[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=67&nume_categ=burgas---cosi-fan-tutte ]  Constanţa, Burgas, Genova, Barcelona... ce au în comun aceste localităţi?
Bulgaria e aproape de România și totuşi e greu să ajungi acolo pe calea ferată. Sunt doar două trenuri care fac zilnic legătura cu ţara vecină și prietenă, cum era stereotip denumită în timpul comunismului, unul din Bucureşti spre Ruse și Sofia, celălalt din Craiova spre Vidin și Sofia. Vara, însa, circulă unele trenuri sezoniere, (bi) săptămânale, de la Budapesta-Timisoara-Craiova la Burgas, de la Minsk-Iasi-Bucuresti la Varna. Aşa că, deşi nu mă atrăgea prea tare opera din program, vineri seară am luat trenul săptămânal Craiova-Burgas, pentru a vedea sâmbăta "Cosi fan tutte" pe malul mării. Şi pentru a face baie în mare, fireşte. :-)
Burgas nu este un oraş atractiv. Are două străzi pietonale și cam atât. Beneficiază, însa, de o poziţie geografică mai bună decât litoralul nostru - e la vreo 300 km mai la sud de Constanţa - ceea ce face mai lung sezonul lor estival, cam din iunie până spre octombrie.
Ca și în Plevna, Plovdiv, Veliko Trnovo sau alte oraşe bulgăreşti despre care nu ştiam nimic înainte de a ajunge acolo, ceva special am găsit și în Burgas. În centru se află o fântână pietonală, printre "izvoarele" căreia se plimbă oamenii. Ce e special e că seara ies din "podea" nişte aburi, care fac atmosfera ca învăluită în mister. Intri printre aburii de vreun metru și ceva înălţime și ai senzaţia că te pierzi prin enigme. O adevărată abureală. La propriu, nu la figurat! :-)
Opera e în stil comunist, deci nu e frumoasă. Nu e nici urâtă, dar nu are suflet și aminteşte de influenţa sovietică existentă recent în zonă. Interiorul este în aceeaşi notă şi, ca să fie "treaba" completă, nu are nici garderobă, nici bar, iar engleza e o limbă străină în toate sensurile cuvântului.
Dintre personalităţile locale, ştiu o listă luuungă compusă dintr-un singur nume. :-) Este vorba despre soprana Raina Kabaivanska, născută la Burgas în 1934, o voce cu adevărat adevărată. A cântat la Milano, Londra, Moscova, Buenos Aires, Paris, Viena, Budapesta, Chicago, San Francisco, Dallas, Roma și altele... Burgas nu apare în listă!
Prin oraş am văzut în câteva locuri și afişul spectacolului. Acesta are temă principală un chip feminin, iar în față două mâini, cu manşete de Evul Mediu, ţin vertical doi trandafiri roşii care au florile fix în dreptul ochilor. Tot cu roşu este scris "Taka praviat vsiceki jeni", adică "Aşa fac toate, bă, bulgăre! " :-)
Decorul a fost modern și potrivit pentru o şuşanea. Pe scenă, în mijloc, e un panou mare în formă de măr, argintiu și cu lumini galbene și roşii pe margini, iar pe laterale sunt alte panouri triunghiulare în acelaşi argintiu și care arată ca la circ. Cei doi tineri sunt în costume moderne albe, Don Alfonso în sacou verde-închis, cămaşă albă, pantaloni negri, ochelari de soare. E tânăr, nepotrivit ca vârstă pentru acest rol pentru care compozitorul a prevăzut un bătrân înţelept, care îi învaţă pe cei doi tineri despre (i) moralitatea femeilor.
Se lasă cortina portocalie, ei trei rămân în față și fumează. În spate se aud troncănituri de la montarea decorurilor... timp în care apăr un el și o ea îmbrăcaţi în tricouri și colanţi albi și mulate pe tot corpul, dar având o frunză verde în dreptul sexului. Fac mişcări de dans și pantomimă, îşi leagănă frunzele, el îşi arată muşchii. Ea se uită sub frunza lui și se întristează. :-)
Dorabella și Fiordiligi pozează, doi pictori le fac tablourile. Sunt amândouă brunete, prima e într-o rochie gri deschis cu două volane negre, pantofi negri, cealaltă rochie maro, centură verde, deasupra o fustă neagră, transparentă. Дорабела (Dorabella) e mai drăguţă, o aleg tot pe ea, ca și la Atena. Asta înseamnă că sunt fidel? :-)
În centru se află, pe post de acoperiş, ... cochilia unui melc! Roz și cu dungi bleumarin! În spate, pe o planşă mare, sunt desenaţi câţiva zgârie-nori. Cei doi soți vin în costume albe de marinari, cărând valize, plecând la armată.
"Umiram ot mîtka! " - "Imbrătișează-mă! "
Tânărul Don Alfonso le face poze cu telefonul mobil.
Feţele le pun celor doi centuri de castitate și aruncă apoi cheile. :-)
"Sbogom! " - "Adio! "
Despinetta, fata în casă, are sorț scurt bleumarin peste o fustiţă albă până la genunchi, bluză albă cu dungi verticale bleumarin, pantofi albi cu toc mic, arată a şcolăriţă. Le îndeamnă la păcat pe stăpânele casei, iar acestea aruncă ostentativ coji de portocale pe jos, apoi aduc două mături și o pun să le strângă. După arie, Despina îşi exemplifică teoria și face schimb de țeluvki (sărutări) cu unu`. :-)
Vin cei doi soți deghizaţi în arabi, unul în alb complet, celălalt în dungi albe și gri late, pe cap o gutra albă cu rombulete gri, amândoi bărboşi și cu ochelari de soare. Se roagă de ele să îi primească, ele îi fugăresc cu mătura și făraşul cu coadă.
Revine decorul cu mărul (care nu ştiu de ce a fost schimbat). Cei doi leşină, sunt pe jos pe spate cu o floare galbenă pe piept. Despina e în halat verde de doctor și are două ajutoare gata să îi resusciteze pe cei doi. Au o seringă uriaşă și un termometru gigant. Le pun perfuzii, le fac injecţii, ei dau din mâini și tremură ca epilepticii. Don Alfonso îi face avansuri Despinei, ea îi cere bani direct. :-)
"Shte umra tuk! " - "Voi muri aici! "
După pauză, al cărei final nu e anunţat de vreun gong, țârâit sau bătaie în oală, decorul e schimbat, deşi acţiunea se desfăşoară în acelaşi loc. Frunze de hârtie atârnă din tavan, există două rânduri de ghivece de plante verzi, o masă, scaune, băncuțe, două umbreluţe, doi stâlpi de iluminat, ansamblul arată a grădină de vară. Fetele sunt în halate de casă sofisticate, unul alb cu ceva violet deschis, celălalt fix invers. Vin cei doi îmbrăcaţi acum turceşte, shalvari, turbane, ciocate, haine largi în culori ţipătoare.
"Neshastni Ferrando! " - "Infelice Ferrando! "
Guglielmo îi dă o inimă de hârtie Dorabellei și aceasta o acceptă.
În timpul schimbării iar zgomotoase a decorurilor, reapar mimii în fața cortinei, dar acum sunt trei. Ea vine însoţită de unul costumat în negru. El, albul, încearcă să o convingă să revină la el. Ea arată cu degetul spre scula negrului, apoi arată cu ambele mâini că e goliam - mare. Albul pleacă plângând.
Or fi negri mulţi în Burgas? Eu nu prea am văzut. Sau regizorul o fi transpuns în scenă vreo experientă personală? :D
Mărul de carton are acum fundal negru în spate. Vin miresele cu mirii, ei costumaţi în arabi, ca la prima deghizare. Despina e și ea din nou deghizată, acum "oficiază" ca judecător, robă neagră și perucă albă. Consfinţeşte căsătoriile, apoi... se anunţă întoarcerea logodnicilor "vechi" din armată! Ei se fac nevăzuţi și reapar în cosumele albe de marinari în care plecaseră, văd contractele nupţiale, scot două pistoale și le îndreaptă spre ele. Nu trag, îşi pun turbane, apoi le arată "trofeele" obţinute chiar de la ele în timpul deghizărilor, iar ele leşină. Vine Despina cu seringa uriaşă, pac, injecţii la funduleţe și le trezeşte. :-) Cei doi îi plătesc pariul lui Don Alfonso. Deh, prostia se plăteşte și în bulgăreşte! :-)
Pe scenă intră un balerin costumat în copac. Are crengi pe cap și mere, pe care le împarte tuturor. Toţi muscă din mere, cortina se coboară. Păcat, voiam și eu un măr, erau pe scenă câteva țâțoase botic-de-iepure care păreau gustoase. :-)
Constanța, Burgas, Genova, Barcelona... poţi ieşi din mare și merge direct la Operă! ;-) (Desigur, nu în slipi. :-) Şi, desigur, dacă viaţa nu ţi se mai pare frumoasă, poţi face asta și la Reykiavik. :-) ) O combinaţie inedită, care are avantajul că te împrospătează psihic, dar dezavantajul că apă te oboseşte şi, în timpul spectacolului, poţi avea senzaţia sau dorinţa de somn. Aşa cum picotea temeinic chiar domnişoara de lângă mine. :-) Da, era o idee să o întreb dacă făcuse baie în mare înainte de spectacol și dacă de asta picotea, dar nu ştiu cum să zic pe bulgăreşte "Vrei să-ţi petreci noaptea asta cu mine?" :-) ) )
Aşa fac toate și la Burgas... se dezbracă...
şi intră-n apă. :-)
Co-productie cu Academia "Pancho Vladigerov" Sofia
Dirijor: Ivaylo Krinchev
Regia: Alexander Tekeliev
Coregrafie: Grisha Rogleva |