PiftiButterfly am Dom

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2014 ] [ Subcategorie II Madama Butterfly ] [ Data articol: 2014-09-04 ] [ Din localitatea Koln ] [ Tara Germania ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=13&nume_categ=koln---madama-butterfly ]   Nu cred că există cineva care să se gândească la oraÅŸul german Koln, alias Cologne, fără să se gândească ÅŸi la Domul de acolo. Al patrulea ca mărime în Germania, după Berlin, Hamburg ÅŸi Munchen, oraÅŸul este traversat de fluviului Rin, al treilea ca mărime în Europa, după Volga ÅŸi Dunărea. Iar Kolner Dom, catedrala "de facto" a oraÅŸului, este cea mai mare biserică din Germania de Nord ÅŸi din Europa de Nord ÅŸi una dintre cele mai mari din lume! "Patronată" de sfântul Petru, de unde ÅŸi denumirea oficială "Hohe Domkirche St. Petrus", construcÅ£ia sa a durat... nu mai puÅ£in de 632 de ani (!!! ), din 1248 până în 1880! La momentul finalizării, Domul din Koln era cea mai înaltă clădire din lume, rang pe care l-a păstrat însă pentru puÅ£in timp, până în 1884. Are 157 de metri, fiind a doua ca înălÅ£ime din Europa, după catedrala din Ulm, aflată tot în Germania, care are 161, 5 m, ÅŸi a treia din lume, fiind depăşită ÅŸi de Bazilica Notre-Dame de la Paix din oraÅŸul Yamoussoukro din Coasta de FildeÅŸ, care are o înălÅ£ime totală de 158 de metri. FaÅ£ada din vest, flancată de cele două turnuri, are o suprafaţă de 7100 mp! Catedrala reprezintă ÅŸi cel mai vizitat obiectiv turistic din Germania, în medie 20.000 de turiÅŸti vizitând-o în fiecare zi. Am crezut că opera va fi în Dom. :-) Mi s-a părut ciudat, Domul fiind o biserică, dar cum în programul Operei din Koln scria "Oper am Dom", am zis că poate nemÅ£ii sunt inovativi... Recunosc că abia aÅŸteptam să aud opera în Dom, dat fiind acustica excelentă a celebrei catedrale... Hmm! Dacă stau să mă gândesc, montarea unui spectacol de operă în Domul din Koln încă mi se pare o idee minunată! :-) E drept, sunt convins că unii nu vor fi de acord, iar alÅ£ii vor privi amuzaÅ£i ideea... cam aÅŸa cum m-a privit pe mine preotul acela din catedrală când l-am întrebat unde în interior se Å£ine spectacolul. :-) ) ) (Eram în interior, nu se vedea nici urmă de spectacol, dar eu, oltean ambiÅ£ios, nu m-am dat bătut, am zis că poate se Å£ine undeva, în vreo încăpere la subsol. :-) ) AÅŸa că am făcut cale întoarsă, am traversat gară pe sub liniile de tren (catedrala ÅŸi gara se află la câţiva metri distanţă) ÅŸi fix în partea cealaltă a gării se află o construcÅ£ie în care se Å£in spectacolele de operă ÅŸi nu numai. De aici vine denumirea de "am Dom", care înseamnă ceva gen... "de pe lângă Dom". ConstrucÅ£ia aduce mai mult a cort ÅŸi chiar asta este, un cort uriaÅŸ, folosit provizoriu până când renovarea clădirii Operei din Koln, începută la mijlocul lui 2010, va fi terminată, adică prin noiembrie 2015. Pe dinăuntru, însă, nu arată a cort. Mochetă la intrare, scări de la casa de bilete până la uÅŸa de intrare înăuntru, mese de restaurant, bar, pe scurt, chiar ÅŸi provizoratul nemÅ£esc are aer temeinic. Sala are în jur de 1600 de locuri (mai multe decât clădirea Operei, care are 1300! ) ÅŸi este plină în această seară doar în proporÅ£ie de 60-70%. Luminile sunt aprinse, timp în care o femeie japoneză se plimbă pe scenă. Aceasta, scena, are o formă alcătuită din niÅŸte panouri mari de lemn, dispuse uÅŸor înclinat, iar toate împreună arată ca o cutie uriaşă în formă de paralelipiped trapezoidal (sau piramidă patrulateră, adică o piramidă fără vârf, cam tăiată de la jumătate) cu baza mare fiind deschiderea spre spectatori. Se aude un zgomot de fond, un zornăit zdrăngănitor. Luminile se sting. Pe scenă intră o femeie care întâi se plimbă lent de colo colo, iar la un moment dat scoate un brici ÅŸi îl ridică întinzând mâinile deasupra capului. ÃŽncepe muzica. Apar ÅŸi cuvintele. Gott sei Dank nicht auf deutsch! Hopa! Adică... Slavă Cerului, nu sunt în germană! :-) ) ) (Uite-aÅŸa învaţă omu` germana... :-) ) Costumele sunt un amestec de modern ÅŸi clasic, costume americane purtate de japonezi, dar ÅŸi câţiva localnici îmbrăcaÅ£i în kimonouri. Plastic vorbind, o ciorbă de costume. :-) Tschorben auf kostumen. :-) Pinkerton e înalt, frezat, foarte tânăr ÅŸi într-un costum militar crem. AceeaÅŸi culoare, dar având o nuanţă mai închisă, o au ÅŸi hainele consulului, care e scund, grăsuÅ£ ÅŸi cu barbă, dar acesta e într-un costum normal, civil. Când Pinkerton spune că a închiriat casa pe 999 ani, cei doi se înclină unul spre celălalt râzând batjocoritor. Aproape de momentul sosirii lui Butterfly, se deschid în laterale uÈ™ile-panouri din spatele scenei-cutie, lăsând să se vadă în spatele ei un câmp mare de flori. Apare "japoneza" Cio-Cio-San. Blonda nemÅ£oaică, rochie ca un halat de baie, nimic nu aduce a aliură japoneză. Dă halatul jos ÅŸi rămâne într-o rochie roz la fel de neatractivă. Mai mult, nu e timidă deloc, atitudinea nu se potriveÅŸte cu rolul în niciun fel. Alaiul ei este alcătuit dintr-o singură persoană, femeia misterioasă care se plimbă pe scenă la începutul spectacolului. TotuÅŸi, există cor, dar acesta se aude de undeva dintr-o laterală. Unchiul Bonzo, în costum american negru ÅŸi parpalac deasupra, e pus pe scandal. Asta se ÅŸtie, dar ce nu se ÅŸtie e că expresia e potrivită aici pe de-a-ntregul. Oamenii lui îl trântesc pe Pinkerton ÅŸi îi cără picioare în gură, iar o tipă din a lui gaÅŸcă - o clasificare potrivită, de asemenea - o pocneÅŸte zdravăn pe Butterfly! Când pleacă Bonzo ÅŸi gaÅŸca lui, Butterfly ÅŸi Pinkerton sunt pe jos literalmente. Cred că a fost foarte neplăcut pentru realizatori să se conformeze cu textul, pentru că, în ciuda picioarelor în gură primite, Pinkerton, strigând de pe jos, îi dă afară pe Bonzo ÅŸi gaÈ™ca lui! Butterfly îi scoate haina lui Pinkerton, lăsându-l în maieu, după care... îl bărbiereÅŸte cu briciul de la începutul spectacolului! Cei doi ies încet din scenă, timp în care apare femeia misterioasă, care se uită lung după ei. Apoi deschide o trapă ÅŸi aruncă acolo aÅŸternuturile lor. Actul al doilea începe găsind-o pe Butterfly pe jos. Se aude un zgomot de fundal ca la început, un zornăit continuu, care a început încă din pauză. Butterfly simulează că îşi înfige ceva în burtă, zgomotul se opreÅŸte! Decorurile sunt deprimante pentru cineva care vrea să trăiască opera: un aragaz, un frigider vechi, cum erau Fram-urile de pe vremuri, o masă, două scaune, adică o bucătărie sărăcăcioasă. Probabil că aici au preparat tschorba de costume din primul act. :D Butterfly e într-un furou alb peste care pune mai târziu un halat bleu închis. Suzuki e într-o rochie grena ÅŸi are sorÅ£ de bucătărie deasupra prepară probabil o piftie nemÅ£ească - există aÅŸa ceva? :-) -, iar ca atitudine e arogantă ÅŸi obraznică, uitându-se urât la Butterfly ÅŸi vorbindu-i în răspăr, în timp ce freacă ceva într-un castron de plastic. "Un bel di, vedremo! " cântată biniÅŸor. Fulgere ÅŸi tunete (pe scenă) după, apoi ploaie în spatele scenei, unde fusese câmpul cu flori în primul act. Butterfly se plimbă prin ploaie, se udă la picioare, ploaia e realizată veridic. "Orni" "tologia" - englezii râdeau, nemÅ£ii n-au scos niciun sunet. Cuptorul era în funcÅ£iune! Butterfly ÅŸi Suzuki au scos din el un chec - deci nu piftie pregătea :-) Cu excepÅ£ia ploii, atmosfera dată de decoruri e de È™uÈ™anea de cartier. Mai mult, cele două femei se joacă de-a căsătoria! Joacă terminată un pic neaÅŸteptat, Suzuki o sărută pe Butterfly, dar aceasta o respinge! Mă întreb cum au stabilit când să scoată piftia - pardon, checul - din cuptor. ÃŽn funcÅ£ie de timp, au pus ceasul să sune? ÃŽn funcÅ£ie de arie? "Să scoÅ£i din cuptor piftia - na, am o obsesie! :-) - când cânt eu aria x! " Sau în funcÅ£ie de acÅ£iune? "Când vine Consulul ăla pe la noi, să îi dăm ÅŸi noi niÅŸte piftie-chec cu aromă de odicolon, că suntem la Koln! " :-) Åži care e sensul cuptorului ÅŸi al frigiderului Fram? ÃŽntrebări care vor rămâne fără răspuns cât timp omenirii îi va plăcea să mănânce chec. Åži piftie. :-) Corul mut e tratat cu mai multă decenţă. Butterfly stă în seiza (poziÅ£ia tradiÅ£ional japoneză de stat în genunchi, cu picioarele sub corp), Suzuki alături, cu capul pe o coapsă de-a ei, copilul similar pe celălalt picior. Dar, la un moment dat, copilul se ridică, se duce la frigider ÅŸi bea ceva! O fi fost bun checul, nu zic nu, dar paÅŸii lui au stricat destul de mult din atmosferă. După corul mut, pe fondul instrumental care îl urmează, Pinkerton ÅŸi femeia misterioasă apar undeva în spatele scenei. Prin gesturi ÅŸi miÅŸcări de balet (ea) par că flirtează. Da, se îmbrăţiÅŸează, se rostogolesc, fac amor, el spate pe jos, ea deasupra. După amor, el pleacă, ea rămâne pe jos ÅŸi se joacă miÅŸcând prin aer briciul, el se întoarce ÅŸi vrea să o plătească, dar renunţă, probabil pentru că o vede cu briciul în mână ÅŸi... Se pun ouă la piftie? :D ÃŽn tot acest timp, Butterfly a stat în seiza, cu spatele la ei. Actul al treilea începe fără pauză după cel de-al doilea. Pinkerton se întoarce într-un costum de marinar de culoare neagră ÅŸi cu un chipiu alb. ÃŽnsă la fel îmbrăcată e ÅŸi noua doamnă Pinkerton, tot costum de marinar, cu fustă ÅŸi haină neagră ÅŸi chipiu alb! E blondă neatractivă ÅŸi are o faţă dură, tipicul de nemÅ£oaică încruntată permanent. Următoarea scenă, altă surpriză neplăcută: Butterfly avea perucă blondă, în acest moment ÅŸi-o dă jos ÅŸi rămâne brunetă! De ce o fi purtat peruca aia, care, cel puÅ£in din punctul meu de vedere, o făcea banală, total neatractivă ÅŸi nu invita spectatorul la niciun pic de empatie? Scena finală. Că se va sinucide cu briciul, am bănuit de când l-am văzut prima oară. Modul în care a făcut-o a fost unul neintuit ÅŸi chiar cinic. AÅŸteaptă să vină Pinkerton, acesta vine în spatele ei având copilul în braÅ£e, Butterfly zâmbeÅŸte maliÅ£ios (având încă faÅ£a la public), iar la ultima notă muzicală, se întoarce cu faÅ£a la Pinkerton ÅŸi îşi taie gâtul cu briciul. Lumina se stinge în acel moment, încep aplauzele. Acestea sunt prelungite, se aude ÅŸi un "Bravo! ", dar spectacolul a fost departe de aÅŸteptările mele. Åži nu pentru că nu am gustat din checo-piftia aia. :-) DistribuÅ£ia: Cio-Cio-San: Liana Aleksanyan Benjamin Franklin Pinkerton: Pavel ÄŒernoch Sharpless: Ricardo López Suzuki: Adriana Bastidas Gamboa Kate Pinkerton: Judith Thielsen Goro: John Heuzenroeder Yamadori: Jeongki Cho Unchiul Bonzo: Luca Stoker Realizat de Claude Schnitzler Costume: Patrick Kinmonth & Darko Petrovic Lumini: Hans Toelstede Corul: Corul Operei din Köln Orchestra: Gürzenich Orchestra

Nota actuala: 9.5 (din 2 note acordate) - Acorda o nota!

28-01: Nabucco după caniculă. A fi ... sau a nu fi ... înghețată!
Ruse, 5 iulie 2025

Într-o zi caniculară de iulie am mers la vecinii noștri de peste Dunăre pentru a vedea un spectacol ... pe care îl mai văzusem cu fix 5 ani în urmă, pe 6 august 2020, în plină pandemie de covid-19. Acela a ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

26-01: Notre-Dame deo Bucureștii
În perioada 15-20 ianuarie 2026, la București a fost prezentat, în premieră în România, spectacolul muzical "Notre-Dame de Paris - The Original musical". Romexpo a fost clădirea aleasă pentru spectacol, cel mai probabil datorită capacități ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Concertul de Anul Nou de la Viena cu Aida și Mihai
TVR, 1 ianuarie 2026

Începe transmisia. Aida recunoaște clădirea pe afară, precum și interiorul.

Bebe Mihai: Seamănă cu muzica din "Liliacul"! :-)
"Bravo! E același compozitor! Și îl cheamă ca pe tati ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Tosca nonAngela la Bonn
Nu este prima oară când Angela Gheorghiu lipsește de la un spectacol. Și nu sunt primul căruia "i-o face" prin neprezentare sau faze mult mai "colorate", cum ar fi intrarea peste tenorul care cântă un bis la Seul sau "non abbiamo soprano" cân ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Madama Butterfly, Torre del Lago Puccini
Pentru a doua oară am venit cu copiii la Torre del Lago, după ce anul trecut am văzut "Boema" la Festivalul Estival de Operă care poartă numele marelui compozitor. (Aida are 8 ani, Bebe Mihai are 5 ani.) Și ... nu sunt dezamăgit, când suntem ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro