[ Autor Adrian Trasca ]  - Țvai sticlen?
- Ia! Ia!
- Bonn aveți?
- Avem, avem!
- Ta na na naaam!
- Hai să plecăăăm!
La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, Germania a fost împărțită în două părți, RFG (Republica Federală Germania) în vest și RDG (Republica Democrată Germană) în est, vestul sub controlul britanico-americană, estul sub cel al rușilor. Berlin, fosta capitală, a fost, de asemenea, rupt în două, vest și est, partea de est rămânând capitală, dar doar a Germaniei de Est, capitala Germaniei de Vest devenind micuțul oraș Bonn. Lucrurile au revenit la normal în 1990, când cele două state s-au unit, formând Germania așa cum este și astăzi, capitala revenind complet la Berlin.
Orașul Bonn a revenit la statutul său, cel mult mai important și care nu s-a estompat când a devenit capitală, ... acela de... oraș natal al lui... Ludwig von Beethoven!
Am văzut pe afară cu puii casa natală a marelui compozitor. Nu sunt eu mare cunoscător, dar, ca orice om care merge cu tramvaiul, știu că Simfonia a 5-a începe cu "Ta na na naaam! " :-) Știe și Bebe Mihai (care are 5 ani și 4 luni), astfel că, atunci când am ajuns pe BonnGasse în fața Beethoven-haus, l-am întrebat cine s-a născut aici. Îi spusesem cu o zi înainte, deci aveam speranțe justificate să știe, dar... tăcere! Am vrut să îl ajut și i-am șoptit la ureche "Ta na na naaam! " pe ritm de start de Simfonia a 5-a... și el mi-a răspuns, pe aceleași note muzicale, ... "Hai să ple căăăm! " :-) )
Faza seamănă cu una făcută de Aida, sora lui, la Muzeele Vaticanului, pe când ea era cu o jumătate de an mai mare decât este el acum. Eram numai eu cu ea, vizitam muzeele, la început a fost amuzant, s-a pozat cu statui și alte chestii, dar, după vreo două ore, s-a plictisit total. Când am ajuns, în sfârșit, la Capela Sixtină, i-am zis "Uite, Aida, cel mai frumos tavan din lume, pictat de Michelangelo...", iar ea a zis candid... "Ce tavan frumos, hai să plecăm! " :-) )
Teatrul de Operă din Bonn a aniversat 60 de ani de existență exact în săptămâna în care am fost noi acolo! Mai exact pe data de 5 mai - noi am fost pe 9 mai! 5.5.65 este considerată data de "naștere". Aniversarea, 5.5.25, Opera din Bonn a sărbătorit-o sub motto-ul „Întotdeauna. Întotdeauna. Teatru”. La eveniment au fost prezenți nu mai puțin de 1000 de invitați! Când am ajuns, am văzut baloane cu cifrele 6 și 0 și multe alte baloane clasice la intrare, dar am crezut că a fost sărbătorit cineva important din operă... sau din Germania... vrăjitoarea din Hansel și Gretel... sau Albă ca Zăpada ieșind la pensie. :-) Ulterior am aflat că "baba" sărbătorită era chiar Opera din Bonn și tot ulterior am aflat că într-o vreme era denumită "Scala am Rhein" ("Scala de pe râun Rin"), ceea ce spune multe despre calitatea spectacolelor prezentate acolo, Teatro alla Scala di Milano fiind cel mai renumit teatru de operă din lume.
Teatrul are o arhitectură modernă, dar nu urâtă, iar cel mai frumos este amplasamentul, chiar pe malul fluviului Rin (în germană Rhein), al treilea ca mărime în Europa, după Volga și Dunărea. Interiorul este tot modern, scaune albastre, tavan cu două "lacuri" de becuri care par... pahare! Nu are loje, ci două balcoane, ultimul fiind cam jumătate din primul ca mărime.
Decorurile și costumele din Bonn "Der LiebensTrank" sunt... albe! Nu total, cam vreo 90%, mai existând și ceva roșu și negru. Predominantă este o ramă din lemn uriașă, cam cât trei sferturi din scenă, pe care se află o "dungă" de neon. Costumele au dungi negre pe margini și pe laterale, iar Nemorino are și o șapcă mare, și o inimă roșie, mare, pe piept. Adina poartă pantaloni, nu fustă, iar părul negru îl are strâns în două cocuri, unul peste altul. Pe peretele-ecran alb din spate sunt desenate cu negru diverse chestii animate, ... și muzica... și îi întreb pe copii cine vine. Aida spune "Belcore! ", Bebe spune "Dulcamara! ", ... este 1-0 pentru Aida! :-)
Belcore este în costum alb cu multe pete negre și câteva roșii, gelat și brunet și cu cizme negre. La fel sunt și soldații lui. O pânză-cortină transparentă și neagră apare și pe ea este proiectată o ploaie albă. Nemorino e pregătit, deschide o umbrelă albă. Nu și pentru ce apare apoi, valuri albe desenate și mișcându-se pe cortină, ... dar iese din scenă și se salvează el.
Bebe Mihai mă întreabă "Când apare Dulcamara?"
Știe Bebiță-Bebișor! ;-) Doi nori sunt desenați în colțurile de sus ale peretelui-ecran din spate. Un nor începe să sune într-o trompetă, un balon negru desenat coboară din tavan și, coborât cu o sfoară, apare Dulcamara!
Nemorino se ține cu mâinile de urechi, îl "asurzește" corul care intră din spate. Dulcamara e în negru, zugrăvit alb pe față, are ochelari rotunzi, negri, capul acoperit cu o căciulă neagră și două aripi albe, mici, de îngeraș. Pe peretele din spate apar sticle și flacoane de pastile pe care scrie "Dulca-Hertz", "Dulca-Lips" sau... "Dulca-Perignon" pe o sticlă de șampanie de 999, 99 $.
Dulcamara strânge dolarii de la oameni într-un sac negru. Semnul $ e scris peste tot, pe sac, pe pungi, pe obiecte.
După ce ies toți ceilalți, Nemorinen în cere lui Dulcamara licoarea vestitei Konig Izolde. "Here ist magische trank! " - "Iată poțiunea magică! ", apoi adaugă spre public "Est namlich Bordeaux, kein Elixir! " - "E Bordeaux, nu elixir! ". S-a cântat în italiană, iar traducerea a fost în germană și în engleză.
"Caro elisir, sei mio! " Conturul de 4 metri al unei sticle apare în stânga scenei, luminat cu neon, iar Nemorinen vorbește cu sticla... Acuma, de, nu e problemă când un om vorbește cu un obiect... e problemă dacă i se pare că obiectul îi și răspunde... :-)
Belcore e în dreapta scenei real și pe peretele din spate desenat... tunzându-și părul de pe piept. :-) Vin și soldații lui, iar timidul... Nemorinen în caftește pe rând! Apare și un uriaș... telefon cu receptor, reprezentând... "Adina, heute! " - "Adina, astăzi! " Belcore îl alungă - "Fuori babuino! " - iar în spate apar desene cu o maimuță.
Pauză. Foaierul seamănă cu cel al Teatrului Național din Craiova, doar că e pe malul Rinului. :-) Chiar fix pe malul fluviului, iar asta ajută șampania să intre mai cu plăcere. :-)
Sala teatrului are scaune albastre, două balcoane (dar la care se poate ajunge de la parter și prin interior), iar pe tavan sunt două "bălți" de formă alungită cu... becuri, care par... pahare puse cu susul în jos. Aida mă și întreabă "Astea sunt pahare?" :-)
O spectatoare îi spune ceva în germană lui Bebe Mihai, îi spun că nu vorbim limba și îi spune în engleză "I`m very proud of you! " O întreb de ce și îmi spune că pentru că a ascultat cuminte și nu a scos niciun cuvânt. ;-)
Actul al doilea începe cu întrebarea lui Bebe Mihai... "Cât durează?" :-) Aida s-a dus cu maică-sa mai sus, la alte locuri, așa că acum sunt numai eu cu el.
O mașină este desenată pe o cortină-pânză în față, iar pe mașină scrie "Just married" - "Proaspăt căsătoriți". Apoi pânza-cortină se ridică și se văd petrecăreții. Pe ritmul corului, aceștia duc cutii mari, albe, drept cadouri și ciocnesc între ei pahare... de hârtie.
Intră Nemorinen. În spate, Dulcamara papă tort.
"Eine flasche! " - "Una bottiglia! " - "O sticlă! "
Belcore - sau Herr Belcoren? :-) - se înțelege cu Nemorino la 20 de mărci. :-) Scoate bancnotele de hârtie și i le dă proaspătului soldat.
O voce din tavan îl ceartă pe Belcore că l-a păcălit pe Nemorino! Gianetta e și ea fistichie, cu pampoane roșcate, halat alb, și cam la fel sunt și prietenele ei. Nemorinen își moștenește Onkel-ul și devine Goldjunge, Fraulein-ele tabără pe el. :-) Pentru mărci sau euroi, că și nebărbierit, și îmbrăcat în soldat, tot efeminat pare!
Merwurdige frau (donna meravigliosa) Adina dialoghează cu der Doktor Dulcamara, se confesează - "So sehr liebt er mich! " - "Mă iubește atât de mult! " La Opera Comică pentru Copii din București, Dulcamara cântă "E și ea îndrăgostită, ca o gâscă ciufulită! ", mă întreb cum s-o zice "gâscă ciufulită" în germană? :-) Dar aflu "cocoșul", "Er ist der hahn! " - "El este cocoșul! "
"Ce urmează?", îl întreb pe Bebe Mihai. "Una furtiva! ", zice! ;) )
"Eine trane isi uber ihr gesicht! " - "O lacrimă i-a curs pe față! "
"Sie liebt mich, dos sehe ich! " - "Ea mă iubește, văd asta! "
Adina aduce un balon de doi metri în formă de inimă. "Ja, ich liebe dich! " - "Da, te iubesc! "
La final apare scris "Happy End". Cu "End" tăiat și scris în loc alt cuvânt astfel încât să rezulte "Happy Beggining"! Așa este, un început frumos pentru puii mei, aflați la primul spectacol în Germania! ;-)
"Zottelige Gans" se spune "gâscă ciufulită". :-)
Distribuția:
Nemorino: Santiago Sanchez
Adina: Polina Sandler
Belcore: Giorgos Kanaris
Dulcamara: Enrico Marabelli
Giannetta: Carolyn Holt |