Rigoletto di Parmetto. Cel mai important loc pentru operă!

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2015 ] [ Subcategorie II Rigoletto ] [ Data articol: 2015-10-21 ] [ Din localitatea Busseto ] [ Tara Italia ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=70&nume_categ=busseto---rigoletto ]   Da, oricât ar părea de ciudat, opera are ÅŸi ea locuri. Åži, dacă are, desigur că unele sunt mai importante decât altele. Åži, desigur, unul este mai important decât toate. Milano, cu al său Teatro alla Scala? Londra, cu Royal Opera House? New York, Metropolitan? Napoli, San Carlo? Viena, StaatsOper? Mari teatre de operă, cu vechime, prestantză ÅŸi viitor. Åži, totuÅŸi, eu cred că un sătuc este cel mai important loc pentru operă! Un loc unde... Busseto este o comună fostă banală din regiunea Parma, nordul Italiei. ÃŽn cadrul ei se află un sătuc fost banal numit Le Roncole. Amândouă ar fi rămas banale, dacă nu s-ar fi născut acolo, pe 10 octombrie 1813, un băieÅ£el care avea să devină cel mai mare compozitor de muzică de operă al omenirii! Da, Le Roncole - Busseto este cel mai important loc pentru operă! ÃŽÅŸi poate cineva imagina opera fără Verdi? Fără Aida, fără Traviata, fără Nabucco, Trubadurul, fără..., fără..., fără... Fără Rigoletto? "Vivi îl Festival Verdi con noi! " - "TrăieÅŸte Festivalul Verdi cu noi! " Acesta este motto-ul festivalului organizat la Parma ÅŸi Busseto în fiecare an în octombrie în onoarea naÅŸterii lui Giuseppe Verdi. Teatro "Regio" din Parma, recunoscut ÅŸi pentru exigenÅ£a spectatorilor, se ocupă să tină vie în memorie că pe 10 a 10-a 1813 a apărut pe lume marele compozitor. ÃŽn 2015, pe lângă multe concerte de arii, operele prezentate au fost "Otello" ÅŸi "Corsarul" la Parma ÅŸi "Rigoletto" la Busseto. Pentru "Rigoletto" am venit la Parma în toamna lui 2015. Contrar prostului meu obicei de a ajunge la spectacol cu câteva minute înainte de a începe, de această dată m-am dus la casa de bilete cu două ore înainte. A contribuit la asta ÅŸi mărimea, de fapt, micimea oraÅŸului, Teatrul "Regio" din Parma fiind la doar un sfert de oră de mers pe jos distantă de gară. Sau chiar la 10 minute, cum aveam să aflu la întoarcere... fugind la tren. :-) Acolo am aflat că spectacolul este, într-adevăr, montat de Teatro "Regio" din Parma, dar nu în sediul central, ci la Busseto, localitate aflată la vreo 40 de kilometri de Parma! Toate calculele mele au sărit în aer! Am avut noroc că exista un tren până acolo, aÅŸa că am fugit la gară să-l prind, dar, după spectacol, primul tren din Busseto spre orice direcÅ£ie era... la 6 dimineaÅ£a! Teribil! De la Parma aveam tren la 1 noaptea, timp suficient pentru a pleca de la spectacol fără grabă ÅŸi de a face ÅŸi o tură nocturnă prin centrul oraÅŸului, aÅŸa, însă... Teatrul "Giuseppe Verdi" din Busseto are 300 locuri, două niveluri de loje, deci este micuÈ› ÅŸi cântarea se aude foarte bine oriunde te-ai afla. Sus, deasupra scenei, sunt afiÅŸate cuvintele în italiană, dar ÅŸi traducerea în engleză, de unde se deduce prezenÅ£a multor turiÅŸti acolo, aÅŸa cum e ÅŸi normal, Å£inând cont de importanÅ£a locului, aceasta marcată ÅŸi printr-o mare statuie a lui Verdi aflată în faÈ›a teatrului. Primul meu "Rigoletto" în străinătate (! ) a început tot cu uvertura. :-) Dar, în timpul acesteia, pe o pânză transparentă aflată în locul cortinei, întâi a fost proiectat mare, cu albastru, titlul operei, apoi poze alb-negru mari, luminate cu albastru, înclinate în diferite unghiuri, în timp ce în spatele pozelor, luminat doar el, restul scenei rămânând în întuneric, bufonul Rigoletto avea mimica si suferea conform unduirilor si È™ocurilor muzicii uverturii. Luminile se aprind, muzica devine alertă ÅŸi veselă, iar decorul în laterale ÅŸi în spate e dominat de imagini alb-negru la dimensiune reală a... interiorului teatrului în care eram! O prelungire interesantă a lojelor, care, pe lângă rolul de decor, face ÅŸi teatrul să pară ceva mai spaÅ£ios. "Seguire lo sposo m`e forza a Ceprano" - "SoÅ£ia trebuie să îşi urmeze soÅ£ul" ÃŽn timp ce spune asta, soÅ£ia lui Ceprano îşi ridică singură fusta ÅŸi îşi expune bulanul. "ÃŽÅŸi expune piciorul", da, puteam zice astfel, dar cum am zis iniÅ£ial redă mai corect atmosfera prezentată, de chef uÅŸor golănesc. Ducele e un tip impunător, sigur pe el, în haine de epocă de culoare roÅŸie, "navighează" de la o femeie la alta pe scenă în timp ce cântă "Questa o quella", iar ele îşi etalează sânii ÅŸi dosurile. Au părul vopsit strident, una portocaliu, una roz, două galben, sunt legate, apoi pipăite ÅŸi ciupite de toÅ£i curtenii, vreo 20. AceÅŸtia sunt îmbrăcaÅ£i ciudat, unii au haine moderne, alÅ£ii din epoca operei. Rigoletto are haine dungate galben-rosu, scufie rosu-galben-albastra :-) , e brunet, are bărbuţă ÅŸi aduce a japonez. (Nu era nipon, ci sud-corean.) Vocile sunt foaaarte, foarte bune! Monterone vine din spatele publicului de la parter, încadrat de doi soldaÅ£i. Fata cu părul roz e a lui, plânge, întinde mâinile spre el, el vine spre scenă pe lângă spectatori, dar cei doi soldaÅ£i, fosa orchestrei ÅŸi cred că ÅŸi scenariul :-) îl împiedică să ajungă la ea. Rigoletto rămâne singur cu un geamantan în faÈ›a cortinei lăsate după primul act. Se dezbracă de hainele de clown ÅŸi rămâne în negru. Sparafucile apare pe sub cortină. Arată a pirat, cizme de cauciuc negre, haină de piele neagră, pantaloni bufanÅ£i, barbă mare, păr sculat ÅŸi îngălat. "Sparafuciiiiil mi nooo mi nooo! " "Va! Va! Va! Va! " "O rabbia! esser difforme, esser buffone! Odio a voi, cortigiani schernitori! " "Ce furie turbată să fii diform, să fii bufon! Vă urăsc pe toÅ£i, curteni servili! " Cortina se ridică. Camera Gildei e reprezentată printr-o ramă dreptunghiulară ca acelea care încadrează oglinda din baie, dar foarte mare, de vreo 2, 5 metri. Pe ea sunt becuri de lumini tot ca în baie, dar ÅŸi câteva mici portrete, iar în față o oglindă aproape mată. Gildă e în cămaşă de noapte de culoare albă, un halat alb-crem deasupra ÅŸi are pe cap o cască asemănătoare cu cele folosite la piscină pentru a păstra părul uscat. Giovanna e căruntă, rochie-halat de casă de culoare neagră, iar într-o mână Å£ine o perucă. Ducele apare în spatele scenei cu un coÅŸ mare cu flori ÅŸi cu o cutie de bomboane. Are haină mov gen anii `70, pantaloni cu dungi verticale alternative maro deschis-închis. Se aÅŸează relaxat ÅŸi aÅŸteaptă. ÃŽi dă bomboanele Giovanei, care se aÅŸează ea acum pe jos ÅŸi le papă relaxată. Apoi se ridică, îi aduce Gildei o rochie roz-inchis cu puÅ£in argintiu, o perucă roÅŸcată cenuÅŸiu ÅŸi se întoarce la bomboane. :-) Pare tare veselă, deci bomboanele au lichior în ele. :-) ÃŽi priveÅŸte pe cei doi, Gilda ÅŸi Ducele, cum se sărută ÅŸi e foarte satisfăcută. Din laterale ies la iveală capetele a doi curteni mascaÅ£i, veniÅ£i să spioneze terenul. Ducele iese, apoi se întoarce pentru "Addio! Addio, speranza ed anima! ", Giovana dă din cap ca o cutră, "He, he, ÅŸtiam eu! " "Col pensier îl mio deÅŸir / a te sempre voleră" - "Cu gândul, dorinÅ£a mea / la tine mereu va zbura" Gilda cântă "Caro nome" la balcon. Din laterale intră în scenă în patru labe curtenii în costume de afaceri, dar cu măşti de bufon pe feÈ›e. Rigoletto e legat la ochi cu o bandă roÅŸie ÅŸi sprijină temeinic o scară din lemn, Gilda e vârâtă într-un sac albastru de mătase. "Aaa! Aaa! Aaa! La maledizioooo-oooo-nee! " Doi curteni cu măşti trag cortina rânjind cinic. "Ella mi fu rapiiita! " - "Ea îmi fu răpită! " Cele patru fete vopsite pe față cu alb ÅŸi cu părul vopsit strident sunt întinse pe jos. Ducele le "vizitează" pe fiecare în timp ce cântă. Intră curtenii plus trei clowni, care au mimica batjocoritoare în timp ce ducelui i se relatează răpirea fetei. "E dessa! La mia diletta! " Fetele sunt înconjurate fiecare de către un grup de curteni, au ochii disperaÅ£i, privesc adânc în gol. Unul o mângâie peste tot, inclusiv pe sâni ÅŸi coapse, pe fata cu părul portocaliu, o alta este târâtă dispreÅ£uitor pe jos de colo-colo. Vine Rigoletto. ÃŽn costum de bufon, caciula având trei ciucuri, unul roÅŸu, unul galben ÅŸi unul albastru. :-) "Io vo` mia figlia! " - "Eu voi făta mea! " Când aud asta, toÅ£i curtenii se retrag pe laterale, iar cei trei bufoni mimi scot pistoale ÅŸi le Å£in în poziÅ£ii de apărare. Rigoletto se dezbracă de hainele de bufon, rămânând în cele negre, ÅŸi se perindă de la un curtean la altul, cerându-ÅŸi fiica. Marullo, care era unul dintre cei trei bufoni mimi, plânge sec, la fel ÅŸi ceilalÅ£i doi. "Ridate a me mia figlia, tutto îl mondo e dessa per me! Pieta, signori! Pieeeee-taaaaa! " "RedaÅ£i-mi fiica mea, toată lumea ea este pentru mine! Milă, domnilor, milă! " Vine Gilda. ÃŽn aceeaÅŸi rochie, dar acum machiată strident ÅŸi rujată la fel, inclusiv mult în jurul buzelor. Ies toÅ£i, cei doi cinici vin ÅŸi ridică de pe jos fata roz. "Piaaaangi, piangi fanciulla! " - "Plângi, plângi, copilă! " Gilda îşi dă jos rochia ÅŸi rămâne în cămaÅŸa de noapte albă. Monterone vine cu fata roz, fata lui, în braÅ£e. Rigoletto: "Vendetta! " - "Răzbunare! " Gilda: "Per l`ingrato vi chiedo pieta! " - "Pentru ingrat vă cer îndurare! " După arie, liniÅŸte. Tatăl o mângâie pe cap încetiÅŸor. Merg încet câţiva paÅŸi, e liniÅŸte, ea plânge, el plânge sec, începe muzica din actul patru. Se despart, Gilda iese prin stânga, tatăl prin dreapta. Au dispărut desenele cu lojele din spatele ÅŸi lateralele scenei, totul e negru. ÃŽn față, la câţiva metri de fosă, e coborâtă o perdea-cortină gri-închis. "La donna e mobile! " Lumina roÅŸie se aÅŸterne peste scenă. ÃŽn colÅ£uri, Gilda suferă în stânga, Rigoletto în dreapta. Ducele e în negru, are È›oale elegante. Maddalena e împinsă din spate de Sparafucile, e urâţică ÅŸi are haine de hangiţă din secolul 19. "Bella figlia dell`amooore! ", Gilda fuge în partea cealaltă a scenei, în braÅ£ele tatălui ei. Ducele o dezbrăcă pe Maddalena, care rămâne în pantaloni scurÅ£i crem, se dezbracă ÅŸi el la maieu, ea îi dă pantalonii jos - Nu, doamnelor, nu i se vede cucu! :-) - el o pipăie, se urcă pe ea, se retrag în spatele perdelei. Gilda bate cu palma în perdea pentru a i se deschide. O altă perdea, Å£inută de cei doi fraÅ£i, e folosită ca linÈ›oliu. Gilda se repede în ea, cei doi o împachetează în ea. Vine Rigoletto. Totul e negru. ÃŽi plăteÅŸte lui Sparafucile, apoi preia sacul roÅŸu din mijlocul scenei în care se află Gilda. Din public, de la etajul al treilea, Ducele cântă "La donna e mobile! " "Chi t`ha colpita?" - "Cine te-a lovit?" "Lassu în cer! " - "Acolo, sus, în cer! " "Aaa! Aaa! Aaa! La maledizioooo-oooo-nee! " Cei doi curteni cu măşti trag cortina rânjind cinic. ÃŽn micul foaier era un magazin-tarabă. Nu aveau niciun suvenir - nici măcar o mătură, ceva, pe care să scrie "Busseto" :-) -, doar înregistrări pe cidi ÅŸi divudi - aÅŸa zic italienii la sidi ÅŸi dividi (cd ÅŸi dvd). :-) Am căutat români ÅŸi am găsit trei cu Ileana Cotrubas în "Traviata", "Alzira" (ambele audio) ÅŸi chiar "Rigoletto" (dvd video). La ultima pauză am ocazia să ajung la Parma cu o maÅŸină (vânzătorul de la magazinul-tarabă pleca atunci), dar refuz să pierd fie ÅŸi un act din piesă, chiar cu probabilitatea de 99% de a sta pe străzi până dimineaÅ£a! După spectacol... eeeh, acu-i acu! ÃŽmi vine ideea de a găsi o maÅŸină până la Parma, dar, în faÈ›a teatrului, nu erau decât două maÅŸini cu ÅŸoferi care se pregăteau să urce în ele! Merg la prima, nu mergea departe. Merg la a doua (recunosc, fără speranÅ£e, mai mult ca să nu-mi reproÅŸez că n-am încercat) ÅŸi... mergea la Parma ÅŸi m-a ÅŸi luat!!! O zi norocoasă, fără îndoială! Dar oamenii se scuză ÅŸi îmi spun că nu pot să mă ducă până la gară, deoarece au... o urgenÈ›a, în maÅŸină era o doamnă în vârstă, care căzuse, se lovise la bazin ÅŸi trebuiau să o ducă la spital. Mie îmi convenea oricum, atât timp cât mă lăsau oriunde în Parma (aveam tren la ora 1 ÅŸi timp peste o oră să ajung la gară, indiferent unde mă "debarcau"), dar faza drăguță era că incidentul se petrecuse înainte de spectacol, dar vecchia signora alesese întâi să vadă opera ÅŸi apoi să meargă la spital! :-) De unde se deduce faptul că există alÅ£ii mai zdrăngăniÅ£i la cap decât mine când e vorba de a vedea un spectacol! :-) Pe drum am văzut casa unde s-a născut Verdi. Doar din maÅŸină, din mers, circulând cu viteza legală :-) , dar e mai bine ÅŸi aÅŸa decât deloc. ÃŽn cartea despre spectacol era o listă toate reprezentaÅ£iile operei "Rigoletto" organizate de Teatro "Regio" din Parma, inclusiv distribuÅ£iile pentru cele mai importante 13 roluri! Premiera a avut loc pe 26 decembrie 1852, la doar un an ÅŸi jumătate distanţă de la premiera absolută de la Teatro "La Fenice" din VeneÅ£ia din 11 martie 1851! Apoi am găsit o altă listă, montările de la Busseto! Aici premiera a avut loc pe 15 august 1868. Am căutat, dar nu am găsit decât o singură prezență românească, Elena MoÅŸuc în Gilda, la Parma, pe 19 februarie 2005, în distribuÅ£ie grande cu Marcello Giordano ÅŸi Leo Nucci. La Busseto, nimeni! M-aÅŸ bate cu cărămida în piept că sunt primul român care a cântat "Rigoletto" la Busseto, dar nu ÅŸtiu dacă se pun "trilurili" pe care le-am fredonat în pauză în baie. :-) ) ) DeÅŸi m-am străduit, am cântat "La doamna, că e mobílă"... sau ceva asemănător. :-) A, ÅŸi pe drum, de la tren la teatru, am cântat "Sparafuciiiiil mi nooo mi nooo! " :-) Åži o făcui cu efect, că se speriară câinii locali ÅŸi-mi ziseră ezact ca Rigo` lu` Spara`: "Va! Va! Va! Va! " :-) ) ) Apropo de câini, întâmplarea mi-a adus aminte de una asemănătoare petrecută cândva în BucureÅŸti. ÃŽntr-o seară, mergând pe o stradă întunecoasă, fredonam corurile care îmi plac cel mai mult, "Corul sclavilor evrei" din "Nabucco" ÅŸi "Corul Å£iganilor" din "Trubadurul", ambele de Giuseppe Verdi. Mă apropii de o curte. Trecând pe lângă ea, câinele de acolo începe să latre furios. Merg mai departe ÅŸi îi zic în trecere "Bă, tâmpitule, e Verdi! ", iar câinele se opreÅŸte din lătrat! :-) Probabil că dulăii din Busseto se pricep mai bine la muzică decât cei din BucureÅŸti. :-) AÅŸa ar fi ÅŸi normal, doar au moÅŸtenit cultul Verdi din tată în fiu, transmis din generaÅ£ie în generaÅ£ie, din cățel bussetist în căţeluÅŸ bussetist! :-) ) ) DistribuÅ£ia: Rigoletto: Hayato Kamie Ducele: Pietro Picone Gilda: Daniella Cappiello Sparafucile: Myeongjun Shin Maddalena: Siqi Li Enervatorul de câini italieni: Adrian TraÈ™că :-)

Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota!

28-01: Nabucco după caniculă. A fi ... sau a nu fi ... înghețată!
Ruse, 5 iulie 2025

Într-o zi caniculară de iulie am mers la vecinii noștri de peste Dunăre pentru a vedea un spectacol ... pe care îl mai văzusem cu fix 5 ani în urmă, pe 6 august 2020, în plină pandemie de covid-19. Acela a ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

26-01: Notre-Dame deo Bucureștii
În perioada 15-20 ianuarie 2026, la București a fost prezentat, în premieră în România, spectacolul muzical "Notre-Dame de Paris - The Original musical". Romexpo a fost clădirea aleasă pentru spectacol, cel mai probabil datorită capacități ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Concertul de Anul Nou de la Viena cu Aida și Mihai
TVR, 1 ianuarie 2026

Începe transmisia. Aida recunoaște clădirea pe afară, precum și interiorul.

Bebe Mihai: Seamănă cu muzica din "Liliacul"! :-)
"Bravo! E același compozitor! Și îl cheamă ca pe tati ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Tosca nonAngela la Bonn
Nu este prima oară când Angela Gheorghiu lipsește de la un spectacol. Și nu sunt primul căruia "i-o face" prin neprezentare sau faze mult mai "colorate", cum ar fi intrarea peste tenorul care cântă un bis la Seul sau "non abbiamo soprano" cân ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Madama Butterfly, Torre del Lago Puccini
Pentru a doua oară am venit cu copiii la Torre del Lago, după ce anul trecut am văzut "Boema" la Festivalul Estival de Operă care poartă numele marelui compozitor. (Aida are 8 ani, Bebe Mihai are 5 ani.) Și ... nu sunt dezamăgit, când suntem ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro