[ Autor Adrian Trasca ]  Trăim vremuri ciudate. Trebuie să porți mască, să stai departe de oameni, să stai departe de... muzică! Guvernul a decis să închidă teatrele în localitățile în care rata de infectare depăşeşte 3 la mie, aşa că, în acest moment, singurele opere din România care mai "mişcă" sunt Constanța, Galați (dar cu repertoriu de operetă sau muzică mai uşoară) şi Iaşi (care are acum programat UN singur spectacol, "Tosca", şi acela în versiune de concert)!
Iar Opera din Constanța, pe numele complet Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski", chiar a programat un întreg festin muzical - "Festivalul Internațional al Muzicii și Dansului" (ediția a 46-a) - pentru toată luna noiemvrie, plus un pic din decemvrie, cu tot meniul, adică operă, operetă, balet, concert... "Rigoletto", "Don Quijote", "O noapte la Veneția", "Flautul Fermecat", "Carmen"... doar "My Fair Lady" lipseşte! ;-) Dar, chiar aşa, să vrei să faci spectacole când ceilalți "huzuresc" online sau acasă... e strigător la cer! B-)
Opera din Constanța a este un pic specială pentru noi. În urmă cu un an a prezentat la Buzău "My Fair Lady", care a devenit de atunci spectacolul favorit al Aidei! Iar în urmă cu o lună am venit la mare (26 septembrie) și am văzut "Voievodul Țiganilor" de Johann Strauss. Special este faptul că ne-a lăsat să intrăm la spectacol și cu... bebe Mihai, fratele Aidei, care avea atunci 9 luni și jumătate! Este prima operă în interiorul căreia el a intrat, însă... nu a stat cuminte și mămica lui a trebuit să iasă aproape imediat cu el afară.
Revenind, am prins oaza de muzică din deşertul instituit de covidel plus guvernel - 50 de spectatori reprezintă un pericol "imens" de răspândire a virusului, ce să zic... - şi am plecat cu Aida mea la Constanța să vedem "Rigoletto", primul ei spectacol "mare" (Roma, în aer liber, pe când avea un an şi sub trei luni) şi primul titlu mare al festivalului de la malul Mării Negre, iar de acum și prima operă pentru Aida la Constanța, precedentul spectacol văzut de ea aici fiind operetă. (Și pentru mine "Rigoletto" este prima operă văzută pe malul mării, cândva, departe, în 2004! Iar acesta a fost al 10-lea spectacol pe care l-am văzut la Constanța! )
Domnul Ionuț Pascu mi-a zis că e o versiune superpandemică, adică prescurtată și cu decoruri reduse, dar mi-am zis că merită pentru o oră și jumătate de muzică bună plus plăcerea de a merge cu trenul ;-) plus... să asculți o voce formidabilă ca a lui Ionuț Pascu! ;-) Da, îl mai auzisem / văzusem la Ierusalim și Vidin în "Nabucco"... deci cu atât mai mult! ;-)
Înainte de tren am fost la ambasada republicii Moldova şi acolo Aida... a votat pentru prima oară - ea a pus ştampila ;-) -, un vot împotriva influenței ruseşti pe teritoriul unde se vorbeşte româneşte de la est de Prut. Apoi am plecat la Gara de Nord, întâi luând de acum "celebrul" "covig de la gaă", apoi mergând pe cea mai bună linie feroviară din România, Bucureşti - Constanța, eu notând 163 km pe oră viteza maximă pe care a atins-o trenul, cea mai mare cu care am mers în România în acest an (fără avion, desigur)!
La intrarea în operă ne-a întâmpinat o cerberă (sau cerberiță :-) ), care ne-a zis că nu pot intra cu Aida la spectacol, că e prea mică. :-) Tocmai când îi enumeram CV-ul ei (pe la ce opere a fost, adică Roma, Verona, Atena, Bucureşti etc etc etc, inclusiv... Constanța :-) ), prin foaier a trecut doamna director Daniela Vlădescu, ne-a văzut şi, ştiind despre Aida și CV-ul ei :-) , a primit-o cu drag, încercând şi un mic dialog cu ea, dar Aida s-a fâstâcit şi nu prea i-a reuşit. :-) Ne-a condus apoi în sală şi... au început întrebările!
Distanțarea din perioada de pandemie are şi un avantaj mare pentru mine! Când era mai mică, se uita, asculta, iar când se plictisea, ieşeam la plimbare prin foaier, reveneam şi tot aşa. Acum are "tei ani şi jumătate", aşa cum chiar ea spune :-), şiii... pune o grămadă de întrebări, iar unele chiar te lasă... mască. :-) Avantajul e că, fiind distanțare, nu aud spectatorii ceilalți când şuşoteşte ea întrebarea, iar eu răspunsul. :-)
"Tati, cum me (r) ge? Îl doa (r) e picioiu? Ce are în mână?" :-)
(r) e un r rârâit, abia perceptibil, pe care îl "ponunță" Aida. :-)
Rigoletto e în negru, are bufanți roşii, căciulă de bufon cu ciucuri, merge cocoşat şi uşor târându-şi piciorul pentru că îl doare :-), iar în mână are o păpuşă de bufon cu ciucuri. :-) Curtenii sunt în număr de 8, îmbrăcați conform perioadei acțiunii operei. Se mai evidențiază ducele, în dungi verticale alb-închis cu grena, mantie roz, pantaloni albi, şi... măştile medicale... toți artiştii purtând accesoriul cel mai la modă pe planetă în această perioadă... Mi se pare cam greu să cânți cu aşa ceva pe față... dar e bine că nu îi obligă covidel-guvernel să cânte cu gura închisă... :D
Decorurile sunt adecvate pandemiei... La vreo 4-5 metri de fosă e o pânză cât toată scena, alb-cenuşie, pe care sunt pictate câteva trepte şi stâlpişori de piatră. În stânga sunt două uşi orientate spre public, încadrate de iederă, iar în dreapta e o altă uşă şi o băncuță gri în față.
Pentru actul al doilea nu se schimbă prea mult decorul. E de înțeles, e pandemie. Câțiva oameni scot afară scaunele şi scena devine aleea Tomis din Mantova. :-)
"De ce se ține?"
Rigoletto vine printr-o uşă din stânga, sprijinindu-se de perete. Nu mai ştiu ce i-am răspuns Aidei, cred că tot "pentru că îl doare piciorul". :-) Îi povestesc apoi că Sparafucil e rău, iar în scenă apare, adusă de acesta, sora lui, Maddalena, interpretată de - îi zic - Eliza din "My Fair Lady"! Câteva secunde mai târziu o aud fredonând şoptit "De-aş avea odăița mea! " ;;)
Maddalena are cămaşă albă din care se văd practic doar mânecile, pe deasupra purtând un corset negru. Dar în evidență îi iese fusta lungă până la podea, care e un roşu strident. Gilda e în rochie bleu (asortată cu masca medicală :D) cu ceva alb şi e brunetă. Ducele şi Rigoletto sunt la fel îmbrăcați ca în primul act, iar Giovanna e într-o rochie de casă gri închis, cu un anchior mare şi alb.
"Cum s-a aşezat? Cum stă?"
Rigoletto s-a aşezat pe băncuța gri din dreapta scenei. "O questo fioore! "
Aida cască. N-a vrut să doarmă în tren, i-am zis că o să îi fie somn la spectacol, dar tot n-am convins-o să doarmă nițel... E drept că ar fi ratat cerul superb cu nori gri amestecat cu portocaliul apusului de soare, dar nu a fost prea impresionată nici de acela. :-) Şi nici de Dunăre sau podul Saligny. :-)
Giovanna ia o pungă de bani de la duce. Apar curtenii, vreo 7, care au mantii lungi şi negre şi pe fețele cărora se află, în sfârşit!, măşti "normale" (de carnaval, tradiționale, nu medicale), albe. Giovanna ia bani şi de la răpitori şi le indică acestora drumul spre camera Gildei. Câteva secunde mai târziu aceasta apare pe picioare, gonită din spate de curteni, într-o variantă de răpire pandemică, fără atingeri şi cu distanțare socială.
Aida întreabă "Ce face Nabucco? Ce face Nabucco?"
Rigoletto e legat la ochi şi stă cu capul sprijinit de zidul casei. Se dezleagă, o caută pe fata lui...
"Ah! Aah! ... Blestemul! "
Actul al treilea. "Au adus-o! "
Scriu notițe pe telefon, dar exclamația Aidei mă face să ridic capul şi să o văd pe Gilda dispărând de pe scenă.
"Ella mi fu rapita! "
Pânza se ridică şi dezvăluie toată scena, cuprinzând un decor larg, mult mai aproape de o curte ducală. Câteva coloane, zid crem în spate, 3 ferestre cu arcade, un tron roşu în centru, o sofa roşie, o canapea, iar trepte de lemn în dreapta şi în stânga formează scări de vreo doi metri înălțime.
"Cum mege igoieto? Ce are în mână?"
Vin curtenii. Apoi Rigoletto e tot în negru. În mână are o păpuşă de bufon, cu ciucuri, predominant roşie.
"Rigoletto e supărat că au furat-o pe fetița lui! " îi zic Aidei.
"Ce face?"
Rigoletto se repede spre Marullo "Io vo mia figlia! " - "Eu îmi vreau fiica! "
Curtenii îl opresc pandemic pe Rigoletto, fără contact fizic, doar arătându-i cu arătătorul să dispară în direcția opusă.
"Ce face?"
Rigoletto e în genunchi, rugându-se de curteni să îi dea fata înapoi.
Vine Gilda. E în cămaşă de noapte albă.
Şi urmează... faza serii! Una pentru care merită să mergi 450 km (225 km dus) cu trenul şi să vezi un spectacol scurtat de pandemie:
"Piaaangi! Piaaangi! Fanciulla, piaaangi! "
Aida ține mâinile în față, îndoite din coate, palmele la vreo 15 centimetri una sub alta și... face moara... pe muzică!!! Mai dirijează puțin cu dreapta, apoi revine la "morişca" ei mişcată, repet, pe muzică! Lent, pe muzică! Lent, pe muzică!
Sunt topit! Mă uit în jur, spre spectatori, să văd dacă o observă cineva, da, o vede o doamnă aflată 4 rânduri mai în spate şi, pe interior, mă mândresc şi mă amuz de privirea uimită pe care o are! :-)
Actul al patrulea. A revenit pânza pe lungimea scenei, dar acum e una pe care sunt pictați copaci verzi. Aida face iar moara din brațe, dar mult mai puțin timp, doar câteva secunde. Urmează... o arie pe care Aida o recunoaşte imediat, după câteva note:
"A mobie! "
"La donna e mobile
qual piuma al vento
muta d`accento
e di pensier."
"Femeia e schimbătoare
ca pana în bătaia vântului,
își schimbă cuvântul
și gândul."
"Eliza a luat ÅŸi ea un pic sabia! "
Da :-), Maddalena i-a şterpelit sabia ducelui Publius Ovidius Naso de Mantova şi acum cântă...
"Eliza de ce e singuă?"
Răspundeți dumneavoastră la astă întrebare! :-)
Gilda e complet acoperită de o mantie ca de calugăr, dar gri deschis lucios. Între ea şi cei doi frați - "Spa (r) a e (r) ău! " - e un grilaj/gard negru în care Gilda bate cu un ciocănel de lemn. Intră... îi pun Aidei mâinile la ochi, mă joc cu ea câteva secunde până cade Gilda, apoi îi explic că oamenii răi au lovit-o ca să îi ia bănuții...
w1222234557899000zxccvbmbm
Asta a scris Aida pe telefon la final. I-am atras atenția să nu vadă cum moare Gilda... De acum trebuie să fiu atent să nu vadă faze de acest gen... Poate că e mai bine să ies cu ea din sală după ce ducele cântă "A mobie"...
La final i-o arăt pe Gilda, că e bine, şi îi explic că spectacolele sunt ca nişte poveşti cum sunt cele pe care i le citeşte mami şi nu e nimeni rănit sau lovit în realitate. Aplaudă artiştii, desigur, şi aude pe cineva în spate strigând "Bravo! " şi, pentru prima oară, zice şi ea "Bavo! ", chiar de mai multe ori. Am mai strigat "Bravo! " şi eu la câteva spectacole, dar după mine nu s-a luat. :D :-)
După ce aplauzele se opresc, mă topeşte iar zicând... "Buongiono, igoieto! " :-)
Câțiva spectatori o admiră: "Ce mică e şi ce cuminte, ce atentă! " Un domn chiar o aplaudă, iar doamna care o văzuse mai devreme făcând "moara" o felicită!
Apoi... am urcat iar pe scenă. ;-) Acolo era Gilda şi câțiva amici, dar Aida nu a vrut să facă poză cu ea, voia cu Eliza, care plecase deja. N-a vrut nici să îi arate cum se învârte rochița ei. :-) (Face piruete prin casă şi e mândră de cum se învârte rochița. :-) ) O "cert" apoi - "Aida, de ce nu i-ai arătat Gildei cum se învârte rochița ta?" - şi zice dulce "Nu am vuut euu! " :-) Bine că nu s-a supărat Gilda pe noi. :-)
Domnul Ionuț Pascu m-a denumit "spectator profesionist" :-) , iar doamna Daniela Vlădescu parcă se scuză că spectacolul nu e complet, dar, în condițiile actuale, e foarte bine că e şi aşa! Numărul de cazuri de infectați cu covid creşte zilnic, frigul, adică mediul favorit al virusului, a venit şi e tot mai mare (se apropie iarna), eu aş fi extrem de mulțumit dacă Opera din Constanța ar reuşi să țină toate spectacolele programate chiar şi aşa, scurtate şi cu decorurile şi orchestra reduse.
După spectacol plecăm spre Bucureşti. Planul inițial era să rămânem peste noapte la un hotel, dar "igoieto" - da, domnul Ionuț Pascu, autointitulat "şoferul" :-) - ne ia şi pe noi cu Skoda dânsului! Îi mulțumesc frumos - eu, că Aida a adormit cam după jumătatea drumului. :-) Dar îşi aduce aminte a doua zi, o aud prin casă zicând "Ne-a adus Nabucco... aici! " :-) "Nabucco igoieto" :-)
Apoi... "igoieto megea gheu pe scenă că e (r) a bolnav, dar Gilda e (r) a bine! "
Merge prin sufragerie uşor aplecată şi cu picioarele uşor depărtate, târându-le, şi zice "Merg gheu, că mă doae un picior! " :-) )
Apoi, după câteva secunde, zice dulce de mă amuză şi mă topeşte iar, miere caldă mă face... "Hai, măi, că merg bine! " :-) )
PS: Acest articol are două post-scriptumuri, unul bun şi unul rău. Cel rău e că, la doar o zi după ce am scris că aș fi mulțumit dacă Opera din Constanța ar reuși să țină toate spectacolele din festival, rata de infectare cu covid a depăşit 3 la mie în Constanța şi Opera din localitate a fost nevoită să anuleze spectacolele programate în următoarele două săptămâni. Mai sunt programate spectacole din festival după aceste 14 zile - pe 22 e vârful, "Carmen" de Bizet, - dar cine ştie...
Cel bun e... Aida! A ascultat arii din "Rigoletto" mai toată săptămâna - maică-sa e deja sătulă :-) -, în special începutul actului al treilea.
https://m.youtube.com/watch?v=JULs5RoCEgM
și puțin "A mobie! "
https://m.youtube.com/watch?v=xCFEk6Y8TmM
dar la "Caro nome" și "Bella figlia del`amore" n-a rezonat. :-)
Joi a văzut toată opera,
https://m.youtube.com/watch?v=fYDI6MWkCW8&t=2588s
dar un pic sucit, adică de la începutul actului al treilea încolo (fără final, nu am lăsat-o), apoi primele două acte. :-)
A fredonat deseori "La la! La la! La la! " (când intră Rigoletto în scenă după răpirea fetei lui), "Mia fiia", "Asasii! Asasii" (corectat ulterior). Mi-a zis de mai multe ori "Veau să vină fata lui! " şi "Veau să îi dea pe toți afară! " :-) iar luni, după 8 zile, s-a desfăşurat cea mai amuzantă fază: L-a văzut (online) pe Sparafucile cu unii dinți pătați cu negru sau chiar lipsă şi m-a întrebat de ce are dinții aşa urâți. I-am zis că pentru că nu s-a spălat pe dinți. A zis "Tati, veau să mă spăl pe dinți! " și am plecat cu ea la baie și s-a spălat pe dinți! :-) )
PPS marți:... "Sparafucil nu s-a spălat pe dinți şi a rămas ca baba noastă." :-) )
Distribuția:
Rigoletto: IonuÈ› Pascu
Gilda: Laura Eftimie
Ducele: Doru Iftene
Maddalena: Lucia Mihalache = Eliza din "My Fair Lady" :-)
Dirijor: Gheorghe Stanciu
Amfitrioana: Daniela Vlădescu
Cerberița: Nu ştiu, n-am întrebat-o! :-)
Åžoferu`: Nabucco igoieto :-) |