[ Autor Adrian Trasca ]  Nu este prima oară când Angela Gheorghiu lipsește de la un spectacol. Și nu sunt primul căruia "i-o face" prin neprezentare sau faze mult mai "colorate", cum ar fi intrarea peste tenorul care cântă un bis la Seul sau "non abbiamo soprano" cântat amuzant de Jonas Kaufmann la Viena StaatsOper. Și nu e prima oară nici măcar pentru mine, în 2016 am fost la Roma pentru a a vedea "NonBoemAngela la Foro Italico din Roma"...
Eh, totul este de cum te adaptezi și cu cât umor privești o asemenea situație. Noi am ales să acționăm nemțește. :-)
La doar două zile după ce... ne-am "dat" cu tramvaiul 66 prin Bonn pentru a vedea "Der Liebes Trank", am revenit în fosta capitală vest-germană pentru a vedea spectacolul principal al excursiei noastre în Germania, "Tosca". Și tot cu tramvaiul 66 am venit de la Siegburg/Bonn la operă. :-)
Înainte de spectacol este făcut un anunț. E în germană, nu cunosc limba, dar știu despre ce este vorba. Din fericire, am fost informat prin email de către organizatori. Este vorba despre absența sopranei Angela Gheorghiu din rolul principal. Neimportant, o să savurăm oricum spectacolul. ;-)
În dreapta, capela Attavanti, reprezentată printr-o poartă din gratii de fier și o statuie Maria cu fiul. Alături, un tablou acoperit cu o pânză.
Angelotti. "Endlich in Sicherheit! " - "În sfârșit in siguranță! " E în pantaloni mov, cămașă albă. Intră. Cade. Aida mă întreabă "De ce a căzut?" / "De oboseală."
Sacristanul invocă Heiliger Geist - Sfântul Spirit. Țârcovnicul e într-un halat negru, șorț maro, nu știu dacă e pe placul Spiritului Sfânt. :-) Mario, cămașă albă, pantaloni albi, cizme negre, vestă gri închis.
"Geheimnisvolle Harmonie bunen Angen" - "Recondita armonia"
Mario are o voce de vis și aliură latină, sud-americană. Angela a pierdut că n-a venit. :-) )
În spate este o perdea bleumarin. Se dă la o parte, sunt dezvăluite vitraliile unei biserici - tocmai ce vizitasem pe drum catedrala din Köln - și intră Floria Tosca! Roșcată, într-o rochie roz și, mai ales, cu o voce foarte bună.
"Meine sirenne, ich komme! " - "Mia sirena, verro! "
"Sie ist zu schön." - "E troppo bella! "
"Abe mahre ihr schwarze angen." - "Ma, falle gli occhi neri! "
Tosca, ich werde dich immer lieben." - "Diro sempre, Floria, t`amo! "
Tosca ia pensula, o îndreaptă către Mario amenințător, o învârte în aer - "Fă-i ochii negri! " - iar publicul râde. ;-)
Mario e prea... entuziast. "La vita mi costore ti salvera! " - "Viața de mă va costa și tot te voi salva! " Aida mă întreabă "A țipat?" "Da! " "Așa trebuia?" "Nu! "
Aida a împlinit 8 ani de două săptămâni și a observat repede detaliul. ;-) Mihai are 5.
Totuși, Mario n-a țipat mai tare decât "Der kanone der fehler" (tunul castelului) care a anunțat evadarea lui Angelotti. Amândoi ies, intră Sacristanul cu copiii, care sunt în alb sus, pantaloni sau fuste negre.
Perdelele din spate se desfac și intră...
"Werther lam in Kirsche! " - "Un tal baccano in chiesa! "
Aida mă întreabă dacă e Belcore din "Elixirul dragostei" din urmă cu două zile. :-) "Nu știu! ", îi răspund, dar mă gândesc că e posibil și că o să verific. Și am verificat, Aida avea dreptate! Giorgos Kanaris, actualul Scarpia, a fost Belcore în urmă cu două zile!
E bine că fata are spirit de observație - chiar mai bun ca al meu! În curând o să o pun pe ea să scrie articolele! :-)
Scarpia e predominant în negru, margini aurii la haină, perucă albă - costum medieval - și are și toiag. Intră în capela lui Angelotti, iese de acolo cu evantaiul. Nu și cu "der korb", coșul de mâncare al lui Mario.
"Per galanteria! "* îi dă apă Floriei dintr-o fântână, fază pe care am "exersat-o" anticipat eu cu Aida în catedrala din Köln c eva ore mai devreme. :-)
"Drei manner. Einenn wagen." - "Tre zbiri. Una carozza."
"Farnese schloss" - "Palazzo Farnese"
Se deschide tot decorul, scena se rotește, apare un preot și copii.
"Va, Tosca! "
La pauză le povestesc puilor (iar) subiectul. Au văzut "Tosca" de 15 ori (Aida) și 10 ori (Mihai), dar tot vor să le povestesc subiectul. :-)
Actul 2, Farnese Schloss. "Tosca e buon falco! " Peretele din spate este decorat foarte frumos, câteva tablouri pe un fost maro plăcut. Biroul lui Scarpia e o masă lungă, bleumarin, lângă care sunt câteva scaune medievale acoperit cu roz-închis și auriu. În stânga e o sofa asemănătoare, o sobă neagră cu auriu.
"Da var del mahler! " - "C`e il pittore! "
Mario este cel mai înalt dintre toți, domină scena. Spoletta, de exemplu, e cu un cap mai mic decât el.
"Wo ist Angelotti?" - "Dov`e Angelotti?"
"Ich weiss es nicht!! " - "No lo so! "
Vine Tosca. Aida: "Nici acum nu e în roșu! " Așa e, Tosca e în alb, într-o rochie care seamănă cu un halat.
"Offnet die tur! " - "Apri la porta! "
Mario e torturat în culise, în dreapta. La momentul culminant, doar lumina devine mai albă în dreapta.
"Im Brunnen! In Garten! " - "Nel pozzo! del giardino! "
Zvai zbiri îl aduc pe Mario și îl lasă pe canapea. "Floria, bist du es?" - "Floria, sei tu?" Dar capătă puteri și iar urlă "Sieg! " - "Vittoria! " Nu îl impresionează deloc pe Scarpia, care, pe lângă că e arogant, e tuns scurt și are și o față mai de otoman.
"Wievel?" - "Quanto?"
*Ungeheur (monstrul) Scarpia nu are milă nici la Bonn și zice acel "Quanto mi oddi! " - "Cât mă urăști! ", care în germană sună foarte potrivit: "Wie du micht hasse! "
Floria e pe jos în dreapta.
"Ich habe fur die Kunst / und fur die Liebe gelebt"
"Vissi d`arte / Vissi d`amore"
"Warum stratet du mich, Herr?"
"Per che, per che, Signore?"
"Do you want me to beg at your feet?"
"Du bist zu schön, Tosca! " - "Sei tropo bela, Tosca! "
"Wie bei Palmieri! " - "*Comme Palmieri! "
Bebe Mihai îmi spune că s-a plictisit. Aida, în schimb, îmi spune "Eu citesc și în engleză chiar dacă nu înțeleg! " ;-) Tot ea remarcă "A luat cuțitul! " Bebe e și el atent. Floria strânge ochii a spaimă când Scarpia se ridică de la masă. După, își acoperă o secundă ochii cu mâinile. Aida mă întreabă "De ce nu pune lumânare?" Tosca pune o cruce la capul lui Scarpia, plânge, apoi îi pune două lumânări la picioare, face semnul crucii și iese lennnt...
"A woman killed you! "
Pauză scurtă. Actul al treilea începe cu cortina închisă, inclusiv în timpul "Io di sospiri". Apoi cortina se ridică și dezvăluie un mic pluton de soldați și pe jos un împușcat, îmbrăcat în alb. În stânga e un zid înalt de 2 metri, ușor înclinat. În dreapta e un zid înalt de un metru.
Soldații se răspândesc. Mario este adus de doi soldați. Pe scenă se află și un preot.
"Schreiben sie! "
"Scridete! "*
Ies toți, Mario scrie pe bancă, stând într-un genunchi.
"E lucevan le stele! "
"Die Sterne haben gefinnkelt! "
"O dolci baci! "
"O susse küsse! "
"E muoio disperato! "
"Ich sterbe weikunfelt! "
Și avem... bis! Aida zice "N-a zis nimeni bis! " :-)
"Oh, those sweet kisses! "
Peretele din spate este cerul înstelat...
Vin trei soldați și o aduc pe Tosca. E în rochie albă și aduce vestea albă: "Sei libero! " - "Du bist frei! " - "You are free! "
"O dolci mani, mansuete e pure! "
"Ihr suasen hande, sanft udrein! "
"E l`ora! "
În spate, cerul e mai roșiatic jos. Răsare soarele. Vin soldații, dar numai Spoletta trage în Mario cu un pistol. Suficient...
"O, Scarpia, avanti a Dio! "
"O, Scarpia, uns rigtt Got! "
La întoarcere... tot cu tramvaiul 66. :-) Apoi tren regional, apoi, spre deliciul copiilor - dar și al meu :-) - cu ICE, trenul de mare viteză nemțesc. Că la venire eram după aterizare, am vizitat Dortmund-ul, iar când am urcat în ICE, au dat de căldurică și, cum erau obosiți, au adormit am
doi aproape imediat. :-) Acum au savurat călătoria, mai ales că trenul... a avut întârziere. :-) )
Documentându-mă pentru articol, am aflat ulterior o altă informație interesantă: Marele bas român Pompeiu Hărășteanu (pe care am avut șansa să-l văd cântând pe scenă, precum și onoarea să-l cunosc personal) a cântat ca solist la Opera din Bonn între 1968 și 1972. Și așa am înțeles... dl. Pompeiu Hărășteanu era un om serios... așa s-a păcălit Opera din Bonn invitând-o pe... :D
Am fost rău? :P :-)
Distribuția:
Floria Tosca: Carmen Giannattasio (înlocuitoare pentru Angela Gheorghiu)
Mario Cavaradossi: Jonathan Tetelman (înlocuitor pentru Ramón Vargas)
Baron Scarpia: Giorgos Kanaris
Cesare Angelotti: Christopher Jähnig
Spoletta: Tae Hwan Yun
Sciarrone: Miljan Milovic
Sacristanul: Martin Tzonev
Dirijor: Dirk Kaftan
Regie: Silvia Gatto
Costume: Simone Bendacordone |