[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=28&nume_categ=plevna---aida ] Asa cum am mai scris, Opera din Ruse merge in turnee prin tara in orase mai mici si fara teatre de opera, obicei excelent pe care l-am observat la mai toate teatrele de opera din Bulgaria... si la prea putine din România! In iunie 2013, pe site-ul Operei a fost anuntata "Aida" la Plevna si, cum doream de mult sa ajung sa vad acest oras despre care orice român cu o educatie minima a auzit in contextul istoric stiut, am "legat", asa cum imi place mie, evenimentul cultural si cel turistic si am traversat iarasi Dunarea.
Plevna, Pleven in bulgara, are vreo 100.000 de locuitori - un pic mai putin decat Pitestiul, cu care si seamana - si se afla pe drumul (cu trenul) dintre Ruse si Sofia sau Ruse si Vidin. Usor de ajuns cu masina, dar teribil de greu cu trenul, eram in Craiova la plecare, am plecat de acolo la 7 dimineata pentru a ajunge la 10 in Bucuresti, de unde aveam tren la 12, 30. Dar singurul tren care traverseaza ziua Podul Prieteniei doarme in Giurgiu trei sferturi de ora, in Ruse cam la fel, asa ca am ajuns in Plevna abia la 7 seara, facand pe drum nu mai putin de 12 ore, intre cele doua orase distanta fizica fiind de 155 km! Intrucat Dunarea se afla intre ele, distanta reala, cea pe sosea, este de 306 km, dar si pentru aceasta 12 ore (sau aproape 7 de la Bucuresti) inseamna enorm.
Intre timp (scriu aceste randuri dupa doi ani de la spectacol), s-a finalizat si inaugurat podul Calafat-Vidin, s-a introdus si tren Craiova-Vidin (Budapesta-Sofia) astfel ca distanta Craiova-Plevna s-a redus... la 9 ore. Dublu fata de automobil, care teoretic face 4, 5 ore.
Plevna, alaturi de Grivita si Rahova (Oreahovo in bulgara! ), sunt locurile unde s-au dat cele mai grele batalii si s-au obtinut cele mai importante victorii in Razboiul de independenta din anii 1877-1878. Timp de cateva sute de ani, tarile române s-au aflat sub influenta sau chiar sub stapanirea Imperiului Otoman, iar pe 10 mai 1877, regele Carol I a proclamat independenta României fata de puternicul imperiu. Cum acesta nu avea cum sa accepte asa ceva de buna voie, independenta a trebuit sa fie castigata pe campul de lupta, românii, condusi pe campul de lupta personal de Regele Carol I, alaturandu-se rusilor in batalia acestora cu Inalta Poarta, denumire sub care mai este cunoscut Imperiul Otoman. Iar alaturarea s-a facut intr-un moment in care rusii erau aproape sa piarda razboiul, salvati fiind de trupele române si de jertfele facute de acestea in bataliile sangeroase duse la Plevna si Grivita.
Orasul nu e prea frumos, are aspect tipic est-european, dar are zone dragute in primul rand in centru, desigur. Acolo se afla o fantana intinsa cu mai multe ramuri incadrate de un parc si de zone cu dale de marmura alba, dar care este cam veche din care lipsesc insa unele portiuni. Fantana e luminata seara si arata spectaculos, creand o atmosfera feerica, o plimbare seara fiind o incantare chiar memorabila. Ca recomandare, Plevna merita o zi/seara de vizita pentru turism sau in drum spre sau dinspre Sofia sau Grecia sau intr-un circuit prin nordul Bulgariei, dar nu as recomanda un drum special dus-intors pana acolo pentru istorie! Aceasta deoarece in oras nu se afla prea multe "urme" românesti - am gasit cu greu busturile lui Valter Maracineanu si Mihail Cerchez si asta pentru ca am cautat intens - bulgarii fiind preocupati sa isi arate recunostinta fata de rusi, uitand ca fara ajutorul românilor acestia ar fi fost invinsi si Bulgaria ar fi fost pasalic otoman inca vreo cateva zeci de ani cel putin. Am inteles ca la Grivita sunt evocati românii mai mult, dar acolo nu am ajuns inca.
In Plevna exista un teatru frumusel, dar nu si o opera. Acolo se tin spectacole locale de teatru si uneori de opera, doar cand vreo trupa viziteaza orasul, dar atunci, fiind vara (chiar prima zi de vara), "Aida" s-a desfasurat in aer liber, in gradina de vara a unui muzeu. Aceasta a fost un dezavantaj pentru acustica, desigur, dar a permis accesul mai multor spectatori - zona a fost plina ochi -, dar si al lunii. :-) Iar pe masura ce noaptea ocupa Egiptul - pardon, Bulgaria :-) -, luna era mai frumoasa, avand sansa unui cer senin si al unui amplasament al ei exact deasupra scenei si părând ca face parte din spectacol. Nu stiu cat au platit bulgarii pentru a avea luna in distributie! :-)
Traducerea a fost facuta cu un retroproiector (pe care il vazusem si la Ruse). Decorurile au fost destul de simple, justificat daca ne gandim ca au fost transportate de la Ruse, adica vreo 150 km. Doua statui inalte, maronii, in laterale, alte doua mici reprezentand sfincsi tot in laterale, dar in spate si abia vizibile, iar in mijloc o scena mica din lemn, avand doua niveluri separate de trei trepte si cateva desene egiptene pe micul perete de lemn din spate - ulterior am observat ca in spatele acesteia era podea, adica acolo s-au urcat preotii, deci scena avea trei niveluri. Orchestra a fost in fata, obturand putin partea de jos a scenei, ceea ce nu a contat. Nu a fost nimic iesit din comun, ceea ce, in acest caz, a fost bine. Radames in alb, cu o mantie galben inchis si o cordeluta-coroana aurie deasupra fruntii. Amneris aurie si cu o mantie mov deschis, iar Aida intr-o rochie-panza dintr-o singura bucata cu dungi late grena, negru si unele mai subtiri albe. Preotii au fost in alb, la fel ca si luna. :-) In stanga si in dreapta au fost amplasate doua ecrane-panza pentru retroproiector unde era afisata in direct spectacolul filmat, astfel incat si cei aflati mai in spate sa vada mai bine.
La pauza mare, artistii s-au amestecat cu publicul. Am incercat sa o determin pe Amneris sa-l lase in pace pe baiatul ala indragostit de Aida, dar nu ne-am inteles... Ea nu vorbea româna, "Koga se napusca?" n-a folosit :-) , asa ca ne-am inteles in italiana :-) sa facem impreuna o fotografie, apoi fiecare sa ne reluam rolurile pe care le aveam: ea sa caste gura si sa cante, eu sa casc gura la ea si sa ascult. :-)
Doua zile mai tarziu, pe drumul de intoarcere spre Bucuresti, urma sa vad aceeasi opera chiar la Ruse, tot in aer liber, la Teatrul de Vara. N-a fost sa fie, deoarece in acea seara la Ruse a plouat intermitent si spectacolul a fost anulat - desigur, ploaia s-a oprit dupa ce lumea a plecat acasa -, insa am ramas cu o amintire foarte dragalasa in acea zi. Cand am ajuns la Opera din Ruse, in fata cladirii se aflau mai multi oameni si... o camilă! :-) Am cascat gura ca tot românul - desi cred ca era mai corect aici sa zic "ca tot bulgarul" :-) - iar dupa o vreme, cei doi ingrijitori au pus camila sa mearga, indreptandu-se spre Teatrul de Vara. Am dedus ca ea - sau el, ca poate era camiloi :-) - urma sa intre pe scena la un moment dat, pentru "Marsul Triumfal" am banuit eu. Asa ca, impreuna cu multimea de gura-casca in care ma inscrisesem si eu, nefiind necesara cetatenia bulgara :-) , am traversat orasul fix prin centru, oprindu-ne cu toti, desigur, ori de cate ori serenissima camila se incapatana sa nu mai mearga. :-)
Acelasi decor de la Plevna a fost amplasat doua zile mai tarziu si pe scena Teatrului de Vara din Ruse, dar acolo, asa cum am scris, spectacolul nu s-a mai tinut din cauza rugilor camilei catre Fta si Isis, care au ascultat-o si au trimis ploaia! :-)
Mi se pare logic, camilele sunt mai aproape sentimental de zeii egipteni decat bulgarii sau românii. :-)
"Koga se napusca?" se foloseste la hotel si inseamna "La ce ora trebuie eliberata camera?" Ca doar o receptionera nu trebuie sa stie nici macar o boaba de engleza, franceza sau italiana! Si atunci apelezi la bulgara ta de pe smartfeon - pardon!, smartphone. :-)
"Tuka" - "Aici", "Etaj" - "Etaj", "Staia" - "Camera", "Svobodni stai" - "Camere libere", "Basejnît" - "Piscina" si, foarte (ne) folositor, "Televizorît ne raboti! " - "Televizorul nu functioneaza! " :-) Sau nu roboteste! :-)
N-as fi scris despre asta, dar, iata, au trecut doi ani si eu, fara sa ma stradui, tot stiu sa intreb in bulgara la ce ora trebuie eliberata camera. :-)
Cum mi-a raspuns receptionera? I-am dat o hartie si mi-a scris ora pe ea! :-) ) ) |