Orestes, Regele Traviatei. Este greu să!

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2015 ] [ Subcategorie II RomaniaRail 2015 ] [ Subcategorie III Felicia Filip ] [ Subcategorie IV Piese de teatru ] [ Data articol: 2015-10-30 ] [ Din localitatea Giurgiu ] [ Tara România ]   Integrala de la 0 la 1 din radical (x) dx. Limita când n tinde la infinit din 1/n. Sa se calculeze determinantul unei matrice de gradul 4. Se dau trei puncte in plan, sa se calculeze aria triunghiului pe care il formeaza. Astept raspunsurile corecte pe adresa personala de email. Cum? Sunt grele? Ei, na! Hmmm... Deci, este greu sa inveti matematica! Hap! Hap! O bucată, apoi inca o bucată! Apoi inca una! Infigi furculita, tai si mai iei una! Apoi... Mor, mor! Ori senzatie ca mori, ori te misti greu ca un urs! Si te tii de stomac, stai la pat, îngurgitezi supe si cartofi fierti. Mor, mor! Deci, ... este greu să digeri carne de porc! Am plecat de la vorba celebră si inteligentă care spune că doar două lucruri sunt grele pe lumea asta: matematica si carnea de porc. :-) De-a lungul timpului, insa, am mai descoperit altele. Mai grele, mai usoare... E usor să scrii o carte. Stiu despre ce vorbesc, am scris si eu una... (Nu săriti pentru poza si autograf, e despre programarea calculatoarelor. :-) ) Lucrezi 5-6 luni fara sa ai siguranta ca e bine ce faci, te documentezi, scrii, tai, o iei de la capat, refaci... e usor! A? Mircea M. Ionescu, directorul teatrului "Tudor Vianu" din Giurgiu, a citit câteva cărti de-a lungul vietii sale. Nu multe, vreo doua-trei, plus cele cincizeci si doua cu care a jucat macao in tren când era mic. Apoi a scris vreo 17 cărti "pe bune", nu de tabinet. Oare i-or fi ajuns alea doua-trei plus 52 sau o fi citit mai multe? Hmmm... Mai că îmi vine să cred că a citit mai multe... Deci, este greu sa scrii o carte! (Personal, o mică paranteză, pot spune că domnul Mircea M. Ionescu mă enerva foarte tare acum câtiva ani! Ascultam "Fotbal minut cu minut", emisiunea care transmitea la radio toate meciurile de fotbal din "Divizia A", actuala "Liga Natională", iar dânsul făcea prezentările echipelor si jucătorilor... Doamne, ce mă enerva... ce mă mai enerva! ... Cum să vorbesti, dom`le, atâta de frumos despre fotbalistii ăia, majoritatea cu nivelul de inteligentă sub al găinilor si cu numărul de cărti citite fix cinzeci si două... de la doi, tlei, patlu, până la as, caro, damă, popă? ;-) ) Uneori e greu să si citesti o carte! (Pentru unii e greu sa citeasca si o carte de bucate, dar asta e alta discutie...) De exemplu, e greu sa citesti o carte... in chineză! Da, am fost rău, mă repliez... E greu să citesti... o carte de matematică! :-) Iar am fost rău? Păi, de, dacă nu există carte de carne de porc! :-) Bine, bine, revin la subiect... E greu să citesti o carte scrisă de Culianu! Ioan Petru Culianu. Scriitor român, născut la Iasi in 1950. A emigrat in Italia, Olanda, apoi in SUA. Se spune ca vorbea fluent opt limbi străine, iar multi dintre cei care l-au cunoscut considerau ca are o minte sclipitoare, chiar geniala. Elev, admirator si ulterior prieten al lui Mircea Eliade, este mai degraba necunoscut publicului larg din România. Doctorat obtinut la Sorbona. Profesor la Universitatea din Chicago. Alte informatii se pot afla usor de pe internet. A scris texte filozofice, adică pe domeniul pe care s-a specializat. Ce este greu e sa vezi o piesă de teatru de-a lui. Există numai una... Felicia Filip, Regina Traviatei. Asa a fost supranumita de presa franceză in 1998, dupa ce a uimit si vrăjit audienta cu interpretarea magistrala a Violettei Valery la Théâtre du Capitole din Toulouse. A cântat pe 4 continente (Europa, America, Asia si Africa), la marile teatre de operă din lume, cum ar fi "Covent Garden" Londra, Opera de Stat din Viena, Opera de Stat din Hamburg, Teatro "Liceo" din Barcelona si la multe altele. Ce este greu... este greu să o vezi pe Felicia Filip într-o piesă de teatru. Personal, nu am vazut-o până acum, dar nu are decât două piese de teatru la activ, prima, "In plină glorie! " de la Teatrul de Comedie, a doua... aceasta! Cristian Mihăilescu este regizor de spectacole de operă. De-a lungul timpului, a mai indeplinit niste functii, cum ar fi cea de tenor la Opera Nationala din Bucuresti sau director la Operele din Constanta, apoi Brasov. Director nu mult, doar vreo 19 de ani. Iar regie de operă face din 1985, deci se poate spune ca are o oarecare experienta. Nu multă, doar vreo 30 de ani! :-) Ce este greu... este greu să vezi o piesă de teatru regizată de domnul Cristian Mihăilescu. Bine, asta n-ar trebui sa fie greu... regie de operă, regie de teatru, tot aia! Păi, da! Portar la fotbal, portar la handbal, tot aia! Sau portar la fabrica de cuie! :-) Ce dacă mingea vine de la 10-20 de metri spre tine sau de la 3-4... tot aia e, nu? Este usor să te zbati pe jos, pe scenă. Dai din mâini, din picioare, te zbati, te tii de urechi, lumea crede că esti lovit de streche... Incercati? Nuuu? De ceee? A, deci este greu să te zbati pe jos, pe scenă... Este usor să te uiti la fotbal. Dar la fotbalul din România? De fapt, sunt două notiuni diferite, fotbal si ce se joacă în România după regulile de fotbal. Plictiseala care te cuprinde când vezi jucatorii din România e de-a dreptul... inefabilă, incomensurabilă, indubitabilă si alte cuvinte care încep cu "in". Mircea M. Ionescu a avut ambitia să monteze o piesa de Culianu, nenea ăla cu texte filozofice. I s-o fi părut usor, asa că a apelat la un regizor debutant in teatru. :-) Si la o actrită aproape debutanta in teatru. :-) Felicia Filip, care avea doar o piesă jucată la activ, "In plină glorie" la Teatrul de Comedie. Acum e suficient de greu? "Oreste, regele sunetelor" este singura piesa de teatru scrisa de Ioan Petru Culianu si nici aceasta n-a fost conceputa ca piesa de teatru, ci doar ca idei scrise sub forma de dialoguri. Ambitia lui Mircea M. Ionescu a găsit reflectie la regizorul de operă Cristian Mihăilescu si astfel, si cu ajutorul actritei aproape debutante Felicia Filip, piesa a fost montata la teatrul "Tudor Vianu" din Giurgiu. Un inceput bun, care se pare ca va continua cu reprezentatii si in alte orase, in acest moment zarindu-se prezentari la Pitesti, Bucuresti si... Chicago, acolo unde autorul a trait spre finalul vietii! Textul are personajele preluate din mitologia greaca, mai exact Agamemnon, regele cetatii Micena (care nu apare in piesa, dar, cu toate acestea, totul se invârte in jurul lui), Clitemnestra, sotia sa, Orestes, fiul lor, Electra, fiica lor, Pilades, prietenul lui Orestes. Situatia pe care o dezbate piesa este aceea de după moartea lui Agamemnon. Acesta, după cum spun Legendele Olimpului, a fost conducatorul expeditiei grecilor in Razboiul Troian, cel care romantico-teoretic avea ca scop recuperarea Elenei, sotia lui Menelaos (fratele lui Agamemnon), fugita acolo de bună voie cu Paris, fiul regelui Troiei, Priam, dar practic razboiul n-a fost decât un jaf ordinar prezentat delicat de Homer si alti scriitori greci sub forma unei expeditii din iubire si onoare. Dupa jaf, adica dupa cucerirea Troiei, operatie care a durat vreo 10 ani, Agamemnon se intoarce acasă. In aceasta perioada, sotia lui, Clitemnestra, o femeie cu nevoi normale (aici ma refer in special la cele sexuale), îsi găsise pe altcineva (doar nu era sa stea 10 ani dupa domnul A. - rog puritanii si virginele să se abtină :D), mai exact pe Egis, var al lui Agamemnon. (Grecii antici n-aveau nicio problema in a se combina cu rudele. :D) La intoarcerea sotului, Clitemnestra nu dă din coadă de bucurie, ci, impreuna cu Egis, planuiesc si reusesc sa il ucida pe Agamemnon. Aflând aceasta, Orestes fuge din Micena, unde se intoarce dupa sapte ani, planificând si reusind si el asasinarea unchiului sau, Egis, dar si a mamei sale, Clitemnestra. Furiile, cele trei divinităti ale Infernului, pe numele lor Alecto, Megera si Tisiphona, care chinuiau sufletele muritorilor ajunsi acolo, întâi îl ajută pe Orestes, dar, după ce el devine, la rândul lui, criminal, este pedepsit de acestea. SONOR! Desigur că nu e acelasi lucru regia de operă cu regia de teatru, jocul de scenă intr-o operă cu jocul de scenă intr-o piesă de teatru, dar asemănări există si incă multe, mai ales regizorul, specializat fiind în muzică, beneficiind de "sprijin" din partea subiectului, adică de sunete. Acestea au fost plasate pe text, la fel si miscările actorilor. Când Oreste este atacat de furii, adică de zgomote, acestea trebuie să fie tari, înfricosatoare, dar sa nu puna spectatorii pe fuga, iar miscarile personajului principal trebuie sa fie coordonate cu sunetele. Am zis "trebuie"? Am zis bine, dar mai trebuie sa zic si ca asa s-a intamplat in sală (cu sunetele) si pe scena (cu miscarile). Sunetele atacă, Oreste e veridic, terifiant, crează emotii. La fel si Felicia Filip - "Corăăăbii, corăăăbii! " - care si-a descoperit o nouă carieră, pe care o abordează ca si pe cea de soprană, cu fortă, pasiune si succes. O meserie grea, despre care Amza Pellea spunea că trebuie să i te dedici în totalitate, că este o meserie superba, dar care cere foarte multe sacrificii. Felicia Filip le cunoaste insa, sunt cam aceleasi necesare si pentru o cariera de soprana. Dupa teatru, am fost sa vad un meci de fotbal. Au jucat Astra Giurgiu si Universitatea Craiova. Greu, dom`le! Si frig! Si mingea aia, care se chinuia să ajungă la poartă si nu se găsea cine să o trimită acolo! Până la urmă s-a găsit unu`, dar a trimis-o cu mâna! Iar arbitrii, trei-patru-cinci, câti or fi fost, n-au văzut sau n-au vrut sa vadă procedeul handbalistic utilizat pentru marcarea golului care avea sa decidă meciul... Deci... fără jucatori, dar si fără arbitri... este greu să te uiti la fotbalul din România. Este greu să scrii un articol bun. La fel ca dl. Mihăilescu, debutant in regia de teatru, acesta este primul meu articol despre o piesa de teatru. Iar pentru un articol bun iti trebuie cunostinte, indrazneala, simt, perceptie buna a detaliilor samd. Mai încerc, poate reusesc data viitoare. ;-) Deci, e greu să! Dar, de obicei, ce este greu merită eforturile! Distributia: Vânzătoarea de corăbii: Felicia Filip Electra: Felicia Filip Oreste: Mihai Nitzu Pilade: Mihai Rîpă Clitemnestra: Raluca Botez Regia: Cristian Mihăilescu Initiativa si ambitia montării: Mircea M. Ionescu

Nota actuala: 8.8 (din 5 note acordate) - Acorda o nota!

25-05: BilanÈ› 2022. Vedi Londra, Verona, Roma, ...
(Aida, 5 ani. Mihai, 2 ani)

Londra, Londra.
Roma, Londra, Roma.
Printre ultimele Lyon, Paris, Verona, Venezia ... Varna, Veliko Trnovo. Viena, Bratislava.
Și, desigur, Craiova, Brașov, Constanța.
Galați, ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

28-01: Nabucco după caniculă. A fi ... sau a nu fi ... înghețată!
Ruse, 5 iulie 2025

Într-o zi caniculară de iulie am mers la vecinii noștri de peste Dunăre pentru a vedea un spectacol ... pe care îl mai văzusem cu fix 5 ani în urmă, pe 6 august 2020, în plină pandemie de covid-19. Acela a ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

26-01: Notre-Dame deo Bucureștii
În perioada 15-20 ianuarie 2026, la București a fost prezentat, în premieră în România, spectacolul muzical "Notre-Dame de Paris - The Original musical". Romexpo a fost clădirea aleasă pentru spectacol, cel mai probabil datorită capacități ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Concertul de Anul Nou de la Viena cu Aida și Mihai
TVR, 1 ianuarie 2026

Începe transmisia. Aida recunoaște clădirea pe afară, precum și interiorul.

Bebe Mihai: Seamănă cu muzica din "Liliacul"! :-)
"Bravo! E același compozitor! Și îl cheamă ca pe tati ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Tosca nonAngela la Bonn
Nu este prima oară când Angela Gheorghiu lipsește de la un spectacol. Și nu sunt primul căruia "i-o face" prin neprezentare sau faze mult mai "colorate", cum ar fi intrarea peste tenorul care cântă un bis la Seul sau "non abbiamo soprano" cân ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro