[ Autor Adrian Trasca ]  La la la le la!
La la la la!
La la la le la!
La la la laaa!
Un spectacol de operă se poate monta în diferite locuri, cel mai banal, dar şi cel mai potrivit fiind într-un teatru de operă. :-) Am văzut montări în aer liber în piețe publice (Craiova, Cluj-Napoca), pe câmp (Hedehusene, Danemarca), pe insule naturale sau artificiale (Bregenz, Austria), în parcuri (IOR din Bucureşti, Romanescu din Craiova) sau chiar pe malul mării (Porthcurno, Anglia), în arene de gladiatori (Verona, Italia), dar una și mai specială e într-un... autocamion!
Anul trecut am descoperit că Teatro del`Opera din Roma organizează, în diferite cartiere ale Cetății Eterne, spectacole care au loc într-un autocamion! Protagoniştii sunt tineri din teatrul roman, pentru ei fiind, cred, o ocazie senzațională de a căpăta experiență pe scenă pentru viitoarea carieră.
AÅŸa a văzut Aida prima ei operă "mare", "Rigoletto", pe 9 iulie 2018, anul trecut, când avea un an, două luni ÅŸi jumătate. ;-) (Am scris despre aceasta în articolul "Rigoletto in camion. Aida la "Rigoletto" si prima oară la operă! ".) ÃŽn acest an a fost montată în Municipio XII, sub numele "Figaro", o versiune uÅŸor scurtată pentru "Bărbierul din Sevilia" de Gioachino Rossini. Venisem la Roma pentru a vedea "Tosca" în teatrul unde a avut premiera absolută, aÅŸa că, deÅŸi am fost între timp la câteva teatre mai mici (BatumÃ, Ruse, Craiova, BraÅŸov etc) sau mai mari (BucureÅŸti, Roma, Ierusalim) de operă ÅŸi acum avem nasul pe sus :-) ) ) , ne-am făcut timp pentru a vedea producÈ›ia tinerelor speranÈ›e ale Operei romane. Adică, aÈ™a cum spune Aida cu entuziasm, "Megem la Figaio! " :-)
Ora anunțată de începere era 21, 15, dar atunci doar câțiva clowni, îmbrăcați în alb şi negru, mai degrabă urâți, se plimbau, se strâmbau şi vorbeau cu copiii din public. Muzica a început abia la 21, 30, fapt important pentru noi, deoarece aveam de mers departe după spectacol, cam la vreo 40 de km, iar ultimul metrou pleca la 23, 30! Am stat pe jos la propriu, pe o hârtie întinsă pe asfalt - dar în rândul 1. :-) Lângă noi erau alții cu pături, perne, canapele - ba nu, canapele nu! :-) - aduse special de acasă. Urmau apoi mai multe rânduri de scaune amplasate de organizatori. Aida a stat la mine în brațe, dar, după 5 minute, m-a luat o durere de spate de "Nu se mai termină odată spectacolul! " :-) , însă am strâns din dinți (şi nu numai :-) ) şi am rezistat până aproape de sfârşit, unul venit după o oră și trei sfertuuuri, timp în care nu s-a dat nicio pauză!
În timpul uverturii, pe ecranul din spate, mare cam cât jumătate din platforma camionului, s-au derulat cu rapiditate diferite desene în alb şi negru, la început diferiți ochi, apoi un coif, o bufniță, o sticlă, flori, clowni şi multe altele. Aida e foarte atentă, iar la final aplaudă. :-)
Almaviva e costumat tot în negru şi puțin alb, plus o pungă din catifea roşie la brâu. E vopsit alb pe față, aşa cum, de altfel, aveau să fie toți, iar după ce îşi pune pe cap un coif cu coadă de cal, seamănă cu un luptător grec.
La la la le la!
La la la la!
La la la le la!
La la la laaa!
Laterala dinspre public a camionului este acum acoperită de un cearceaf alb, împărțit în trei şi prins sus cu arici. Se vede o umbră, apoi Figaro rupe treimea din mijloc, făcându-se văzut. Urâta, femeia dintre clownii de la început şi care se strâmba cel mai urât, le dă apoi jos pe celelalte două. Pe culoarul dintre orchestră şi public, chiar prin fața noastră, trec clownii care acum au ustensile specifice, dar din carton: unul are o foarfecă uriaşă, de vreo 2 metri, cu fiecare braț pe câte un picior, deschizând şi închizând lamele când se deplasează în lateral, celălalt are un mare brici şi un pieptene, toate desenate cu negru pe alb. Ariile sunt scurtate, iar vocile sunt bunicele, mai mult promițătoare.
Don Basilio e la volanul camionului. Are cămaşă albă şi pantaloni gri, dar ceea ce îl distinge şi îl face "bătrân" e o perucă roz-aprins, cu două şuvițe late şi lungi de-a stânga şi de-a dreapta feței.
În dreapta, în camion, e o fereastră pătratică mică. După ce Almaviva cântă "Sei mio nome! ", acolo apare Rosina. Da, am găsit-o, în sfârşit, pe "Azina", pe care Aida o căuta de când am văzut "Figaro" la Opera pentru Copii din Bucureşti. :-) E într-o rochie alb-închis, iar părul îl are împletit în "covrigi" negri. Combinația alb-negru e nota dominantă a spectacolului, dar nu înțeleg de ce, nu e amuzantă. Numai Figaro are o tunică grena-roz, în rest este şi el alb-negru, inclusiv este dat cu alb pe față.
La finalul ariei lui Almaviva, "urâta", femeia de servici a lui don Bartolo, o trage pe Rosina de la fereastră şi o ceartă cu arătătorul. Iar la "Una dolce pocco fa", urâta are o pâlnie și trage cu urechea. Figaro şi Rosina complotează, urâta se duce şi îl cheamă pe Don Bartolo din cabina camionului. Don Basilio e sub scenă, de acolo apare printr-o trapă, văzându-se din el doar de la stern în sus. E urât nevoie mare din cauză că e vopsit verde-închis pe față şi are buzele pictate şi ele cu roşu. Iese din găoace numai la Aria Calomniei, ocazie cu care prezintă o coadă neagră, groasă, ca un şarpe ondulat în formă de sinus (x). Tot atunci pe ecranul din spate e un desen (negru pe alb) cu un cap în centru şi trei capete ca de dragoni pe fiecare laterală, care "scuipă" fire negre spre tărtăcuța centrală şi calomniată.
"Come un colpo di cannoooone! "
Figaro încearcă să o convingă pe Rosina să îi scrie un bilet lui Lindoro. Urâta (femeia de servici) şi ceilalți clowni trag cu urechea şi exclamă toți în cor la final "Si chiama Rosina! "
"Un biglietto? Eccolo qua! "
Biletul e "deschis" de Rosina şi este scris pe o uşă mare cât o treime din camion. :-)
"Un dottor della mia sooorte"
Urâta are un stilou de un metru pe care îl flutură în aer când Don Bartolo o chestionează pe Rosina despre "sporca penna" / stiloul murdar de cerneală. Când tutorele o trimite în camera ei pe pupila lui, urâta apare ținând în brațe o mânâ uriaşă de carton cu care o pune la zid şi o "încarcerează" pe Rosina.
Copiii din public şuşotesc sau chiar vorbesc tare, Aida tace mâlc, chiar şi când se aud câțiva câini lătrând! ;-) Mai că văd în ochii ei "Stai zitto, non vederlo che canta sul palco? " ("Mai tăceți din gură, nu vedeți că se cântă pe scenă?") :-) ) )
"Pacee ee gioiaa sia con voooi! "
Apare soldatul beat, dar însoțit de încă doi (dintre clowni), toți fiind în negru cu alb. Iar Don Bartolo îi întâmpină cu o mătură... alb-negru şi ea. :-)
"La forza", garda, e alcătuită din doi oameni, căpitanul şi un soldat. În alb şi negru, desigur. Şefu are un coif cilindric pe cap, o mantie, iar soldatul are cap de cal. Negru. Cum, necum, căpitanul se sărută cu urâta, apoi, la final, fuge de pe scenă, trece prin spatele dirijorului şi îi pune acestuia pe cap coiful lui de soldat. :-) Dirijorul dă jos coiful fără a se opri din dirijat.
"Pace! Gioia! Gioia! Pace! "
Lindoro vine într-un cupeu cu acoperiş, care două roți mari pe laterale şi câteva clape de pian desenate în față. La fel ca mai devreme, e însoțit de cei doi clowni, primul având atârnat un fel de țambal, celălalt ținând un fel de creion mare. Are ochelari negri rotunzi, de tocilar, cipilică neagră pe cap, haine negre de călugăr şi o cruce albă la brâu.
"Poverina, an`chio lo sentooo"
După consumarea ştiută a evenimentelor, "urâta", femeia de servici din casa lui Don Bartolo, îşi cântă aria la un megafon. De fapt, e puțin improprou zis "urâta", nu e urâtă propriu-zis, ci stă intenționat cu gura strâmbă şi mimica certăreață pe toată durata spectacolului. Personal mi s-a părut omniprezentă, având rol prea exagerat. Nici megafonul la care şi-a cântat singura arie din operă nu mi se pare că are vreun sens.
Don Bartolo o informează pe Rosina de presupusa trădare a lui Lindoro, apoi îi leagă de picior o bilă neagră, mare cât o minge de fotbal. Eu nu mai rezist "fixat" pe asfalt, o ridic în picioare pe Aida, ocazie cu care ea începe să sară pe două picioare, aşa cum îi place ei. :-)
Căsătoria lui Almaviva cu Rosina are loc pe câteva acorduri din "Marşul nupțial" al lui Wagner! "Urâta" prinde buchetul, îl ia de mână pe căpitan şi fuge cu el în cabina camionului. Toți au coronițe pe cap, spectacolul s-a terminat, iar noi am pierdut ultimul metrou. :-) Urmează trei autobuze şi un drum de vreo două ore, dar, înainte, în stația primului autobuz, doi italieni, un el şi o ea, cântă pe ritmul muzicii din operă! :-)
"Doov`eee il pulmaan?"
"Eee iinn arrivooo! " :-)
La coborâre le zic şi eu pe acelaşi ritm "Aaarivedeeerci! " :-)
"Aida, ți-a plăcut?"
"Da! "
Am găsit-o pe Azina / Rosina, dar prea târziu, între timp ne-am schimbat prioritatea şi căutăm papaghenuții din "Flautul fermecat" de la Opera Comică pentru Copii din Bucureşti. :-)
Distribuția:
Rosina: Sara Rocchi
Bartolo: Carlo Feola
Figaro: Timofei Baranov
Basilio: Akaki Ioseliani
Almaviva: Murat Can Güvem
"Urâta": Valeria Almerighi
Alte personaje: Luca Carbone, Antonio Orlando, Giovanni Prosperi
Dirijor: Carlo Donadio
Concepție şi regie: Fabio Cherstich
Costume ÅŸi concepte video: Gianuligi Toccafondo
Lumini: Diego Labonia
Alte detalii:
https://www.operaroma.it/en/shows/figaro-operacamion-3/ |