[ Autor Adrian Trasca ] Aida la Verona 100 + 1. O sută de emoții plus una, a ta!
Arena di Verona, cel mai italian loc de pe Pământ!
Acestea sunt sloganurile prin care Arena di Verona a ales in acest an, 2024, să promoveze Festivalul de Operă pe care îl organizează din 1913 și care a ajuns, iată, la ediția cu numărul 101!
De ce 101 și nu 111? Pentru ca au fost trei întreruperi, totalizând împreună 10 ani în care nu s-a ținut festivalul. Cele două războaie mondiale plus pandemia de covid.
"Aida" a fost spectacolul cel mai important prezentat de Arena di Verona încă de la prima ediție. În 1982 Arena a reluat versiunea din 1913, prezentând și alte versiuni de montări, în general mai moderne, iar pe aceasta a redenumit-o "Aida storica", adică "Aida istorica".
Este, însă, ... "Aida perfetta"! "Aida" perfectă! Așa am denumit-o în titlul articol scris în urmă cu câțiva ani și am aceeași părere și în prezent. Am văzut "Aida" de aproape*** 80 de ori, cam în 20*** de locuri (București, Craiova, Constanța, Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Deva, Londra, Verona, Roma, Bad Hersfeld (în germană :D), Sofia, Plevna, Ruse, Viena, St. Margarethen (Austria), Budapesta, Zurich, Dusseldorf și, cea mai specială ca loc, Luxor - numai la Arena di Verona am văzut vreo 4 variante! - și afirm răspicat că versiunea "storica" de la Arena di Verona este cea mai frumoasă! Sau, ca să nu vă plictisesc, mergeți și vedeți-o!
(Un mic clasament?
1. Arena di Verona,
2. St. Margarethen (Austria),
3. Sofia! )
"Tu sei regina del mio pensier! " - "Tu ești regina gândurilor mele! "
Decorurile reliefează Egiptul Antic. Două obeliscuri mari în laterale, opt coloane (în două grupe de patru) sunt aliniate paralel cu marginea scenei. Costumele par desprinse din Antichitate, sunt predominant albe cu auriu pe margini. Două rânduri de soldați (în maro) cu sulițe.
"Numi, pieta del mio dolor! "
Adie ușor vântul, încercând să aline suferințele Aidei.
Aranjamentul coloanelor este modificat când reprezintă templul imensului Phta, au forma unui V. Apoi 2 4 2. Camera lui Amneris. 2 4 2 este aranjamentul coloanelor, 2 pe stânga, 4 în centru, 2 pe drapta. Micii negri sunt vreo 10 și sunt albi. :-) De fapt, sunt albe, că sunt fete! Au costume cu auriu și bandă verde pe cap.
Marșul triumfal e... triumfal! E Arena di Verona! Grande! Copleșitoare! Și, mai ales, indescriptibilă!
Sute de soldați, balerini, balerine, preoți, majoritatea în alb, unii auriu, roșu, verde. Și în spatele scenei, deasupra ei, sunt trei rânduri de soldați (în maro) cu sulițe sau făclii. Punctul culminant, cei 4 cai (călăriți) care vin la marginea scenei și îndoaie piciorul drept, salutând publicul! (Mă rog, al doilea n-a vrut să îndoaie piciorul. :-) ) Iar publicul aplaudă extaziat!
Prizonierii, în alb, sunt ușor bruscați când sunt aduși, dar completează cromatic tabloul general.
"Struggi, o, Re, queste ciume feroci! "
Pauză după o oră și jumătate!
Venti minuti circa! :-)
Nil. Cel mai lung fluviu din lume, 6650 km. Prin Verona trece Adige, 415 km, al doilea cel mai lung fluviu din Italia, după Po. :-) Când e "Aida" la Arena, prin Verona trece și Nilul. :-)
Patru coloane pe fiecare laterală a scenei. Mulți pomi verzi și abur alb în centru, printre arbori. Și un obelisc.
"Andiamo! Pregherai! Fino al alba! " - "Să mergem! Te vei ruga! Până dimineața! "
Amneris e în alb. Luna e fix după obelisc. Aida, tot în alb, cu auriu pe brațe.
"O, patria mia, mai piu ti rivedro! " - "O, patria mea, nu te voi mai revedea! "
"A te grave cagion m`adduce, Aida! " - "O problemă gravă mă aduce la tine, Aida! "
"O, patria! O, patria! Quanto mi coosti"
"Le gole di Napata! "
"Di NÃ pata le gole ivi saranno i miei! "
Nu am înțeles încă de ce Amonasro nu-și ține gura aici...
"Traditoor! "
Amneris e însoțită de 8 soldați. 4 fug după Amonasro și Aida, 4 îl înconjoară pe Radames.
La Verona se dă pauză în acest punct al operei. "Venti minuti circa". Da, "circa 20 de minute". Așa se anunță la difuzoare în italiană, engleză, germană și franceză. Verific distribuția... Radames e american, Aida rusoaică, Amneris belarus, regizorul a murit în urmă cu doi ani, iar coregrafa are 98 de ani, a fost la ediția inaugurală din 1913, normal că știe cum să monteze opera! :-) )
Pe scenă "răsare" o structură de vreo 2 metri înălțime, având la ca suport o "pădure" de coloane pătrate, peste care este un planșeu mare pe care se află statuia de vreo 7 metri a zeiței Isis.
"E patria, e trono, e vita, tutto darei per te! " - "Patria, tronul, viața, pe toate le dau pentru tine! "
Dar nici în orașul eternilor îndrăgostiți ai lui Shakespeare, Romeo și Julieta, nu se poate cumpăra iubirea!
"Pronto a morir son gia! " - "Sunt deja gata să mor! "
"E in poter di costoro io stessa lo gettai! " - "În puterea lor eu însămi l-am dat! "
Vin preoții, în alb, printre coloanele pătrățoase care sprijină structura.
"Radames!
Radames!
Radames!
Discolpati! "
Luna e acoperită de nori la pronunțarea verdictului.
"E tra-ditor! Mora! Mo-ra! E tra-ditor! Mora! Mo-ra!
Traditoor! Traditooor! Traditooooor! "
Pentru actul al patrulea, Giuseppe Verdi a compus și muzica, și... versurile! În intervalul de dinaintea începeri muzicii se văd făcliile aprinse în spatele scenei - soldați așezați ca brațele mari ale literei A -, precum și un rând de soldați cu făclii pe toată lungimea rândului de sus al peluzei Arenei.
"La fatal pietra sovra me si chiuse! " - "Piatra fatală deasupra mea s-a închis! "
Radames și Aida sunt jos, în fața structurii din coloane.
"No, non morrai!
Troppo t`amai!
Troppo sei bella! "
"Nu, nu poți muri!
Te iubesc prea mult!
Ești prea frumoasă! "
Deasupra, pe planșeu, lângă statuie, sunt 8 fete în alb, care se roagă în genunchi și fac mișcări artistice, gen balet, în special din mâini.
"O, Terra, addio, addio vale di pianti! "
Radames și Aida merg încet printre coloane, sub planșeu.
Amneris vine sus, lângă celelalte fete. E în negru. Se așează cu fața la statuie.
"Pace t`imploro! Pace t`imploro! Pace! Paace! Paaaacee! "
Luminile scenei se sting, rămân aprinse numai făcliile.
Distribuția:
Aida: Elena Stikhina
Radames: Gregory Kunde
Amneris: Ekaterina Semenchuk
Amonasro: Youngjun Park
Faraonul: Riccardo Fassi
Ramfis: Alexander Vinogradov
Dirijor: Daniel Oren
Regia: Gianfranco de Bosio
Coregrafia: Susanna Egri |