[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=2&nume_categ=londra---boema ]
 Royal Opera House, Covent Garden, Londra. Una dintre cele mai mari si mai faimoase scene de opera ale lumii, pe acelasi "palier" cu Teatro alla Scala din Milano, Staatsoper din Viena sau Metropolitan din New York. Dar, mai presus de toate, un al doilea "acasa" pentru Angela Gheorghiu.
Soprana romanca a debutat pe scena Operei Regale din Londra in 1992, aici cunoscand primul ei mare succes. Ulterior a cantat pe mai toate scenele mari ale lumii, inclusiv cele enumerate mai sus, dar Londra, asa cum afirma intr-un interviu, este ca o a doua casa pentru ea. Din acest motiv, pe langa acela ca "Boema" este o opera care mie a inceput sa imi placa de-abia dupa ce am vazut-o pe Angela Gheorghiu in rolul "Mimi" (Munchen, 2012), am tinut mortis sa vad acest spectacol, mai ales ca era programat la doi ani fara o zi de la acea seara minunata din Munchen, cand i-am devenit fan "cu acte in regula", cu autograf, adica. :-)
Pe 19 iulie 2014, "Boema" a avut loc pe scena Operei din Londra de doua ori, in distributii diferite, o data de la ora 14, dar si de la 19, 30. Am vrut sa vad si am vazut amandoua spectacolele pentru amuzament, pentru a face o comparatie, dar si pur si simplu pentru ca am putut :-), asa ca am cumparat bilete si la spectacolul de la ora 14. (Initial suna foarte bine initiativa, ulterior, deoarece primul spectacol al zilei era programat devreme, a trebuit sa vin cu primul tren posibil din Penzance, de la 500 km, neputand in seara de dupa "Tosca" in engleza sa rezolv cu cazarea in Cornwall, motiv pentru care am fost cam obosit in ziua respectiva la Londra. Pe de alta parte, a fost interesant, cu trei spectacole vazute in decursul a 26 de ore in acele doua zile, Penzance + Londra.)
Cunoscand stilul operei din Londra, dintre ale carei productii am vazut anterior patru, doua acolo, doua la cinematograf, ma asteptam la o productie moderna nedorita. Am intalnit o dulce montare clasica, cu o mansarda ca in anii cand e plasat subiectul - poate un pic cam mare spatiul, avand si o mica scara interioara -, cu o soba de tabla si un pat aratand vechi, apoi cu felinare pe strada din fata celebrei carciume "Momus", o masa de biliard acolo, atmosfera de secol 19.
Publicul londonez, la fel de râzăret ca si la Penzance. :-) La orice faza cat de cat amuzanta se auzeau hohote de ras, mai razlete sau mai tari. Actul 1, "Non son solo, siamo due! ", un fular dat peste fata din greseala, cainele focos si alb cu care apare Musetta in actul 2, alura lui Benoit, inceputul actului 3, vazut de regizor cu un gardian care "calarea" o grasa, giumbuslucurile clasice din actul 4 de dinainte sa vina Mimi in scena, toate au fost motive de hlizeala pentru englezi.
Ca voci, a fost diferenta mare intre distributia "matinala" si cea de seara. Decorurile au fost identice, miscarile la fel, cat s-a putut, dar Angela Gheorghiu a fost divina, iar Vittorio Grigolo la fel. De remarcat ca Musetta a avut sange românesc in ambele distributii, la pranz ea fiind interpretata de Simona Mihai, iar seara de moldoveanca Irina Lungu.
Finalul, insa, a fost trist pentru mine. Nu atat pentru ca Mimi a murit pentru a doua oara in acea zi - nu s-a facut niciun progres in medicina de la ora 14 la 19, 30 :-) , dar unul din scopurile mele era sa se vada steagul României la Londra, asa cum reusisem anterior la Munchen, Milano si Viena. La aplauze, insa, au fost luminati numai artistii, nu s-au aprins luminile in intreaga sala pe durata aclamatiilor, asa ca Angela Gheorghiu nu a vazut steagul, desi acesta a fost acolo.
Imi ramane ca obiectiv pentru data viitoare! ;-)
Distributii
Ora 14
Mimi: Ermonela Jaho
Rodolfo: Charles Castronovo
Marcello: Markus Werba
Musetta: Simona Mihai
Schaunard: Daniel Grice
Colline: Jongmin Park
Benoît: Jeremy White
Alcindoro: Donald Maxwell
Cor: Royal Opera Chorus
Ora 19, 30
Mimi: Angela Gheorghiu
Rodolfo: Vittorio Grigolo
Marcello: Massimo Cavalletti
Musetta: Irina Lungu
Schaunard: Lauri Vasar
Colline: Gábor Bretz
Benoît: Jeremy White
Alcindoro: Donald Maxwell
Cor: Royal Opera Chorus
Regie: John Copley
Costume: Julia Trevelyan Oman
Lumini: John Charlton
Dirijor: Cornelius Meister
Orchestra Operei Regale din Londra |