[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=22&nume_categ=oslo---carmen ]  O cabina telefonica in stanga. Un catarg pentru steag in centru. In rest, scena goala. Uvertura. Un betiv, dar stilat, imbracat intr-un costum alb. Scoate o esarfa rosie. Mimeaza o lupta cu un taur, apoi o scamatorie care, vezi Doamne, nu ii iese, asa ca la finalul ei ii arata publicului degetul mijlociu!
Un soldat aproape gol, doar in chiloti culoarea pielii, alearga fara oprire dand ture scenei. In spate, soldati. Imbracati in uniforme moderne, kaki. Canta. Par oameni seriosi, sunt ordonati, aduc steagul Spaniei, il ridica in varful catargului, apoi se retrag in spate.
Micaela. Inalta, bruneta, tocuri negre, pantaloni mulati, bluza roz cu diverse modele, ochelari de soare, aroganta. Atitudine ofensiva, "impanata" de mici gesturi obscene, adicatelea pitipoanca.
Soldatul alergator se prabuseste in centrul scenei. E ridicat de jos in sictir dupa catva timp. Soldatii, vreo 30, sunt in fundul scenei si fac gesturi obscene cand o femeie mai traverseaza "piata", iar Micaela e aproape violata, reusind cu greu sa scape si asta datorita lui Bizet. :D Vin lucratoarele, imbracate in halate gri, si se aseaza pe marginea scenei cu picioarele atarnand spre fosa. Atat le-a trebuit golanilor - pardon, soldatilor - care acum se perinda prin spatele lor si fac gesturi obscene din maini si bazine, mimand ca le...
Pleaca toti in spate. Ramane in fata doar Carmen in cabina telefonica. Alta pitipoanca, dar in cazul ei mai sunt tangente cu rolul clasic. Fustita neagra, rochita bleu sters asemanatoare cu un halat, bluza pestrita pe dedesupt. Si, desigur, toace, fatooo!
Soldatii vin din spate gramada si inconjoara cabina telefonica in care Carmen avea o convorbire "long distans". Unii chiar se urca pe cabina - seamana cu maimute atarnand in copaci - si... o reguleaza. Cabina.
"L`amour est une oiseau rebelle", Carmen pune piciorul pe pieptul unui soldat aflat stand pe jos. Ii desface camasa, il deseneaza cu ruj pe piept si, previzibil, ii pune un picior cu pantof cu toc pe pieptul gol.
Au lipsit cateva dialoguri inainte, astfel ca acum, inainte de a azvarli floarea, in centrul actiunii sunt doi barbati "candidati" a fi Don Jose! Negrul urat, chelios, cu ochelari de soare sau albul usor burtos, antechelios, cu aspect ruginit. Carmen se uita pe rand la cei doi. Ezita sau se joaca? Se joaca! Azvarle floarea. E albul.
Revine Micaela si il gaseste, in sfarsit, pe Don Jose. In atmosfera creata, "iun beze deo ma mer" - "un sarut de la buna mea mama" - e o idee perfect ridicola. La fel dialogul dintre cei doi, neschimbat fata de versiunea originala, mai ales ca isi fac poze singuri in timp ce discuta. Selfie, pisi, selfie! :-)
Revin lucratoarele, care se bat ca in Razboiul de Independenta! Oricare dintre ele! Fetele au avant, se bat pe viata si pe moarte, par ca au obiective inalte, cum ar fi libertatea, independenta sau jentile de pisi de la ParÃ, Frans! Chiar si Carmen - sau mai ales ea - care il musca zdravan pe capitan de ureche.
Don Jose o leaga de catarg. Ulterior, dupa ce ai ei o elibereaza, acestia coboara steagul spaniol de pe catarg, iar in locul lui ridica o fata. Spre care fac gesturi obscene, desigur.
Pauza. Aplauze anemice.
Contrabandistii, gasca lui Carmen. Intra in scena intr-un Mercedes gri, model mai vechi. Beau, rad, portierele deschise, petrecere mare. Carmen se urca pe capota cu fundul si canta tinand picioarele larg desfacute spre public. Mai coboara, mai il apostrofeaza sexos si il calareste pe sef, care e in 4 labe si in extaz.
Momentul aparitiei a lui Escamillo incepe bine, dar continua mijlociu. Intai intra soldati tinand in maini faclii arzand. Dar momentul grandios e macelarit cand toreadorul apare intr-un costum gri fad si tinand in mana o sticla care pare cu vodca si din care mai trage cate-o dusca din cand in cand. Soldatii il intarata sa bea tot, iar betivul - pardon, toreadorul - nu îi dejamăjeste pă băjeti.
La finalul ariei publicul nu aplauda!
Don Jose vine de la puscarie. Nimic special, poate doar traducerea norvegiana de pe micile ecrane amplasate pe spatele scaunelor din fata: "Nu ma iubesti! " - "Nei du elsker meg! " Nu suna prea romantic, dar momentul urmator e romantism pur: Ca sa o faca sa il asculte, Don Jose ii da o bucata in falca lui Carmen "din fundul gradinii"! Daca era reala, Carmen crapa inainte de actul al patrulea! Si inainte sa ii cante Don Jose "La fleur que tu m`avais jetée", arie care oricum putea lipsi, daca empatizai macar un pic cu Carmen cea cu falca zdrobita.
"Hvis du elsker meg" - "Daca ma iubesti (vii cu mine) " ii spune Carmen. "Daca ma iubeai, nu ma pocneai in halul asta! " era mai potrivit.
In toata atmosfera asta golaneasca, o singura lumina: numarul masinii! B-4115-OM. Adica aproape numar de Bucuresti! :-)
Actul al treilea. In spate, pe perete, umbra unui taur urias, mai jos, pe toata lungimea, umbre de flori. Ulterior am vazut ca taurul nu era umbra, ci o macheta 2D din carton. In fata, unu in chiloti danseaza musculoid, cam ca la concursurile de culturism. Apoi se aprind cu lumina mica farurile unor masini - cinci, apoi sase - care intra in scena, dar impinse, cu motorul oprit. Se scot paturi, se monteaza corturi, suntem la camping. Ca tot e gratuit in Norvegia. Marfa de contrabanda e din electrocasnice mici, "regina" fiind o masina de spalat. Fara numar de Bucuresti. :-)
Vine Escamillo, dar lipseste impuscatura. E mai sobru, in costum negru, in timp ce Don Jose are bluji bleu si jaca maro. Se bat pe masini - MA-711-LIV si 29-II-HE :-) - apoi Escamillo o ia la goana printre si pe capote ca alergat de urs. Polar, desigur, dar cred ca si de cel carpatin fugea la fel de tare. :-) Don Jose il fugareste avantat, aici el e ursul.
Apare Carmen, Micaela e scoasa din ascunzatoare (se furisase previzibil intr-o masina), "mar log ger for doden" - "mama ta e pe moarte", DJ iese din scena, Micaela ii arata degetul mijlociu lui Carmen...
Actul final. Taurul 2D de carton este prabusit, incepe muzica. Apar soldati care il demonteaza, iar trei dintre ei ii iau capul si simuleaza intre ei o corida.
Parada incepe cu una bucata alta pitipoanca, care vine in mijlocul scenei, intinde steagul Spaniei pe jos, se aseaza pe el, se da cu crema, apoi se intinde si face plaja pe el! (Cacofoniile dîn text sunt intentionate.) Multimea e in spate, apoi vine in fata si aclama. Tyrefekterne (toreadori), dristige chulos, pikadorene, matadoren, Escamilloen. :-) Sunt multi copii in multime, ceea ce imi place.
Carmen e intr-o rochita scurta roz cu sclipici si are pantofi albi cu toc. "Hvis du elsker meg" - "Daca ma iubesti, Carmen" - toreadorul pleaca. O lumina alba si puternica o inconjoara pe Carmencita in asteptarea lui Don Jose.
Si du elsker meg ikke lenger?
Nu ma mai iubesti?
Aldri!
Niciodata!
Prima oara la opera in acest an si din nou la Opera din Oslo fix la un an distanta de cand am fost prima oara. Acestea sunt reperele de inceput ale "Carmencitei" cu care am avut intalnire la Oslo in mijlocul iernii 2015. Ma asteptam la o versiune moderna si asa a fost. Speram o versiune sclipitoare, asa cum fusesera precedentele doua spectacole vazute la Oslo Operaen, dar am fost dezamagit. Nu a fost nimic special in aceasta "Carmen. Carmencita" norvegiana, toate improvizatiile fiind moderne... si atat. E adevarat, a fost redata bine viata golaneasca a soldatilor din zilele noastre si fitele de pitipoance de Dorobanti sau Centru Vechi ale lui Carmen, ale contrabandistelor si chiar ale Micaelei, dar parca toate acestea nu se "pupa" cu o "Carmen" care sa iti ajunga la inima. Si nu a fost nici ceva genial sau macar sclipitor care sa ma entuziasmeze sau macar sa imi placa. Pentru ca de multe ori asa a si fost si, cred ca din acest motiv, nici spectatorii norvegieni nu au fost prea incantati, deseori lipsind aplauzele la finalul unor arii, iar cele de la final nu au fost cele mai calde posibile.
Altfel, mi-am mai dat o intalnire in aceasta calatorie si cu Aurora. Prenumele. Numele, Boreala. :-) Care s-a aratat doar foarte putin, mi-a fluturat nesemnificativ de la distanta o esarfa, in prima seara cand am fost deasupra Cercului Polar, la Rognan, si deloc intr-a doua seara, la Bodo.
Hmmm... Carmen, ba cu Don Jose, ba cu Escamillo, Aurora n-a venit la intalnire (si nici nu mi-a dat telefon sau sms ca nu vine) ... ce sa zic... neserios e neamul feminin... Cel feminin spaniolo-norvegian, desigur. :-)
Ca si anul trecut, un gand de departe, de la Oslo, spre mai departe, in ceruri, la implinirea inca a unui an, al noualea, de la plecarea Maestrului Ludovic Spiess.
Hilsen fra Oslo! Salutari din Oslo! |