[ Autor Adrian Trasca ]  Asa cum am mai scris, nu ma atrag montarile moderne cu schimbari de dragul schimbarii si nu pentru a aduce intr-adevar ceva nou. Ele, insa, imi ofera posibilitatea de a ma destrabala... aaa, de a ma desfasura in ceea ce priveste detaliile, dându-mi prilejuri de observatii, comentarii si, desigur, glume. Căci o zi fara un zâmbet e o zi pierduta, asa ca... asa sa facem toti, sa cautam sa râdem. :-)
In Berlin, orasul ursului, sunt mai multe opere: StaatsOper, DeutscheOper, KomicheOper si NeukollnerOper. Nu cred ca se bat intre ele, capitala Germaniei e suficient de mare cât sa mai cuprinda inca vreo 4 teatre de opera, poate si mai multe. DeutscheOper - Opera Germana din Berlin - are o forma de bloc mai elevat. Este un paralelipiped care, pe latura dinspre strada, e un mare zid, exceptând parterul, unde este intrarea in cladire. Lateralele sunt placate cu geamuri mari, ceea ce da aspect frumos teatrului din exterior si lumina de zi in foaier. Gratuită. :-) Cica s-ar numi arhitectura Bauhaus, pentru ca, nu-i asa?, toate ciudateniile se cheama arta si trebuie sa poarte un nume. Iar acesta pare si bun, "Bau-bau-haus", "Case bau-bau! " :D
Sala are aspect tot modern, parter plus doua balcoane, predomina culorile maro si crem, iar tavanul e impanat cu lustre care arata a farfurii de sticla transparenta si groasa. Numarul de locuri este 1885 si, in mod surprinzator, sala este maxim trei sferturi plina, desi spectacolul a fost premiera in urma cu cinci zile si acum e abia la a doua reprezentatie.
"Large erziehung" - "A lot of experience"
Ecranul de traducere e lung cât scena, care este si ea foarte mare, si afiseaza vorbele in engleza si germana, in aceasta ordine! Majoritatea nemtilor vorbesc engleza - eu, de exemplu, in Germania nici nu mai intreb pe strada "Vorbiti engleza?", zic direct ce vreau - asa ca nu stiu de ce mai e afisat si in germană. :-)
Don Alfonso e pielist, adica are haine negre din piele :-) , insa e incaltat cu pantofi galben tipător extrem de potrivit... ca nuca-n perete. Inclusiv camasa ii e neagra, iar alura pe care o are e de rocker supărat. Podeaua e si ea supărată, fiind acoperită cu ceva negru lucios. Fetele sunt imbracate in rochii care seamana a camasi de noapte, una crem, cealalta... neagra.
"Wie bin ich gluckliche! " - "I am happy! "
"Sunt fericit! "
In mijloc e un mic pupitru din lemn maro, iar in dreapta e un mic pian alb si trei difuzoare negre si inalte. Din stânga pana in centru e ceva ca un pom cazut, iar pe diagonala principala a podelei se afla o esarfa uriasa bleu cu galben, care mai taie din negrul general.
"Sie mussen in der krieg" - "Ei trebuie sa plece la razboi"
Cei doi intra din laterale. Au parpalace verzi, cate o pusca si o valiza. Unul are coada si alura de Brad Pitt, celalalt e tuns scurt, ca Tom Cruise, dar cei doi nu par a fi vampiri. :-) Pe peretele din spate sunt proiectate jumatate din umbrele celor de pe scena.
"Urmame mich, gelebt! " - "Imbratiseaza-ma! "
"Leb wohl! " - "Adio! "
"Schones soldatenleben" - "Frumoasa-i viata de soldat! "
In dreapta, pe 7-8 scaune, sunt asezati unii in haine medievale, care până acuma au privit, iar acum s-au ridicat, au venit in mijlocul scenei si cântă. Probabil că n-au fost in armata, de asta vocifereaza ca e frumoasa viata de soldat. :-)
Despinetta e tot in negru lucios, cizme lungi, fusta clop mic, jacheta fara mâneci, mantie neagra, bruneta, coc, arată a "Whip me, baby! " - "Biciuieste-ma, gagico! " :-) Din tavan e coborât un planseu cu multe neoane, care acum bat suparator in ochii spectatorilor. Don Alfonso are un baston in care se sprijina când merge si care probabil vrea sa ii dea etate pentru rol, că bătrân nu e. Despinetta ia o sticla de vin si o dă pe gât cam pe toata, apoi se apucă să cânte la pian. In spate, pe un ecran mare, e chipul uneia dintre fete, datorita marimii fiind observabile toate detaliile fetzei. N-am inteles sensul, asa cum nu am inteles de ce bateau luminile neoanelor alea in ochii spectatorilor si, mai ales, de ce... nu cânta Despinetta! Ea numai dadea din buze, iar in dreapta, vizibila pe scena, cânta alta interpreta, tinând partitura in fatza, pe un pupitru. M-am gândit ori la o inovatie nonsens de dragul schimbarii, ori că Despinetta 1 stia doar cu biciul, iar Despinetta 2 stia cu gura. Să cânte, adică! :-) Iar asa pot si eu sa o joc pe Mimi, iar in dreapta sa cânte Angela Gheorghiu... atunci sa vezi ce voce frumoasa am! :-)
Scena se roteste lent aproape mereu, in spate un "coltz" trece pe sub o perdea, de unde apar, trântiti pe jos, cei doi deghizati. Brad Pitt e in costum ca de afaceri, dar... roz, iar Tom Cruise e in galben strident! Amândoi au pe fetze măsti pictate argintiu, ca la carnavalurile venetiene.
Si nu trece mult si Don Alfonso intra in scena... cu Despinetta in spate! El merge in patru labe, Despinetta negociaza - "Money are my weekness! " ("Banii sunt slabiciunea mea! ") - sezând pe el si dându-i cureluse la fund... Na, sa mai ziceti voi că io am imaginatie prea multa! :-)
Revin si fetele imbracate in rochii... roz si galben tipator, aceleasi nuante cu ale băietilor. Cei doi lesina - "Aaa! " - publicul râde usor. Despinetta doctoretta revine in auriu si cu un coif tuguiat pe cap, aduce a vrajitoare. Are manusi negre cu vârfurile degetelor colorate fosforescent in verde si albastru, cu care ii "curenteaza" pe cei doi, care dau din mâini si din picioare, spre usorul amuzament al publicului.
"Ich muss lachen! " - "I must laugh! "
Dupa pauza, am ajuns la Videle! Pe scena e o sonda mare, de lemn, care extrage ceva de sub scena... petrol nu cred ca e, totusi. :-) Pe langa sonda se plimba cativa ca in TierGarten, cel mai popular parc din centrul Berlinului. Sunt si cele doua fete, e si Despinetta, care are costum negru fara maneci, mulat, de piele, manusi negre trei sferturi, aspect tot "whip mi, beibi", mai ales ca sterge si praful. Spaima cameristelor, ce mai! :-) Don Alonso si-a pierdut geaca si isi arata muschii printr-un maieu negru, dar iar ajunge in 4 labe in fatza cameristei vampe. :-)
"Lasst sie kommen! " - "Let them come! "
Baietii vin si se cupleaza cromatic cu fetele, dupa culoarea costumelor. Rozul e Guglielmo si primeste din culise o inima de sticla. Inainte de a i-o darui rozei, apasa pe un buton, o aprinde, publicul râde tare, probabil de aiuritatea fazei. Vine cuplul galben, cel roz iese afara. Guglielmo cântă din public, din rândul întâi, apoi se aseaza pe un scaun si devine spectator.
"Umarme mich! " - "Imbratiseaza-ma! "
Pe o reclama luminoasa apare "NoNoNoNoNo" cu alb-neon. Pe scena se afla si o litera L inalta de un metru. Don Alonso aduce un C, mai apar si alte litere, unii, in haine de strada, le aranjeaza si se vede, scris invers, "ECNEL". Dupa ce iese multimea, se vede scris "ECNELIS"
"Stoss as und trink! " - "Toast si bautura! "
Revin nuntasii, care acum au si câte o pusca la umar. Apare Despinetta in roba de judecator, corul indreapta pustile spre cei sase! Poate intelege cititorul de ce, pentru ca eu nu inteleg prea mult din ciorbele astea moderne. Baietii dispar si revin "deghizati" cu parpalace verzi, pusti si valize. Don Alonso ia de la sufleur câteva foi, le arunca in aer, baietii ridica de pe jos doua foi si nimeresc exact contractele de nunta ale fetelor... Ce unglucklich pe ele! Portretele dovezi lipsesc, asa ca sunt inlocuite de batiste albe. Inainte ca o cortina galbena-lămâie sa inchida spectacolul, Don Alonso intoarce pe rând literele si se intelege in clar ce scrie:
"SILENCE"
"So machen sie es alle"
"Cosi fan tutte! "
"Asa fac toate! "
Asa fac italiencele, austriecele, româncele, grecoaicele, bulgaroaicele, pestoaicele conservatoare, asta stiam! Dar nu stiam că asa fac si ursoaicele! :-)
Distributia:
Fiordiligi: Nicole Car
Dorabella: Stephanie Lauricella
Guglielmo: John Chest
Ferrando: Paolo Fanale
Don Alfonso: Noel Bouley
Despina (cântat) : Julie Martin Du Theil
Despina (pe scena) : Alexandra Hutton
Dirijor: Donald Runnicles
Regizor: Robert Borgmann
Costume: Michael Sontag
Video: Lianne van de Laar
Lumini: Carsten Roger
Director de cor: Raymond Hughes
Dramaturgie: Jorg Konigsdorf |