[ Autor Adrian Trasca ]  Nu este mai potrivită o vizită la Mantova decât înainte de a vedea "Rigoletto" la Arena di Verona! Și chiar așa mi-am programat - și am și reușit!, subliniez bucuros, deoarece am avut foarte multe planuri nereușite în acest an din motive independente de mine!
Am văzut Mincio (râul lui Sparafucile), San Giorgio (castelul Ducelui de Mantova), casa lui Rigoletto (cu statuia lui în curte) și, fără legătură cu opera, il Duomo di Mantova, superba catedrală, una dintre puținele despre care am zis că... se poate compara cu uimitoarele biserici din Roma. Dar cel mai interesant a fost... telefonul meu, care îmi afișa că temperatura de afară este 28 de grade Celsius, iar localitatea unde ne aflam se numește... Sparafucile! :-) )
Pe drum, în mașină, le-am povestit din nou subiectul. Da, au văzut deja "Rigoletto" de 12 ori Aida și de 5 ori Mihai, dar tot mă pun să le repovestesc opera! Și a fost bine, pentru că de această dată le-am spus și că "Rigoletto" nu este o poveste originală, ci o copie după o piesă de teatru franțuzească, "Regele se amuză", scrisă de Victor Hugo. Da, le-am spus și că Verdi nu a fost deloc corect aici, copiind subiectul și schimbând numele personajelor ca să nu plătească drepturi de autor. ("Tati, ce sunt alea drepturi de autor?" :-) ) N-au avut reacție la Ducele de Mantua provenind din Regele Franței, la Gilda provenind din Blanche, dar s-au amuzat teribil la Rigoletto Triboulet și, mai ales, la Sparafucil Saltabadil. :-)
Le-am mai și cântat arii în timp ce le-am povestit, dar... aici a rămas la fel ca atunci când Aida avea 2 ani: "Aida, tati cântă frumos?" "Niu! Niu! Niu! " :-) )
Înainte de spectacol... puii se ceartă! "Stau cu tata! " "Eu stau cu tata! " "Ba, eu stau cu tata! " "Ba, eu stau cu tata! " Iar Mihai vine cu argumentul care ar trebui să o năucească pe Aida: "E opera mea preferată! "
:-)
Până la urmă, i-am luat pe amândoi cu mine! :-) Am găsit câteva locuri mai izolate și am stat acolo. Mai izolate, foarte bune, ca să pot să le mai șoptesc fără să deranjăm în jur. Maică-sa nu prea le zice, de-aia vor să stea cu mine la spectacole! :-)
Pe scenă, în spate, castelul San Giorgio din Mantova, pe care tocmai l-am văzut în realitate în urmă cu doar fix o oră și jumătate! (Ce poză superfrumoasă am făcut acolo, cu Aida pupându-l diabetic de dulce pe Bebe Mihai ;;) , el, la rându-i, agățat cu ambele mâini de gâtul meu ;;) , iar maică-sa râzând cu gura până la urechi, așa cum îi stă ei bine ;-) ...) Castelul este redat destul de fidel! În fața lui, un zid de cărămidă pe care sunt picturi făcute intenționat mai șterse. În stânga și în dreapta, două gărdulețe de piatră, ca la Peleș, cu câteva ulcele tot de piatră pe ele.
Uvertura. Intră un grup de femei îmbrăcate în rochii de diferite culori. Apoi un grup de bărbați în negru, curtenii, desigur. Costumele sunt din epoca medievală. În fața gărdulețelor, mai mulți figuranți, vopsiți cu verde frunză inclusiv pe față.
Aida: "Care este Ducele?"
"Cel în roșu! "
Cântă Rigoletto. Îl întreb pe Bebe Mihai cine este, zice "Monterone! " :-)
Aida intervine "Nuu! E Rigoletto! Nu vezi că e îmbrăcat distractiv?" :-)
Adică în bufon, are cocoașă, iar haina e din petice mari, verde, roșu, galben și albastru.
Vine și Monterooone, dar sobru, cu mantie neagră. Îl "ti maledetto" pe Rigoletto, apoi este arestat și scos afară de trei soldați cu platoșe gri.
Ies toți. Sunt schimbate și decorurile. Apar case vechi, din cărămidă, netencuite. Și Rigoletto în cămașă albă și haină neagră, lungă. Aproape la fel e îmbrăcat și Sparafucile, ceea ce crează o similitudine frumoasă și, mai ales, reală, mai ales că urmează “Pari siamo” - “La fel suntem amândoi”!
Rigoletto alungă figuranții. Frumoasă figura de stil, reprezentarea fizică, palpabilă, a încercării lui Rigoletto de a își alunga temerile și tentațiile de a face rău!
"Quel veeecchio malediiiivaamiiii! "
"Tati, Sparafucile e rău?"
"Da! "
"De ce?"
"Pentru că omoară oameni pentru bani! "
Mihai: "Cine e cel în galben?"
"Ducele! "
De fapt, e mai mult culoarea muștarului. Aida l-a recunoscut fără să îi zic. ;-) Dar mă întreabă "Fântâna este la ei în curte?" Și așa... observ și eu fântâna :-) , una rotundă, medievală, din piatră albă.
Gilda e în rochie gri-mov lucios. "Addio! Addio! Speranza ed anima! "
"Caro nome", apoi, ținând făclii în mâini, vin curtenii.
Și figuranții.
Și Rigoletto.
"Aa! Aa! Aa!
La malediziooo-o-one! "
Pauza, care este tot "venti minuti circa", se apropie de final când vine fata pe scenă și bate gongul. Bebe Mihai îmi spune că vrea și el să bată gongul. :-)
Văd un spectator care are jachetă roșie... iar pe spate, în oval, chipul lui Giuseppe Verdi! Mai sunt unii cu geci, stau înfofoliți... și pe interior mă bufnește râsul, mie mi-e cald în cămașa cu mâneci scurte! :-)
Actul al treilea. În fața zidului a apărut un pod masiv, din piatră albă, cu o arcadă rotundă, cu scări pe laterale, văzut perpendicular din mijloc.
Bebe Mihai întreabă "Unde e contele?" "Vine acuș! " :-)
"Ella mi fu rapita! "
Ducele e în roșu-mov, cămașă crem, manta roșu-închis. Pe pod sunt câțiva soldați, în negru. În centrul scenei e și o masă lungă, tot din piatră albă. În jurul ei se așează curtenii.
"Scorrendo uniti remota via"
"Possiente amor mi chiama! "
apoi
"La la
La la
La la
La la
La la"
"Povero Rigoletto! "
Povero Rigoletto e în costumul de bufon verde, roșu, galben, albastru, iar până la finalul ariei rămâne în pantalonii negri și cămașa albă. Povera Gilda are cămașă de noapte albă-crem.
Monterone, în negru, urcă în vârful podului, încadrat de 4 soldați. "Poiche fosti invano da me maledetto"
Rigoletto: "Siii, vendeeetta, vendeetta tremeenda! "
Mihai: "Mamă, ce spectacol frumos! " ;-)
Aida: "Tati, Rigoletto e mai bun decât Lucian Petrean?" :-)
Mihai: "Tati, nu ți se pare că Rigoletto e un pic gras?" :-) )
Ca să nu spuneți că mă ascund, ... dezvălui răspunsul la întrebarea Aidei... i-am zis că oricum cei care cântă la Arena di Verona sunt toți foarte buni, domnul Lucian Petrean este și el foarte bun, dar nu este cunoscut de cei de aici. Și, da, cred sincer că Lucian Petrean are valoare de Arena di Verona!
Nu dezvălui răspunsul la întrebarea lui Mihai! :-) )
Actul al patrulea. Suntem la hanul lui Sparafucile, pe malul râului Mincio. Hanul, aflat în dreapta scenei, e un turn de piatră, mic, pătrat, cu două niveluri, seamănă cu o biserică anglicană. O scară, tot de piatră, coboară de la catul de sus.
Din marginea din stânga a scenei și până la han e amenajat... râul Mincio! Pe el vin, cu barca!, Rigoletto și Gilda. Opresc la dig, leagă barca, urcă pe pontonul care duce la han. Lânga scara hanului e un fel de gard de trei metri înălțime făcut dintr-o plasă de pescuit. În spatele lui se ascund Gilda și Rigoletto.
O masă și câteva scaune de lemn se află lângă han. "La donna e mobile! " Ohoo, bun vers, Maddalena e înaltă, în roșu, supersexoasă, mai ales când își etalează picioarele pe masă... bun vers, cum spuneam, La donna e pe mobilă... >:) :-) ) Cinșpe metri au picioarele alea, numai Duce de Mantova să fii... sau Regele Francisc Întâi al Franței... ;-)
Un fum alb învăluie din spate. Rigoletto e pe ponton. Pleacă, vine Gilda. Pontonul e luminat și învăluit de nori albi, luminați și ei. Gilda aleargă pe ponton. Se ascunde iar după gardul plasă de pescuit. Dialogul Sparafucile - Maddalena, auzit de ea, e însoțit de fulgere în spatele scenei. Aida nu se mai uită și se cuibărește la mine în brațe. Sparafucile, ajutat de Maddalena și de un personaj fictiv, lovește de 5 ori cu cuțitul în Gilda. Amândoi o pun în sac, apoi ies prin dreapta, iar din stânga, pe ponton, apare Rigolettttto.
Mezzanotte / miezul nopții e marcat doar de 4 bang-uri. Suficiente, întotdeauna 12 mi s-au părut multe în spectacol, chiar dacă așa este în realitate.
"A, no! A Verona e parta! " - "A, nu! La Verona e plecată! "
"Vi inganato! Colpe vole fuoi! " - "Te-am mințit!
A fost ultimul spectacol pentru noi în acest an la Arena di Verona! Cu el, Aida a ajuns la 18 spectacole văzute aici! Are 8 ani! Bebe Mihai, 11 spectacole! Are 5 ani! Iar eu am bifat o cifră rotundă, 40!
Aida, a 6-a ediție la care a fost prezentă, ultimele 5 consecutive. A lipsit doar în pandemie, deci aș putea spune 6 consecutive, nici Arena nu contorizează ediția surogat din 2020. Bebe Mihai, a 4-a ediție, toate consecutive. Eu, a 15-a ediție, inclusiv cea surogat, dar specială din 2020.
Dar comentariile continuă:
Mihai: "Rigoletto e singurul spectacol de la care nu vreau să ies! " :-) )
Aida: "Mie îmi place cel mai mult Nabucco! " :-)
Interesant este că prima operă "mare" văzută de Aida a fost "Rigoletto", iar prima la care a fost Bebe Mihai (nu pot spune că a văzut-o, că nu prea a fost atent) a fost "Nabucco"! :-)
Distribuția:
Rigoletto: Amartuvshin Enkhbat
Ducele: Galeano Salas
Gilda: Rosa Feola
Sparafucile: Gianluca Buratto
Maddalena: Martina Belli
Giovanna: Agostina Smimmero
Monterone: Abramo Rosalen
Marullo: Nicolo Ceriani
Regia: Ivo Guerra
Decoruri: Raffaele Del Savio
Costume: Carla Galleri
Lumini: Claudio Schmid
Dirijor: Michele Spotti
Director de cor: Roberto Gabbiani
Scenografie: Michele Olcese |