[ Autor Adrian Trasca ]  Aida, fetița mea, are acum 3 ani și 3 luni și are un frate mai mic. Mihai cel Mare sau Ștefan Viteazu, cum îi spunem noi, care are 7 luni. L-am dus deja la mai multe spectacole - primul, la Craiova, când avea 5 luni și jumătate - dar nu a fost prea interesat de nimic din niciunul. Atent puțin, maxim câteva minute, și cam atât.
Prin comparație, pe Aida am dus-o prima oară la două luni și două zile - "Hapciu în Re Major" (după "Mam`zelle Nitouche") la Opera Comică pentru Copii și evident că n-a interesat-o, mai ales că a dormit tot timpul (fiind și acum, când a atins cifra de 108 spectacole!, singurul la care a dormit. :-) ) Dar la al doilea - "O noapte la Veneția" tot la OCC - am dus-o cu 4 zile înainte să împlinească 7 luni, adică... fix cât are acum bebiță-bebișor, cum îl mai alintăm noi pe Mihai. Dormea când am ajuns, dar, din momentul în care s-a trezit, a fost des atentă la scenă, lucru cu atât mai remarcabil cu cât eram departe, la balcon.
Nu, nu sunt supărat pe Mihai că nu e atent. :-) Oricum, scopul meu e același care a fost (și este) și cu Aida: să asculte! Chiar dacă nu e atent, chiar dacă e atent și nu înțelege - și Aida deocamdată nu înțelege nici jumătate din acțiuni - aude muzica și se înregistrează acolo, undeva. Și am speranța că o să conteze la un moment dat...
Și, astfel, "Nabucco" la Ruse a devenit un spectacol special! Este al 9-lea spectacol pentru Mihai, dar primul titlu mare - la 7 luni și o zi! (Primul titlu mare pentru Aida a fost "Rigoletto" la Roma la 1 an, două luni și două săptămâni.) Desigur că n-a fost atent și n-a înțeles, dar, cum spuneam, important acum e să asculte. Și desigur că tot Aida a fost personajul principal al serii. ;-) Și chiar de dinainte de a începe s-a făcut remarcată! Am parcat pe o stradă laterală clădirii operei, am coborât din mașină și, în fața operei - spectacolul s-a ținut în piața din fața operei - erau costumați sclavii evrei, iar Aida i-a văzut, a stat puțin și s-a gândit și a exclamat... "Pansieo! " "Da, Aida, Va, pensiero! " "Mami, e Va, pensieio! Va pensieio! "
A recunoscut corul sclavilor după costume! Este al 7-lea "Nabucco" pe care îl vede - în ordine: la Brașov (la Teatrul Dramatic), Ierusalim! (cu Ionuț Pascu), Vidin (cu Ionuț Pascu), Bansko (Opera din Varna), București (de două ori) - dar ultima oară cam de mult, în urmă cu aproape 7 luni - primul ei spectacol după ce s-a născut frățiorul ei! Și, după cum se vede, nu îl văzuse la Ruse!
Acest "Nabucco" la Ruse mai este special și pentru că este primul nostru titlu mare... de când a început nebunia pandemia cu virusul Corona! Am mai fost la spectacole - 8, toate în trupă completă, inclusiv Mihai - dar au fost în general concerte de arii sau fragmente (arii) din alte spectacole, singurul titlu, dar mic, comparativ cu "Nabucco", fiind "Eliza, micuța florăreasă" la OCC inspirat pe alocuri după "My Fair Lady". De asemenea, pentru toți a fost primul spectacol în străinătate în acest an - și, desigur, primul spectacol în străinătate pentru Mihai. :-)
Fiind primul... (vezi mai sus) am să descriu puțin și publicul. În primul rând, a fost arhiplin! Cam toate scaunele au fost ocupate, iar în jurul acestora erau, în picioare, mulți spectatori, foarte aproape unii de alții! Scaunele au fost cam la distanță de un metru unul de celălalt, iar măști... nu prea am văzut! Au fost și oameni cu măști, dar puțini! Și, din ce am observat, au fost relaxați și nestresați de posibilitatea de a lua virusul. Iar înainte de a da apă la moară unora, să informez că Bulgaria are în jur de 200 de cazuri noi pe zi, spre deosebire de România, unde numerele mai mari de 1000 pe zi au devenit obișnuință! (Astăzi, 9 august, când scriu acest articol, observ că ieri Bulgaria a avut +134 de cazuri noi, iar România... +1350! )
Printre ei ne-am strecurat și noi - N-avem virus, că suntem altruiști, le dădeam! :D :-) ) - și am găsit un scaun (rândul 7 sau 8) unde i-am așezat pe mămica și Mihai, iar eu am luat-o pe Aida în brațe, stând în spatele lor (în spatele nostru nefiind spectatori, ci un platou de filmare). Apoi am "detectat" un scaun liber... pe rândul nostru favorit, primul ;-) , și m-am dus acolo cu Aida - de aceea ceea ce voi scrie despre Mihai va fi din vorbele mămicii lor. Sau scriu acuma, ca să scap! :-)
Mihai a fost un pic atent la scenă, apoi s-a jucat la mami în brațe. A scâncit când Abigail i-a surprins pe Fenena şi Ismael - nu i-o fi plăcut atitudinea lui Abigail :-) -, aşa că maică-sa a ieşit cu el afară, la maşină, parcată, cum am scris, aproape lipită de clădirea operei, precizare importantă pentru că acolo se auzea muzica. Au revenit mai târziu, când Nabucco era trăznit de fulger, dar nu pe scaunul lor, ci în spatele mulțimii, unde lumina sediului unei bănci comerciale i-a atras mai mult atenția decât aroganța șefului babilonian. Iar la "Va, pensiero! " - "Zboară, gând! " şi-a lăsat gândurile să zboare... în lumea somnului... până la Bucureşti! :-)
A doua zi i-am pus pe telefonul dăștept "Va, pensiero! " de la Ruse. Nu a fost foarte atent, dar nici nu a respins aria. Dar a respins-o pe aceea în care Nabucco primeşte sabia şi reia controlul! A doua zi i-am pus iar "Va, pensiero! ", a avut aceeași reacție, dar acum nu s-a mai supărat că Nabucco și-a reluat tronul! :-) Interesant e că prima oară când am reuşit eu să îl adorm (în urmă cu vreo două luni) a fost... cântându-i eu "Va, pensiero! " :-) Cântându-i fals, desigur, dar nu cred că a sesizat! :-)
Uvertura. Apoi corul. Costume albe. La fel şi Fenena, dar cu o centură aurie lată şi brățări late la mâini, care o scot în evidență. Ismael "e în negu", cum remarcă Aida. Tot ea întreabă "Cine vine?" "Abigail! " "Tati, ce fac?" "Vor să plece şi Abigail nu-i lasă." "De ce?" "Aşa! " :-)
Abigail e într-o rochie greu de descris, neagră cu auriu şi sclipici argintiu. Orchestra e în dreapta, dar sunetul e amplificat la boxe. În stânga, chiar în fața noastră, sunt trei fete în crem-maro mulat pe corp, țin în mână câte două candele fiecare şi se aşează în diferite poziții statuare.În spatele scenei sunt mai multe grupuri de reflectoare, dar lumina lor, albastră acum, nu e deranjantă pentru spectatori. În spate, în colțurile scenei improvizate, sunt două coloane, pe una e scrisă litera "B", pe cealaltă litera "J". N-am o explicație...
Luminile se fac roşii. Se aude muzica triumfătoare a intrării lui Nabucco! Şi Nabucco vine... din spatele orchestrei, din dreapta noastră... călare pe cal! Între scenă şi spectatori sunt vreo 7 metri, pe acolo un paj îmbrăcat elegant în negru ține căpăstrul calului pe care Nabucco se plimbă în fața tuturor. Calul e brun, dar are coama blondă, Nabucco are mantie maro, coif şi zale aurii, adică e la fel cu calul. :-)
Coboară de pe cal, pajul iese cu calul din scenă, Aida mă întreabă "Unde s-a dus?" :-)
"Să se odihnească! "
"De ce?"
"Calul a terminat rolul! " :-)
Apoi vrea la mami şi la bebe - Aida, nu calul :-) -, dar îi explic că nu putem pleca, că e lume multă, iar dacă plecăm nu ne mai putem întoarce, aşa că alege să rămânem.
Finalul actului întâi nu aduce pauza, ci direct actul al doilea, cu "L`umil schiava" Abigail în prim plan, arie pe care Aida dirijează şi cu mâinile, şi cu picioarele şi țopăie temeinic în brațele mele. :-) Am cumpărat o pernă mare şi lată cât o palmă special pentru spectacole, țopăie pe ea ca pe balansoar. :-)
Doi copii aduc tăblițele cu cele 10 porunci. E partea cea mai lentă a operei - ca să nu zic "plictisitoare" -, când evreii vin la templu să se roage, dar Aida chiar se plictiseşte pe această arie. Şi eu cam la fel... Dar eu aştept frumoasa şi dinamica arie în care Ismael le cere alor lui să îl ierte - "Maledetto dal Signor! " - dar aceasta... nu e cântată, se trece direct la "Una ebrea salvato egli ha! " Apar Abigail, Nabucco, toți, se cântă "Le folgori intorno", urmează faza în care Nabucco nu e cuminte - aşa i-am explicat ulterior Aidei :-) - şi e lovit de fulger. Montarea e simplă, se sting toate luminile şi două reflectoare din fața scenei pâlpâie în ton cu sunetele. Abigail ia coroana!
Iar nu se dă pauză, ceea ce e de înțeles în vreme de Corona. Luminile se aprind lent, pe scenă e Nabucco, întins pe jos, şi Abigail, care are o foaie lungă în mâini, pe care o va rupe în bucăți mai târziu. Nabucco se ține de braț - "L`ombra tu sei del re! " - Aida mă întreabă "Tati, îl doare mâna?" :-) Apoi "De ce merge încet?" :-) Şi tot ea răspunde... "L-a lovit fulgeiul! " :-)
"Te perdoooona! Te perdooona! " Aida o vede pe Abigail îmbufnată şi zice "Tati, e supărată?" După ce învață să scrie, o las pe ea să scrie cronicile pentru spectacole, căci, după cum se vede, observă multe detalii! :-)
VA,
PENSIERO!
Aida recunoaşte aria imediat! Mă uit la ea zâmbind uşor, se uită şi ea la mine şi zâmbeşte larg, apoi zice "VA, PENSIEIO! " ;-) :-) Ascultă atentă, urmăreşte scena când în stânga, când în dreapta, dar la final zice... "Veau la mama! " :-) ) )
Nabucco îi cere sabia lui Abdallo, apoi, cu ea ridicată amenințător, spune că e Regele Asiriei și... are corona! :D :-)
"Tutto vedrem rifulgere
Di mia corona, corona al sol."
O eliberează pe Fenena - nu înainte ca ea să cânte (frumos) aria ei de final, "Oh dischiuso e il firmamento! " Reflectoarele din verzi se fac roșii, apare Abigail tot în roșu, care cade la final din picioare pe un scaun nu foarte teatral și Aida nu mă întreabă nimic. :-)
După spectacol, Aida a vrut, desigur, pe scenă. Am mers, dar s-a uitat cu teamă la Nabucco și nici nu a vrut să facă poză cu el. :-) Apoi... am intrat în clădirea operei, acolo unde, în foaier, oamenii puseseră costumele. Am găsit pe o masă coroana lui Nabucco, i-am pus-o pe cap, dar îi era prea mare :-) - mai trebuie să crească micuța mea Fenena :-) - așa că mi-am pus eu coroana de tătic, ei i-am pus una mai mică și am făcut o poză de asirieni veritabili. :-)
Am mers apoi la mașină, dar Mihai adormise, așa că am făcut numai eu cu Aida tradiționalul giro di centro di Ruse, unul dintre cele mai frumoase centre din țara vecină. Apoi am revenit la mașină, am fost la magazinul de liutenița, am luat 5 borcane, ca de obicei :-) , după care am plecat înapoi la București, drum pe care a adormit și Aida. :-)
Distribuția:
Nabucco: Ventseslav Anastasov
Fenena: Petya Tsoneva
Abigail: Vladislava Garvalova
Ismael: Peter Kostov
Zakaria: Momchil Milanov
Mare Preot: Stoyan Stoyandzhov
Abdalo: Ivan Penchev
Anna: Teodora Chukurska
Regizor: Adelaide Yakimova-Furnadzhieva
Dirijor: Dimitar Kosev
Director de cor: Steliana Dimitrova-Hernani
Concertmaster: Eftima Evtimova
Scenografie: Ivan Savov
Costume: Ivan Savov, Mario De Carlo
Corul, orchestra și baletul Operei de Stat din Ruse |