. Pe scenă se mai aflau două macarale simple, alcătuite doar din piciorul vertical, simetric aşezate fatză de centrul scenei şi incă una cu bratz în spate de tot, părând că e în afara Arenei, motiv pentru care nu ştiu dacă face parte din spectacol sau Primăria Veronei construieşte vreun zgârie-lună din sticlă lângă coloseumul veronez, ceea ce, totuşi, nu cred.
Începe muzica, pe scenă a rămas o statuie ciudată, compusă din bucăţi, cu desene egiptene pe ea, care începe să fie dezmembrată cu ajutorul macaralelor şi pusă în cutii mari pe care scrie... "The British Museum". În spatele scenei, pe pietrele peluzei spectatorilor antici, sunt întinse câteva "cearceafuri" uriaşe, care arată a nisip vălurit. Spectatori nu sunt foarte mulţi, Arena e plină doar pe jumătate. Poate i-a speriat posibila ploaie, pentru că, deşi erau 32 de grade cu o oră înainte de spectacol, cerul era aproape plin de nori negri.
Marele Preot şi Radames sunt şi ei arheologi moderni şi, conform principiilor moştenite din medieval, poartă haine "mai de fitze" decât răpciugoşii ăia care sapă direct în podeaua scenei. :-) Ramfis are zale argintii oglinditoare plasate pe haina-mantie de piele neagră, iar Radames acoperământ gri, cu braţe de cauciuc negru. Un grup de muncitori, îmbrăcaţi strident în combinezoane portocaliu standard santieresc, întind un "covor" pe care păşesc cei doi, apoi se fac ghem pe jos şi ies din scenă rostogolindu-se...
"Se quel guerriero io fossi"
Radames e singur pe scenă, are voce faină, bărbitza tunsă pe conturul fetzei şi alură de Armând Assante. :-) Amneris e înaltă, are mantie crem-deschis, un coif auriu uşor conic înclinat spre spate şi care o face să arate şi mai înaltă, bluză auriu-lucios mulată pe sânii mari - credeaţi că, dacă am bebe, nu mai observ? :-) ) ) -, fusta până la podea, argintie-lucioasă şi ea.
"E dessa! "
“E la Desa! ”
Aida mea e la Desa, judeţul Dolj, lângă Dunăre. De unde ştiu italienii ăştia??? :-)
Aaa... Aida Arenei intră în scenă condusă de un arheolog. Probabil că se rătăcea fară el. :-) Are mantie la fel ca Amneris, rochie de aceeaşi culoare, costumaţia ei (şi a celorlalţi) tzipă de modernism, mai ales că în păr are câteva "frunze" aurii mari.
Sunetul trompetelor pune în mişcare soldaţi în mantii-saci crem-cenusiu, care urcă în spatele scenei, pe pietre, ţinând în mâini simboluri de luptă făcute din fier şi având în vârfuri simboluri greu de descris: semicerc, cerc tăiat vertical, trei triunghiuri, litera grecească niu, dreptunghi tăiat vertical şi altele. Se aşează în şir pe toată marginea de sus a Arenei, iar când preoţii îndeamnă la luptă - "Guerra! Guerra! " - simbolurile sunt aprinse, formând o privelişte delicioasă pentru un piroman. :-)
"Strugette le squadre dei noştri oppressori! "
"Numi, pieta del mio sofrir! "
Aida e singură pe scenă. În spate, "cearceafurile" se umflă, aducând mult mai mult acum cu nişte dune de nisip. La sfârşitul ariei, Aida se face ghem pe scenă şi câteva lumini i s-au aprins pe cap şi pe corp! Intră unul în negru pe scenă, merge la ea şi o ajută să se ridice şi să iasă din scenă...
Imensso Ftha este preaslăvit de 4 grupuri de "arheologi" (sau soldaţi, preoţi, fiecare cititor poate să îi considere ce vrea :-) ), primul grup predominant în crem-gri, al doilea haine crem-gri şi glugi negre, al treilea roşu spre portocaliu, iar al patrulea iar crem-gri, toţi având lămpi pe frunte! În fatza lor sunt unii în costume gri mulate, care ţin fiecare în mâini o minge de lumină albă de mărime cât cele de fotbal. În spatele scenei, pe poartă de intrare în arenă, o tanti are şi ea o minge de lumină şi dansează semnificativ cu ea, în timp ce macaralele ridică o sferă uriaşă de lumină, care e posibil să simbolizeze Luna. Prin public au început să se plimbe unii costumaţi ca nişte călugări, ţinând în mâini câte o minge de lumină, ceea ce face Arena să arate veramente formidabil, brăzdată de "şosele" de lumină albă.
După pauză, care durează, ca de obicei, "venti minuti circa", suntem în camera lui Amneris. Impropriu spus "camera", toată scena e camera ei - cameră adevărată, de fiică de faraon :-) - şi nu are pereţi, dar în spate e un fel de cort foarte lung, desenat cu dreptunghiuri verticale albastre şi verde închis. Sunt 30-40 de fete (în alb sau crem deschis) în suita ei – suită adevărată, la Verona se simte că Amneris e fiică de faraon :-) -, iar unele fac un foc de tabără. Altele se aşează ca la film când începe "Dansul micilor negri", deoarece cortul este luminat din interior şi scene cu umbre sunt desfăşurate pe el. Personajul principal e un minotaur, care omoară rând pe rând celelalte umbre - şi îşi arată şi muşchii din când în când :-) - dar care e răpus la final. Bine că l-au lichidat, că oricum nu ştiu ce căuta în "Aida"! :-)
Înainte să înceapă muzica precedentă Marşului Triumfal, poporul arheolog se strânge pe scenă şi salută spre intrarea din spate, de unde vin soldaţii. Faraonul e adus într-o chestie pe post de lectică, aşezat la 3-4 metri înălţime, ca şi când ar sta pe lamelele unui motostivuitor. Amneris e tot la înălţime, pe o chestie ca o scară de urcat în avion şi care are desenat pe ea un gândac negru, mare şi urât. 6 trompetişti sunt în stânga, lângă public, 6 în dreapta. Intră pe scenă pe rând un fel de motoscutere (gri şi cu gândacul urât pe ele), două cămile mecanice (pe care se află câte o damă cu sutien şi ştrampi albi), un elefant mecanic, apoi un rând de evantaie uriaşe, care aveau să devină fundalul scenei. În spatele Arenei mijeşte chiar Luna cea adevărată! Unii prizonieri cară nişte butoaie cilindrice de metal, apoi intră chiar două motostivuitoare care au pe lamele cutii mari pe care scrie... "Confiscato"! În spate, muncitorii iau corpurile de la sol şi construiesc ceva ataşat de macarale. Preoţii sunt şi ei "împodobitzi" cu lanterne.
"Salvator della patria, io ţi saluto! "
Radames vine călare pe un elefant mecanic. Amneris e adusă cu scara de avion la el şi îi înmânează ceva ce seamănă a sabie, apoi sunt traşi amândoi în linie cu Faraonul, unul în stânga, iar celălalt în dreapta acestuia. Prizonierii sunt grupaţi pe culori - ce armată cuceritoare stă să sorteze prizonierii pe căprării? :D - o parte în uniforme verzi de camuflaj, alţii în gri, alţii, grup în care e şi Amonasro, în roşu-închis cu negru, regele distingându-se de ceilalţi printr-o cușmă neagră ce pare rusească.
Luna se vede întreagă acum! Şi construcţia e completă! E o oglindă concavă uriaşă, formată din două coloane. Ba nu, muncitorii mai ridică alte corpuri şi le ataşează pe laterale!
"Struggi, o re, queste ciume feroci! "
Bâzâitul macaralelor strică momentul de linişte gândit de Verdi.
În pauză se toarnă apă pe scenă. Amicul meu italian e entuziasmat, acum râul Adige, care brăzdează oraşul, nu mai e singur, acum au propriul Nil la Verona. :-) Scena şi deșertul din spatele ei sunt luminate cu dungi orizontale neparalele alb-bleu, iar Luna, care este plină, e perfectă în spate. Din stânga se deplasează agale o barcă mare, albă, în care sunt Amneris (în negru), Marele Preot şi 5 feţe, una avânt cap de lup egiptean, cu bot şi urechi lungi. După ce aceştia ies prin spate din scenă, neexistând un templu propriu-zis, Aida (şi ea în negru) intră în cadru prin apă. Cam mic Nilul veronez. :-) Vin şi crocodili - oameni mergând în patru labe şi având costume de cauciuc gri - dar nu se sinchiseşte nimeni de ei, Aida şi Amonasro cântă fără frică, iar fetele lui Amneris s-au dat jos din barcă şi îi stropesc cu apă drăgălaş pe crocodilasi. :-)
În spate, evantaiele uriaşe se lasă în fatză şi se ridică ritmic lent. În fatza lor sunt alţi oameni în gri, care stau pe burtă şi au prinse de spate 6-7 suliţe de vreun metru, care arată ca înfipte în spate pe toată lungimea coloanei vertebrale. Radames păşeşte şi el prin baltă, e în negru şi are două lumini pe tzâtze. :D
"Tu, Amonasro? Tu, îl re?"
Din spate vine un grup de muncitori, care pun pe jos nişte chestii şi fac o punte peste apă pentru Amneris. Aida şi tatăl ei fug şi sunt urmăriţi de crocodili pană acestora li se termină baltă. :-) Muncitorii în combinezoane portocaliu-strident îl arestează pe Radames.
Luna e după nori, oripilată şi ea de întorsătura evenimentelor. :-) Nu ştiu cum să zic, dar mă aşteptam să nu fie aşa surprinsă, doar a mai văzut opera de câteva sute sau mii de ori! :-) Şi nici nu a plătit bilet! :-)
"Guardie, Radames ţi vengo! " - "Gardă, Radames să vină! "
Pentru prima oară, Amneris nu are coiful pe cap. În spate e întuneric şi gărzile iniţial nu se văd, sunt vizibile doar luminile plantate pe umerii şi coatele lor. Radames e uşor de recunoscut chiar şi în întuneric, e singurul care are luminile pe tzâtze. :-) Oglinda uriaşă construită începe să se încline în fatză. Coboară tot mai mult în timpul procesului, care se desfăşoară în spate, în afara scenei şi doar se aude. După verdict, preoţii traversează scena şi îşi etalează lanternele prinse pe umăr lângă gât. Un şir de oameni urcă încet şi se aliniază pe marginea de sus a Arenei, în spatele scenei.
"Triste canto! Il nostro inno di morte! "
Ultimul act se desfăşoară mult după miezul nopţii. Radames şi Aida sunt acoperiţi tot mai mult de oglinda care coboară lent. Sus, pe toată lungimea peluzei Arenei, oamenii aliniaţi au acum mingii albe în mâini. Deasupra scenei e sfera mare şi albă, ţinută cu macaraua cu bratz de din afara Arenei. Amneris e sus, pe partea din dos a oglinzii uriaşe, care acum a devenit piatra de mormânt pentru condamnaţi şi podea pentru fiica Faraonului. Luminile de pe scenă se sting şi rămân aprinse sfera mare şi mingiile albe de pe toată lungimea peluzei Arenei.
Spectacolul s-a terminat la 1 noaptea. Da, unii au serviciu şi se trezesc la 7 dimineaţa, că amicul meu italian, dar arta cere sacrificii! Aida cere sacrificii! Aida mea cere sacrificii! Pentru că merită! ;-)
PS: Fix un an mai târziu, exact pe 9 iulie, am mers cu Aida mea prima oară la o operă mare! Tot în Italia, patria operei, tot la o creaţie a marelui Giussepe Verdi, "Rigoletto" la Roma!
Aida la “Aida” la Arena din Verona? E visul meu actual numărul 1, dar mai am de aşteptat. Ho pazienza! Adică... am răbdare! :-)
Distributia:
Aida: Sae-Kyung Rim
Radames: Yusif Eyvazov
Amneris: Anastasia Boldyreva
Amonasro: Boris Statsenko
Dirijor: Julian Kovatchev
Regia: Carlus Padrissa e Àlex Ollé / La Fura dels Baus
Costume: Chu Uroz
Lumini: Paolo Mazzon
Coregrafia: Valentina Carrasco
Director de cor: Vito Lombardi |
Nota actuala: 9.5 (din 2 note acordate) - Acorda o nota!
Alte titluri din aceeasi categorie09-04: Operă pe ritmuri lăutărești. Viva țambalul! În ziua în care s-au împlinit 80 de ani de la cel mai grav bombardament din istorie suferit de București - bombardat crunt de americani în cel de-al doilea război mondial -, am mers și ne-am distrat! Nu, nu e o formă de nerespect, ci o normal ... [ continuare ] [ Autor Adrian Trasca ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
08-03: British Figaro la ENO ENO. English National Opera. Opera Națională Engleză. Coliseum. 2500. Londra. Anglia. Marea Britanie.
ENO, English National Opera, Opera Națională Engleză, își desfășoară activitatea în Coliseum. Coliseum, nu Colosseum. Sa ... [ continuare ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
19-01: O iadă la Târgu Jiu. Poarta pupăcioșilor Târgu Jiu, 9 mai 2021
Avizi de spectacole după noua închidere a teatrelor din martie-aprilie 2021, fiind și la Craiova, n-am ezitat, eu și Aida, pe la jumătatea lui mai și am plecat la Târgu Jiu pentru a vedea "Iedul cu trei ca ... [ continuare ] [ Autor Adrian Trasca ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
28-12-2023: Aida, prima oară în Teatrul Național din Craiova! La mine în inimă e Bebe! Craiova, 14 februarie 2021
Inițial am zis că scriu despre acest spectacol. Apoi că nu scriu. Apoi iar că scriu. Apoi iar că nu scriu! :-) Și, după cum se vede, scriu! :-) Mai mult despre Aida, fetița mea de "tei ani și luni" a ... [ continuare ] [ Autor Adrian Trasca ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
28-12-2023: Sonați la Varna, murați s-o vadă pe Sonia. Caută să nu fi idiot! Ora 21:35: Oamenii stau cu umbrele în fața teatrului și așteaptă să intre la spectacol ... deși PICURĂ !!!
Ora 21:36: Intrăm. Găsim câteva locuri.
Ora 21:36: Aida stă la maică-sa în brațe, Mihai la mine.
Ora 21:37 ... [ continuare ] [ Autor Adrian Trasca ] Din categoria Articole OperaNationala.ro
|
|