Angela Gheorghiu: "Este foarte greu ca un bărbat să mă accepte"

[ Autor Anca Nicoleanu ] [ Din categoria Interviuri ] [ Subcategorie Angela Gheorghiu ] [ Data articol: 2011-12-12 ] [ Din localitatea Bucuresti ] [ Tara România ]   Ca să fie acolo, sus, în topul celor mai mari artiÅŸti lirici ai lumii, Angela Gheorghiu plăteÅŸte cu fiecare minut din viaÅ£a ei. ÃŽn interviul pe care ni l-a acordat, celebra soprană mărturiseÅŸte că nu o mai afectează răutăţile care se scriu despre ea în necunoÅŸtiţă de cauză, vorbeÅŸte despre curajul de a spune "nu" atunci când este cazul ÅŸi recunoaÅŸte deschis că ÅŸi ea, ca orice femeie care iubeÅŸte, a trecut prin momente dificile în căsnicie. Angela Gheorghiu se află la BucureÅŸti să lanseze ÅŸi aici albumul "Homage to Maria Callas", dar ÅŸi pentru a fi prezentă la Opera NaÅ£ională, pe 28 noiembrie, la proiecÅ£ia publică a spectacolului "Tosca", o producÅ£ie 2011 a celebrei opere regale Covent Garden din Londra, în distribuÅ£ia căreia deÅ£ine rolul principal. Cum "s-a legat" alăturarea Angela Gheorghiu-Maria Callas? Casa de discuri a avut ideea de a face un duet cu Maria Callas, pentru că suntem amândouă la aceeaÅŸi casă de discuri (n.n. EMI Classics). Ea, la vârsta mea, nu mai cânta de mult, a avut un alt tip de carieră, dar asta n-are importanţă, pentru că eu nu vorbesc de longevitate, ci de calitate ÅŸi de cât de mult m-a impresionat acest personaj, din toate punctele de vedere. Prima oară când am descoperit-o a fost pe disc, pentru că nu exista nici o operă integrală în care să pot s-o văd, plus că eu am descoperit discurile făcute în afara României mult mai târziu, când deja eram artist liric, când eram profesionistă. Am văzut cum arată când eram studentă ÅŸi am intrat în familia Gheorghiu (n.n. familia primului ei soÅ£). Ei aveau o discografie, casete video ÅŸi... aÅŸa cum mi-am imaginat-o, aÅŸa ÅŸi era. AÅŸadar, a fost ideea celor de la EMI. La început am fost ÅŸocată, am trecut prin toate fazele, de bine, de rău, m-am întrebat dacă e o nebunie, dacă e bine. Dar în momentul în care accept ceva, o fac cu toată inima. Åži mă dăruiesc cu totul, trup ÅŸi suflet. Cu ajutorul tehnicii cântaÅ£i pe acest album, alături de Callas, "Habanera" din opera "Carmen". De ce această arie? Opera este o melodramă. Åži în toate operele mele mor la sfârÅŸit. Specialitatea mea asta este, pentru că aÅŸa le-a plăcut compozitorilor, aÅŸa au fost ei inspiraÅ£i... Mi-a plăcut imaginea Mariei în concertul respectiv. O vezi strălucind ÅŸi e fericită, radiază. Pentru că ea a fost o femeie foarte grasă ÅŸi, la un moment dat, a vrut ÅŸi ea să simtă, să se îmbrace altfel - unul dintre personajele pe care-l adora era Audrey Hepburn -, ÅŸi-a dorit să fie aÅŸa din toată inima, e o reacÅ£ie normală a unei femei. Există asemănări între dvs. ÅŸi Callas? După tot ce a făcut în viaÅ£a ei ÅŸi după tipul de personalitate, mi-am dat seama, în ani, că sunt multe similitudini între noi, printre care ardoarea cu care le face pe toate ÅŸi curajul. ÃŽn marea majoritate, cântăreÅ£ii de operă sunt foarte docili. Sunt ÅŸi eu docilă, o, de câte ori am fost aÅŸa, dar am ÅŸi curajul de a spune "nu" când e cazul. Sigur că nu e plăcut să refuzi sau să trebuiască să anulezi din diferite motive. Nu înseamnă că stau acasă fericită, dar îmi asum ÅŸi mă simt bine. Iar după 20 de ani, la tot ce am spus "nu" mi-am dat seama că am avut dreptate. Pentru mine e cel mai bine să înÅ£eleg limitele mele ÅŸi că atunci când nu sunt bine, e mai bine să stau acasă, să nu mă fac să sufăr sau să-i fac pe alÅ£ii să sufere o dată cu mine. Este alegerea mea. Există ÅŸi momentele în care mai trebuie să refuz ÅŸi câte o regie. Măi, nu sunt bună de cobai... Åži nu vreau să mă duc să fiu falsă. Ce rost are? AÅ£i cântat la Moscova, în calitate de invitată specială a preÅŸedintelui Dmitri Medvedev, la redeschiderea Teatrului BalÅŸoi. După spectacol, preÅŸedintele rus a stat mult în compania dvs. Ce v-a spus? Era ÅŸarmant (râde). Mi-a spus că am fost diamantul de pe coroană. I-am zis: "O, ce compliment, unde l-ai găsitÄ‚" (râde) A fost prima frază pe care mi-a adresat-o. După aceea, bineînÅ£eles că am fost în compania directorilor de operă din lume, de la Covent Garden, Viena, Scala, oameni pe care-i cunosc de o viaţă, ÅŸi aceÅŸti directori m-au rugat să-i introduc, să fac prezentările. Desigur, preÅŸedintele voia să-i cunoască. A fost o lume plină de personalităţi. Am avut alături ÅŸi câţiva colegi. Placido Domingo? Nu, a anulat... CeilalÅ£i au venit. Mă gândeam că, dacă anulam eu, ar fi vuit lumea (râde). AÅŸa e, eventual se trezeau unii jurnaliÅŸti să spună că aÅ£i făcut "mofturi"... Eu am foarte mulÅ£i prieteni jurnaliÅŸti în toată lumea, înÅ£eleg partea asta. De când o televiziune ca BBC ÅŸi-a întrerupt emisiunea ca să transmită spectacolul meu de la Covent Garden, de atunci până acum am înÅ£eles multe, dar mi-am spus că, de fapt, eu nu sunt cea care stă de vorbă... Răspunsul meu adevărat este prin canto, prin arta pe care eu o fac. Dacă în timpul unui spectacol de atâtea ore, Å£ie Å£i s-a făcut pielea de găină sau ai lăcrimat, eu sunt câştigătoare. Noi nu vorbim acum pentru că pot să vorbesc. MotivaÅ£ia pentru care noi vorbim este vocea mea, este darul meu. ÃŽn rest... Este înÅ£elept că vă detaÅŸaÅ£i de toate răutăţile pe care le spun unii ÅŸi alÅ£ii. Pentru că înÅ£eleg, e o profesie. E o prefăcătorie generală, jurnaliÅŸtii se prefac că oamenii sunt interesaÅ£i, dar nu este întotdeauna aÅŸa, pentru că de-adevărat interesaÅ£i sunt de oamenii pe care poÅ£i să-i vezi tot timpul, accesibili. Dar există ÅŸi oameni care depăşesc prin ceea ce fac naÅ£ionalitate, religie, chiar capacitate de a înÅ£elege. MulÅ£i oameni, pentru ca să-ÅŸi poată permite să facă o afirmaÅ£ie despre mine, îşi imaginează că pot sta la masă cu mine ÅŸi să fie aÅŸa, foarte prietenoÅŸi, ÅŸi să se prefacă că m-au înÅ£eles sau că mă cunosc. Fals. Prieten sau coleg este cel care stă cu mine pe scenă ÅŸi care ÅŸtie într-adevăr cât plătesc eu ÅŸi ce mă costă pe mine o viaţă pentru a dărui altora. Pentru că eu mă dărui carne ÅŸi oase. Eu sunt plecată tot timpul. Eu duc o viaţă de hoteluri. Eu nu sunt acasă niciodată. Iar toată "bucătăria" mea nu este foarte simpatică. Eu nu mă plimb. Åži apoi eu nu cânt. Cântă cei care cântă cântece. Fără să jignesc. Eu interpretez. Pentru că opera înseamnă teatru cu muzică. Acolo este vorba de două genii: compozitor ÅŸi scriitor. Åži de o ÅŸcoală a mea ÅŸi un studiu... Nu numai a mea, vorbesc de profesia operetistică. Care este foarte grea. Pentru că instrumentul este corpul meu. Nu numai cele două corzi vocale. Ca să poÅ£i să ajungi ÅŸi să rămâi Acolo, pentru ca oriunde te duci pe pământul ăsta reacÅ£ia să fie la fel, eu trebuie să MUNCESC enorm. Åži eu plătesc minut cu minut din viaÅ£a mea! Nu înseamnă că dacă m-am întâlnit cu nu ÅŸtiu ce admirator, pentru că l-am lăsat să mă admire, cum îi las pe toÅ£i, pentru că aÅŸa am eu fantezia, înseamnă că ne putem permite să scriem orice. ScrieÅ£i, dragii mei, dar sunteÅ£i departe de a înÅ£elege. PuteÅ£i înÅ£elege doar dacă aÅ£i păşit măcar o dată în Operă sau într-o sală de spectacol ÅŸi aÅ£i văzut momentul când din fiinÅ£a mea eu am făcut un personaj ÅŸi vi l-am dat vouă. Eu acolo mi-am pus toată puterea ÅŸi tot sufletul meu. Aia sunt eu! Unii nu înÅ£eleg că, de foarte multă vreme, eu sunt într-o altă dimensiune. Dar nu în sensul că sunt pe altă lume. Lumea poate să priceapă la ce mă refer doar dacă are măcar răbdarea de a-ÅŸi pune un disc, de a se uita la un DVD, de a veni luni la Operă sau dacă ia avionul să mă asculte în oraÅŸele lumii. Nu m-am căsătorit decât din dragoste Vin mulÅ£i români acum să vă asculte, pe marile scene? Din ce în ce mai mulÅ£i. Pe vremuri, în sălile de spectacol nu vedeam un român. Acum, nu există spectacol în care să nu fie români. Mai mult, artiÅŸti care mă cunosc îmi spun: eu vreau să vin să te aud. Åži iau avionul ÅŸi vin special să mă audă. Este extraordinar. Mă bucur foarte mult ÅŸi sunt mândră pentru lucrul ăsta. Ultima dată eram la Londra, făceam promovare, ÅŸi au venit cel de la Antena 3, Mihai (n.n. Gâdea) ÅŸi Mircea (n.n. Badea) ÅŸi le-am făcut un tur în Covent Garden. Åži norocul a făcut că s-au trezit la un moment dat în decorurile de "Traviata" mea, în care eu am debutat. A fost extraordinar de emoÅ£ionant. Deci, dacă există aceste persoane care vor să vadă ÅŸi să simtă, atunci anumite fantezii umane de toată ziua se risipesc într-o secundă. Pentru că eu acolo sunt suflet, carne, sânge. Åži apoi eu nu fac parte dintr-o naÅ£ie care are suport. Eu, de 20 de ani, sunt românca Angela Gheorghiu. Åži nimeni nu m-a ajutat cu nimic. Tot ce am făcut, am făcut doar cu ce mi-a dat Dumnezeu, cu munca ÅŸi cu sacrificiile mele. Åži acum mă bucur că am veni în România să văd un spectacol de care mă leagă extraordinar de multe ÅŸi să-mi văd colegii. V-aÅ£i iubit foarte mult profesoara de canto din Conservator, pe doamna Mia Barbu. Eu îi pomenesc numele de mii de ori pe an. Nu există program al meu în care să nu fie scris Mia Barbu, Adjud ÅŸi România. Eu, în fiecare zi a vieÅ£ii mele, sunt eleva ÅŸi fata de la Adjud care a ascultat-o ÅŸi care i-a dat absolut tot. Am invitat-o la înregistrări, am dus-o la VeneÅ£ia, am făcut câteva călătorii ÅŸi, până în ultima secundă a vieÅ£ii ei, eu i-am stat alături. Åži acum o pomenesc ÅŸi, de fiecare dată când iau o decizie, mă gândesc dacă ei i-ar fi plăcut sau nu ori ce m-ar fi sfătuit. Ea mă urmăreÅŸte tot timpul, pentru că a fost o femeie extrem de înÅ£eleaptă. N-a fost cântăreaţă de operă, dar a studiat opera. Maria Tănase i-a dat clasă de canto popular de la Liceul de Artă, dar ea a făcut cu mine numai operă. V-aÅ£i împăcat cu soÅ£ul dvs., tenorul Roberto Alagna... El are un capitol important în viaÅ£a mea, în romanul vieÅ£ii mele (râde). Sigur că l-am iubit ÅŸi pe Andrei, primul meu soÅ£, pentru că eu nu m-am căsătorit decât din dragoste ÅŸi prima, ÅŸi a doua oară. Sigur că există suiÅŸuri ÅŸi coborâşuri într-o relaÅ£ie. Iar în viaÅ£a mea este dificil să poÅ£i să accepÅ£i întotdeauna altceva, pentru că eu totuÅŸi duc o viaţă atipică, dintotdeauna. Este foarte greu, sincer, ca un bărbat, indiferent de naÅ£ionalitate, indiferent că se află în topul profesiei sale, să mă accepte. Åži nu sunt foarte mulÅ£i cei care, inclusiv Roberto, la început, a fost puÅ£in ÅŸocat, tu eÅŸti din România ÅŸi tu să faci ÅŸi asta, ÅŸi asta... Nu pot să zic că nu mă înÅ£elege, Doamne fereÅŸte, suntem ca în oglindă, ne înÅ£elegem atât de bine făcând aceeaÅŸi profesie, dar există ÅŸi momente în viaÅ£a unui cuplu când nu întotdeauna este bine. Sunt originală în ceva? (râde) Nu. Mi s-a întâmplat ÅŸi mie, nu este nimic interesant în povestea asta. Åži-acum e bine? Acum este foarte bine! Doamne-ajută! Va urma ÅŸi o colaborare profesională cu Roberto Alagna, în viitorul apropiat? Primul teatru care s-a bucurat de asta (n.n. de împăcare) a fost teatrul nostru, teatrul în care ne-am întâlnit, Covent Garden. ÃŽn 2012, se vor împlini 20 de ani de la debutul nostru în "La Boheme", la Covent Garden, ÅŸi acest teatru va sărbători acest eveniment cu noi. Cum e să fii mamă? Mă zbat, încerc să fiu (râde), de multe ori exagerez ÅŸi sunt certată (râde). Sunt o mamă exagerată, în sensul că la mine cuvântul "nu" nu există. Sunt cea mai tare mamă, cea mai cool (râde). Atunci când mă duc cu Ornella sau Ioana, toÅ£i prietenii încep: "vrem ÅŸi noi mama taaa" (râde). Datorită vieÅ£ii pe care o duc, am senzaÅ£ia că parcă ieri am terminat ÅŸcoala. Costumele de Operă sunt nimic pe lângă felul cum sunt îmbrăcaÅ£i cardinalii, mitropoliÅ£ii Câţi ani avea Ioana când i-aÅ£i devenit mamă (n.n. Ioana a devenit fiica Angelei după ce sora artistei ÅŸi-a pierdut viaÅ£a într-un accident de maÅŸină)? Am considerat-o fetiÅ£a mea de la început. Am zis "avem copil" dar, efectiv, s-a ntâmplat când avea 6 ani. Pe Ioana am văzut-o prima oară pe scenă, la Covent Garden. Făceam "Turandot", eram machiată ÅŸi îmbrăcată în chinezoaică, nu m-a recunoscut. Deja vorbea engleză cu toată lumea. ÃŽmpreună cu mama ÅŸi tata au nimerit exact în timpul actului doi. Au venit direct de la aeroport, i-am văzut de pe scenă. Cântam, ÅŸi i-am văzut în culise, mama, tata, Ioana. Am avut niÅŸte emoÅ£ii.... Iar Ornella (n.n. fiica lui Roberto Alagna din prima căsătorie) avea trei ani. V-a ajutat cineva în noua postură? CălcaÅ£i atunci pe un teren necunoscut, oarecum nepregătită ÅŸi într-un mod neaÅŸteptat... Eu eram o mamă mai mult de vacanÅ£e, ăsta e adevărul, pentru că fetele trebuiau să meargă la ÅŸcoală ÅŸi bunicile respective au avut grijă. Pe Ioana am dus-o la o ÅŸcoală la Londra. De la 10 ani ea este la Londra, acum studiază la Cantenbury. E foarte pasionată de limbile străine, adoră jazz-ul, e o mare figură. Åži Ornella e la fel, acum studiază cinematografia. Cât de importantă este credinÅ£a în viaÅ£a dvs? E esenÅ£ială. MergeÅ£i la biserică, atunci când veniÅ£i în România? Mi se pare un circ... De preoÅ£i nu mai vorbesc... Eu când văd circul, când îi văd pe cardinali, papă, mitropoliÅ£i cum sunt îmbrăcaÅ£i, zic: Dragilor, încă un pic ÅŸi ne întreceÅ£i pe noi. Costumele de Operă sunt nimic pe lângă ce faceÅ£i voi acolo. Mi se pare un teatru. Åži un circ extraordinar. Sper să se termine odată cu chestia asta, dar nu ÅŸtiu când se va întâmpla. ÃŽn orice caz, încă este o problemă cu femeile în biserică, mai ales la ortodocÅŸi, cu posibilitatea de a face ÅŸi femeile slujbe... Nu văd unde e diferenÅ£a, dacă tot se spune că Iisus Hristos a fost născut de femeie. Să fim serioÅŸi, totul este atât de patriarhal! I-am cunoscut pe toÅ£i cei care lucrează în biserică, ei sunt erudiÅ£i, dar joacă foarte mult teatru de care eu am obosit un pic. Pentru un om ca mine, care înÅ£elege fenomenul credinÅ£ei, universal vorbind, cei care-ÅŸi spun costume de tot felul să se mai gândească. Mi se pare penibil, în 2011, ridicol. Nu văd nici o legătură cu Biblia, cu istoria religiilor, poate doar ca să facem filme. Franco Zefirelli da, a făcut filme, ÅŸi iar nu are nici o legătură cu realitatea, pentru că nu avem documente 100% că aÅŸa s-a întâmplat. Sunt fantezii. Cum Franco Zefirelli a avut acea fantezie sau Leonardo da Vinci să facă ce-a făcut cu picturile acelea minunate, cu acei băieÅ£i blonzi ÅŸi minunaÅ£i. Sunt fantezii artistice, dar nu văd de ce trebuie spuse în viaÅ£a de toate zilele. Am un prieten care este mitropolit la TimiÅŸoara, am vorbit cu el ÅŸi înÅ£elege lucrul ăsta... Nu înÅ£eleg nici de ce instrumentele nu pot fi aduse într-o biserică. Eu încă visez ca la Patriarhia română să pot cânta Tatăl Nostru cu orchestră. Este un subiect despre care unii zic că e tabu sau că fac un păcat. Nu, eu vorbesc de uman într-un loc în care tot oamenii trebuie să creadă. Tatăl dvs este acum călugăr la Muntele Athos. V-a surprins hotărârea sa de a se retrage la o mănăstire? Este alegerea lui. Åži o respectăm.

Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota!

21-04-2017: Tulburătoarea poveste a sopranei de la Opera Iași. A învins depresia și cancerul!
Ana Maria Donose a luat primele lecţii de muzică de la bunicul ei, cel care l-a învăţat să cânte pe patriarhul Daniel. A ratat un contract la Covent Garden pentru că era prea tânără. S-a luptat cu depresia şi a învins cancerul.
Ac ...
[ continuare ]
[ Autor Marius Margineanu ]
Din categoria Interviuri

16-12-2014: Elena Moșuc: "Ce îmi mai doresc? Să cânt roluri cât mai complexe!"
Un interviu realizat la Berna cu soprana ieșeană, de 23 de ani membră a companiei Operei din Zurich.

Presa din Elveția nu s-a sfiit să o compare cu Diva divelor, Maria Callas, nu doar pentru că și Callas a debutat la final de ad ...
[ continuare ]
Din categoria Interviuri

26-09-2014: Gânduri ale lui Ştefan Ignat
Ştefan Ignat este un nume cunoscut iubitorilor de operă, baritonul interpretând peste 50 de roluri principale. De curând, prim-solistul Operei Naţionale din Bucureşti a primit Premiul LyaHubic, ca o recunoaştere a activităţii în domeniu.
...
[ continuare ]
[ Autor Andrei Tinu ]
Din categoria Interviuri

26-03-2014: Soprana Felicia Filip reinventează fiecare rețetă
Un artist adevarat pune suflet in tot ce face si incearca sa reinventeze orice lucru atinge, asta chiar si in bucatarie. Soprana de renume mondial, Felicia Filip, a impartisit cateva dintre secretele sale culinare.

Felicia Filip este ...
[ continuare ]
Din categoria Interviuri

18-02-2014: Interviu cu tenorul Teodor Ilincăi
Tenorul şi poetul Teodor Ilincăi, din 2009 este oaspete al marilor scene europene. A debutat la Hamburg în opera "Macbeth" de Verdi, apoi a urmat Viena, Londra, Berlin, Paris şi lista ar putea continua. Astăzi tânărul solist străbate lumea ş ...
[ continuare ]
[ Autor Irina HasnaÅŸ ]
Din categoria Interviuri