[ Autor Adrian Trasca ]  2 ianuarie. Nu mai știu în care an, dar unul din anii 1980 și ceva. La ora 14, dacă îmi amintesc bine, la Televiziunea Română începe Concertul de Anul Nou de la Viena.
Nu știam eu atunci despre libertate, comunism, restricții intenționate, credeam că totul este așa pentru că așa este și gata! Ulterior am înțeles că România în care am crescut era o mare pușcărie, iar noi, poporul, valoram cam cât puii de Crevedia fără labe și ficat.
Zilnic erau cam două ore de emisie la televizor (și mai mult de jumătate din acest "enorm" timp îi era dedicat paranoicului național), sâmbăta / duminica mai pupam "Desene animate cu Viorica Bucur", emisiunea de șah cu Elisabeta Polihroniade, dar cireașa în fiecare an era Revelionul! Mare sărbătoare, o dată pe an, când emisia tv se lungea... până la 5 dimineața! Oaaaau! Ce tare! Să mai scriu o dată! Emisia tv se întindea până la 5 dimineața!
Copii fiind, luam totul fără întrebări, iar noaptea de Revelion, cea mai frumoasă din an, făceam concurs cu fratele meu și cu mama care stă la tv cââât mai muuult... până la 5 dimineața, la Perinița, dacă puteam! Știam poantele până la Revelionul următor și nu de puține ori spuneam că un actor "și-a luat revanșa" față de un altul pentru o poantă pe care ultimul i-o făcuse primului la Revelionul precedent... sau chiar la un altul mai îndepărtat!
Desigur că de cele mai multe ori adormeam în fața televizorului - care era alb-negru, precizez pentru cei mici... (Ar trebui să precizez și că era lat cât dulapul de farfurii din bucătărie, nu-i așa? :-) ) Ziua, prima din an, era cu reluările cu cele mai bune momente din noaptea precedentă, iar apoi, în ziua următoare, iar reluări... dar nu conta de cât ori erau redifuzate, le revedeam de fiecare dată! Și tot în ziua aceeam a doua, ...
2 ianuarie, ora 12
Televiziunea Română
Concertul de Anul Nou de la Viena!
Deși era la multe ore după ora zero, practic făcea parte din Revelion, așa percepeam Concertul. Ceva frumos, mereu așteptat la data și ora aceea, mereu la fel (așa mi se părea atunci - și nu sunt departe de părerea asta nici acum :-) -, dar nu conta că era la fel, conta că era frumos.
Practic închidea Revelionul. "Dunărea albastră", urmată de încă ceva. Dar "Dunărea albastră" era apogeul, ce urma era ca la stadion, o manifestare după fluierul arbitrului. Frumoasă, dar după ce "meciul" se terminase!
Radetzky era finalul fără nume, ca întotdeauna, și l-am "înregistrat" ca nume după mulți ani. Mai bine nu îl aflam, Radetzky este un criminal austriac care a înfrânt armata italienilor la Custozza în 1848... iar Strauss-tatăl l-a onorat, compunându-i acest marș! (Este de remarcat aici faptul că Johann Strauss fiul simpatiza revoluționarii! Avea 23 de ani, spirit tânăr și deschis spre libertate! )
Și tot după mulți ani am aflat, cu surprindere, căăă... nu pe 2 ianuarie era Concertul de Anul Nou de la Viena!
După mulți ani? Da, după căderea comunismului în România! Concertul era / este în fiecare an pe 1 ianuarie, nu pe 2. Comuniștii îl difuzau mai târziu cu o zi pentru a avea timp să îl "perie", să scoată din el ce nu le convenea. "Elementele capitaliste" care puteau duce la trezirea unora. Să îl cenzureze, adică.
Evident, muzica rămânea. Nu știu dacă au fost eliminate părți muzicale de-a lungul anilor, dar chiar și așa muzica rămânea. Logic, deoarece era motivul pentru care era difuzat concertul.
Iar acum, după aproape 36 de ani de la căderea comunismului în România, am aflat... că nu doar pe 1 ianuarie este prezentat Concertul!
Am vizitat MuzikVerein printr-un tur ghidat pe 7 noiembrie 2025 - culmea, în ziua aniversării primei revoluții comuniste din istorie! Atunci am aflat că pe 30 și 31 decembrie este realizat Concertul în fiecare an, și numai a treia prezentare, cea de pe 1 ianuarie, este transmisă la tv! În toate cele 3 zilele este fix același program, orchestră, dirijor, numai spectatorii sunt diferiți! Iar dacă se întâmplă ceva să nu meargă bine pe 1 ianuarie, sunt preluate și transmise la tv pasaje reușite filmate în zilele precedente! Și cică se întâmplă destul de des asta!
Turul Wiener Musikverein (Asociația Muzicală Vieneză) nu este mare, dar mărimea nu contează, așa-i? :-) El începe în foaier, la intrare, acolo unde este făcută o scurtă prezentare a clădirii. 1870 este anul în care a fost inaugurată, pe 6 ianuarie, mai exact. Există 5 săli, cea principală plus alte 4 pentru repetiții.
Turul merge în prima sală de repetiții, care poartă numele marelui compozitor Johannes Brahms, german, dar care a locuit în Viena în a doua jumătate a vieții sale - și încă mai este acolo - și care a și lucrat câțiva ani la Musikverein. Se spune că era greu de lucrat cu el, dar a creat muzică minunată, iar la finalul vieții și-a donat muzica statului. Sala are 600 de locuri, iar ghida ne arată că sunt două rânduri de uși care izolează sala de exterior pentru ca audiența să nu fie perturbată de eventuale zgomote din exterior.
Primul concert aici a fost susținut de Robert Schumann și a fost un dezastru total! Din cauza lumânărilor care iluminau sala, a izbucnit un incendiu! Multă vreme, pentru a evita repetarea evenimentului, s-a cântat la lumina zilei, când lumânările nu erau necesare.
Un ultim amănunt, uneori spectatori sunt și copii, iar aceștia nu stau pe scaune, ci pe niște perne mari puse pe parchet. Trebuia să vin aici când eram mic. :-)
Sala Mare este... mare! Grosser MusikVereinsSaal sau Goldener Saal, Sala de Aur. Are 49 de metri lungime, 19 metri lățime și 18 metri înălțime. Ghida ne pune să estimăm câte locuri are. Cum și eu sunt ghid, știu că important e să dai răspuns aiurea, să se simtă ghidul bine că uite ce mare descoperire îți face :-) ) , așa că nu-mi bat capul și trântesc un răspuns de 800 de locuri. :-) Lipsea doar un 1 în față - sala are aproape 1800 locuri - dar ce înseamnă un biet 1 la scara omenirii? :-) )
În stânga sus, cum stai cu fața spre orchestră, este loja împăratului, în prezent a președintelui. Nu ai mari avantaje ca președinte al Austriei, dar cel puțin poți veni gratis la Concertul de Anul Nou, unde biletul în mijlocul sălii este... vreo 1200 euro! Dar nu asta este problema, ci modul de obținere... prin tragere la sorți. În fiecare an, după concert, cine vrea se înscrie pe website-ul instituției și... așteaptă să fie tras la sorțj. M-am înscris și eu o dată, era a doua zi de înscrieri și erau deja 23.000 înscriși, așa că altă dată nu m-am mai înscris! Cunosc însă pe cineva mai perseverent care a reușit să obțină bilete... după 16 ani de încercări!
Nu, nu cred că aș fi plătit 1200 de euro biletul - poate după ce o să câștig la loto... problema fiind că nu joc... :-) -, dar există și 300 de locuri în picioare la 35 de euro biletul. Aici mă încadrez. :-)
Și poate se întâmplă să fie tras la sorți și numele meu pentru bilete! Eh, o șansă la 400.000, ce mare lucru??... :-) Dar... e ca la loto, trebuie mai întâi să joc, ... adică să mă înscriu! :-)
Ghida ne spune că acustica este una dintre cele mai bune din lume, alături de alte 3-4 săli de spectacole. Menționează câteva, dar nu și Ateneul Român din București, așa că o cred doar pe jumătate. ;-) Spune că acustica se datorează materialului principal din care sunt făcuți (capitonați) pereții, adică lemn. Mai interesant este motivul pentru care a fost ales lemnul și anume... pentru că era mai ieftin! Nu este cel mai imperial motiv, așa-i?
Pe vremuri se organizau baluri, însă era o problemă uneori, banală, dar importantă, și anume frigul. Iar pentru a o rezolva, împăratul... trimitea soldați înainte, pentru a sta acolo și a încălzi sala! Bine că nu îi trimitea călare!
Ihaa! :-) |