[ Autor Adrian Trasca ]  (Aida, 4 ani. Mihai, un an)
Anul acesta nu a fost unul deosebit. Era destul de greu să fie așa, ținând cont de pandemia covidistă, dar, cu ceva efort, poate insistam și-l făceam deosebit. N-am insistat.
Am început greu din cauza pandemiei, cu primul spectacol abia pe 30 ianuarie, dar... a fost primul spectacol de operă din toată România în 2021! Opera din Craiova a montat "Don Pasquale" la Casa Studenților din localitate. Două săptămâni mai târziu a prezentat opereta "Logodnicul din Lună" la Teatrul Național din Craiova, ocazie cu care Aida, la 3 ani și 10 luni atunci, mi-a oferit replica anului: Eram cu ea pe scenă după spectacol și eram foarte emoționat că eram cu ea pe scena pe care a jucat dragul Amza Pellea, i-am zis "Aida, nea Mărin, Amza Pellea, a jucat aici, pe această scenă! Tati îl are aici, în inimă pe Nea Mărin! ", iar ea, zâmbind, mi-a zis "La mine în inimă e bebe! " ;;) ;;)
A urmat "Erus și Valea iubirii" la Opera Comică pentru Copii din București, al 12-lea pentru Bebe Mihai, dar... primul în interior pentru el și, mai ales, primul la care a fost cu adevărat atent! Avea un an și o lună, iar cu doar câteva zile înainte "declarasem oficial" că a învățat să meargă, el făcând primii pași singur în acel februarie!
În următoarele două luni am fost (doar cu Aida) la un singur spectacol, "Hansel și Gretel" la OCC în martie, din cauza pandemiei, apoi, când s-a revenit la normal, la finalul lui mai, am revenit în forță în sălile de spectacole, cele mai importante evenimente al perioadei fiind recitalurile Elena Moșuc de la Opera Națională și de la Ateneul Român - care a spus că "Aida este fanul meu numărul 1" :-) , respectiv... "Elixirul dragostei" și "Prinț și cerșetor", ambele la invitația mai mult decât specială a doamnei Daniela Vlădescu, director al Operei din Constanța! La toate acestea am fost cu Aida, dar nu l-am neglijat nici pe Mihai, cu care am fost (și cu Aida, desigur) la "Hapciu în Re major" la OCC, "Bărbierul din Sevilia / Figaro Style" la Teatrul Muzical Ambasadorii, precum și la... tradiționalele Ruse și Varna: "Aida" și "Carmen" în aer liber în fața Operei din Ruse și "Trubadurul" tot în aer liber, la Teatrul de Vară din Varna.
A urmat a doua parte a verii, cu cea mai lungă călătorie a anului, București - Desa - Niș - Kosovo - Podgorița - Tirana - Dubrovnik - Verona - Bologna - Roma - Bologna - Viena - Maribor - Zagreb - Belgrad - Desa, 6000 km cu mașina, 2000 km cu trenul, 32 de zile de la plecarea până la întoarcerea în România! În aceasta am fost la Campionatul European de handbal feminin U17 în Muntenegru, la un concert în cetatea din Ulcinj, iar apoi, eu cu Aida, la 3 spectacole la Arena di Verona ("Traviata", "Nabucco", "Aida") și la "My Fair Lady" la... VolksOper din Viena!
Toamna a fost una normală, dar începută... cu un spectacol special: cu Aida la "Sunetul muzicii" la Opera din Iași, urmată de a doua noapte a Aidei în tren, prima numai cu mine! A fost... interesant, după ce am legat-o de mine cu o chingă, pregătindu-mă să dorm fără grijă, am stat treaz și am păzit-o toată noaptea. :-)
A urmat "Rigoletto" la Constanța, "Traviata" la Craiova, la ambele și cu Aida, și cu Mihai! Dintre acestea două am ales... spectacolul anului... din nou, ca și anul trecut, "Rigoletto" de la Constanța! Anul trecut deoarece, după l-a văzut, Aida a ascultat / văzut luni în șir arii din "Rigoletto". Anul acesta pentru Mihai, fiind primul spectacol "mare" pe care l-a văzut în interior și primul spectacol mare la care a fost cu adevărat atent! Avea atunci 1 an și 8 luni!
Au mai fost spectacole speciale în an:
"Traviata" de la Craiova, prima "Traviata" pentru Mihai și... vârsta la care a văzut-o, 1 an și 9 luni, adică exact vârsta pe care o avea Aida când a văzut prima "Traviata" la Craiova și în România! O coincidență pe care era să o ratez, plecasem spre Istanbul și m-am întors... ca să nu ratez momentul, tocmai de la Haskovo, din sudul Bulgariei, făcând 930 km pe distanța București-Craiova! :-)
De la Opera Comică pentru Copii, speciale au fost
- "Flautul Fermecat" - revăzut de Aida după mult timp și văzut prima oară de Mihai, care probabil a constatat cu uimire că filmulețele pe care le vede pe telefon există maaari și în realitate. :-)
- "Carmen" - pe care l-am văzut eu de 5, Aida de 4, Mihai de 3 ori. ;-)
- "Hapciu in Re Major (Mam`zelle Nitouche) " - primul spectacol la care a fost Aida și pe care l-a văzut acuma și Mihai.
ONB 29 … Aida a ajuns la un total de 29 de spectacole la Opera Națională București! 23 înainte de a împlini 4 ani! Destul de bine, nu? :-)
Pe ultima sută de metri... a anului, am reușit să continui tradiția de a vedea cel puțin un spectacol pe an la Opera din Brașov! Cu Aida am văzut chiar două, "Elixirul dragostei" la final de noiembrie, apoi, după o lună, "Iarna spune povești", concert de colinde la care am fost și cu Mihai (l-am strecurat în buzunarul de la cămașă, pentru că nu m-ar fi lăsat să intru cu el :-) ), ceea ce înseamnă prima oară în interior pentru Mihai la Opera din Brașov! Și al doilea an consecutiv la Opera din Brașov, în anul precedent - anul nașterii ;-) - fiind prezent, dar la reprezentații în aer liber, în curtea instituției. Adică Mihai a fost la Opera din Brașov - ca și la Craiova, Ruse și Varna - în fiecare an al vieții lui. :-) Inclusiv în 2019, când era la mămica lui în burtică. :-)
Ultimul spectacol al anului a însemnat Aida, prima oară la Opera din Bologna! Din păcate, nu a fost un spectacol cum credeam, cu decoruri și acțiune, ci orchestra pe scenă, un nene care povestea în italiană, apoi orchestra cânta și... cam atât. În partea a doua ne-am plimbat prin tot teatrul, din foaierul de la parter până la tavanul de la nivelul 6 de loje. :-)
Un capitol special în acest an este cel al teatrului pentru copii. În prima jumătate a anului am fost cu Aida la Ploiești o dată în fiecare lună, încheind șirul în iulie cu prima parte din "Zaraza", cea mai puțin deocheată. :-) (Aida oricum a învățat și vorbește o grămadă de prostii, asta mai lipsea, să audă și detalii despre "Coana Mița cur de fier"... :D :-) ) ) Dar am fost la teatru pentru copii și la București (sala Dalles), Constanța, Craiova, Târgu Jiu, și chiar la unul "pentru oameni mari", la Constanța, "Maria Tănase. O poveste" (Am ales special o piesă mai muzicală și a fost bine, Aida a dormit strașnic în partea a doua. :-) ) )
Pentru mine personal, spectacolul anului a fost "Traviata" de la Reykiavik, Islanda, 64 de grade și 8 minute latitudine nord și 21 grade și 56 minute longitudine vest! "Atlantica Traviata", așa cum am denumit-o în articolul dedicat, care a devenit cel mai nordic, cel mai vestic și cel mai nord-vestic spectacol pe care l-am văzut și primul... pe placa tectonică nord-americană! De fapt, primele, că l-am văzut două seri la rând. ;-)
Interesantă a fost perioada de două săptămâni (30 octombrie - 11 noiembrie) în care am văzut "Traviata" de 4 ori. Dar nu neapărat numărul acesta e interesant, ci locurile (teatrele de operă) unde am văzut-o: la Craiova, Reykiavik, Reykiavik și... Londra, Opera Regală! (La acestea se mai adaugă, în acest an, și "Traviata" la Opera Națională București și la Arena din Verona! Foarte frumos, zic eu! :-) )
Ce am ratat în acest an: Nu am ajuns în Asia după 6 ani consecutivi în care am văzut fost și am văzut minim un spectacol pe marele continent! (Am un total de 14 acolo, în 6 țări, chiar și Aida văzând al doilea său "Nabucco" la Ierusalim în 2019! )
Un ultim aspect referitor la 2021 (ultim deoarece acest bilanț este axat primordial pe partea culturală), Aida și Mihai au fost prezenți pe stadionul "Ilie Oană" din Ploiești atunci când Universitatea Craiova a câștigat Cupa României, precum și pe Arena Națională din București când a câștigat SuperCupa României la fotbal. ;-) Drăguț este că Universitatea a câștigat Cupa României în 2018, la un an și ceva după nașterea Aidei, apoi în 2021, la un an și ceva după nașterea lui Mihai … Eu acuma ce să fac, să fac câte un copil ca să ia Craiova Cupa României? :-) )
Pentru 2022, pe lângă "tradițiile" mele (București, Brașov, Craiova, Constanța + Verona, Varna, Ruse), am un singur obiectiv mare: Mihai la Opera Națională București!
Anul acesta nu a fost unul deosebit. Era destul de greu să fie așa, ținând cont de pandemia covidistă, dar, cu ceva efort, poate insistam și-l făceam deosebit. Nu am insistat. Nu am vrut. Nu am avut stare. Nu am avut motivație. Pentru că anul trecut, în 2020, mi-am pierdut cel mai bun prieten. Lili, fosta mea soție. Omul meu de bază timp de 25 de ani! |