[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=82&nume_categ=amsterdam---manon-lescaut ]  Am vazut "Manon Lescaut" prima oară la Graz in 2012. Nu cunosteam subiectul, nu stiam deloc italiana, traducerea era in germana, asa ca n-am inteles mai nimic. :-) Muzica, insa, mi-a placut, asa ca mi-am propus sa o revad in conditii mai bune, cel putin ca traducere. Prilejul l-am avut abia in aceasta primavara, dupa 4 ani, când am vazut montarea de la "Metropolitan" din New York intr-un cinematograf din Bucuresti. Desigur, am inteles subiectul, dar ciudat a fost ca mi-a placut mai putin muzica decât prima oara! Oricum acum, la Amsterdam, am fost mai pregatit si nu m-a interesat prea mult traducerea in olandeza. :-)
Olandeza, neerlandeza sau flamanda. Aproape acelasi lucru, diferentele fiind foarte mici. Olandeza sau neerlandeza se vorbeste in Olanda, iar flamanda in jumatatea de nord a Belgiei, procentul comun de cuvinte fiind aproape maxim.
Despre "frumusetea" limbii olandeze nu sunt multe de spus, e suficient sa auzi o fraza si instinctiv iti promiti ca nu vei invata vreodata limba. :-) Ce nu imi explic eu e de ce majoritatea limbilor vorbite pe aceasta planeta sunt urâte! Oare pe alte planete e altfel? :-) Si si mai ciudat sau mai interesant e ca nativilor li se par frumoase! Pentru mine, referitor la acest subiect, a ramas semnificativa uimitoarea fraza pe care am auzit-o chiar la NCPA, Opera din Beijing, "Chinese is beautiful, English not! " :-)
La Amsterdam am fost prima oara in 2012, cand mergeam spre Olimpiada de la Londra. Auzisem ca "depravarea capitalista" aici e ridicata la rang de arta sau de lege, asa ca am cautat curios vitrinele. :-) Si le-am gasit! Da, fetitele stau in vitrina si vând... ăăă... vând... bilete la Operă! A, nu, parca vând altceva... hmmm... Nu-mi amintesc exact ce, dar tot despre operă e vorba. De artă! :-) ) )
Orasul e frumos, cladiri predominant maro si are multe canale. Râulete pe care merg vaporase, la canalele de scurgere nu am fost atent. :-) Dintre multele localitati care isi arogă titlul de "Venetie a Nordului", Amsterdam mi se pare cea mai indreptatita (urmata de Stockholm) sa clameze acest titlu, impresia mea fiind ca are cel mai ridicat procent de canale raportat la suprafatza.
Opera e o cladire moderna, mare, cu multe geamuri, asezata pe malul unei ape si arata foarte bine din exterior. Sala de spectacole e si ea moderna, larga, are aproape 1600 de locuri pe scaune rosii cu maro, dispuse la parter si pe doua balcoane albe la exterior. Tavanul e negru si e brazdat de fiare tot negre de care sunt prinse beculete, arata foarte bine, ca o ploaie de stele, cand acestea sunt aprinse, dar ca un santier cand sunt stinse, chiar si partial.
Incepe spectacolul, in partea stângă se vede unul in negru tzine in mâini o sfera alba de lumina, mare, cu diametrul cam de un metru. Si ceilalti prezenti pe scena sunt in negru, au trigoane negre, sunt vopsiti cu negru pe o jumatate verticala a fetzei, mai putin o femeie in dreapta, care e intr-o rochie de matase crem si care sta intinsa pe jos, cap la cap cu un barbat fatza de care se afla in prelungire. Dar "perna" lor comuna este o oglinda, ceea ce mie mi-a creat un sentiment profund potrivnic ideii. Podeaua e facuta din carton care arata a dune de nisip alb-crem, lumina din tavan e tot alba, dar stridenta, de policlinica. In spate sunt trei panouri albe paralele intre ele.
"Kijk, dar is Des Grieux" - "Uite, aici este Des Grieux"
Traducerea e in engleza si in olandeza. En veel du meteen ("in acest moment") influenta "modernismului depravat": isi face aparitia, in scena intra unul machiat strident si care poarta o rochie tzeapana albastra cu putin galben, apoi un pitic cu rol mic :-) , urmati de doi in haine de epoca (unul in grena, celalalt in bleumarin), potriviti cu ceilalti ca Amsterdamul cu Vaticanul. :-)
Cei doi care vegetau cu capul pe oglinda incep sa discute si fac si cunostinta. :-)
"Ach, lieve dame! Wat is uw naam?" - "O, scumpa doamna! Care este numele tau?"
"Ik heet Manon Lescaut! " - "Ma cheama Manon Lescaut! "
In timp ce ea cânta "Manon Lescaut mi chiamo! ", cel in haine de epoca bleumarin o trage de mana incet spre iesirea din scena.
"Ik ben Renato Des Grieux! " - "Eu sunt Renato Des Grieux! "
Bleumarinul e fratele, iar cel in grena e "oude man", bătrânul mosh Gogutză, adică antipaticul mosh Geronte, efect obtinut si printr-o meshă de păr carunt si sculat explicit.
La intâlnire, Manon vine precedata de unu (prietenul lui Des Grieux) care tine in fatza sfera alba luminoasa. Cei doi indragostiti discuta despre gelukkug (fericire) de la distanta, unul intr-o parte a scenei, celalalt in cealalta. Asa, ca sa nu ii auda nimeni. :-)
"Ik heb u lief! "
"Te iubesc! "
Cum ar fi să îi zic unei domnisoare că o heb u lief? :-)
Intre timp, unii au mai iesit din scena (cu miscari lente, cu incetinitorul), iar cei ramasi stau nemiscati, mai putin fratele, care se misca si el lent, e beat, are o sticla goala in mana si nu mai are vin. Cred si eu, vinul s-a terminat, e stoc mic facut asa, pentru betivii inveterati, aici, la Amsterdam, lumea se "imbata" cu alte vicii. ;-)
Se da o mica pauza fara iesirea spectatorilor din sala, timp in care se aprinde un beculet in spatele fiecarui scaun, poti vedea ce numar are locul celui din fatză. :-) Apoi totul e foarte alb. Mai sunt panourile paralele si nisipul, iar in dreapta au aparut o masuta si doua canapele inclinate usor si acoperite pe jumatate cu dune. Cinci maicute in negru si cu cufiete albe si cu boruri laterale aiurea mari vin topaind usor (alta aiureala), publicul râde putin. Manon e intr-o rochie galbena-mustar mai sofisticata. E plictisita, cască, o văd si casc si eu, ca n-am dormit suficiente ore in tren. :-)
Vine Des Grieux, ea sta cu spatele la el si ii zice "Nu ma privi asa! " Parca e soacra cu trei nurori, are ochi la spate. :-)
(Cum? Nu inteleg eu arta moderna? Da, recunosc. Si chiar ma mandresc cu asta...)
"Jij, jij, mijn lief! " - "Tu, tu, amorul meu! "
"Mijn" se citeste "mieen", "lief" se citeste "liiif", "jij" e "ieee", dar tot suna aiurea. :-)
"Ik heb je verraden! Ik geef me gewonnen! " - "Te-am tradat! Te-am tradat! ", ii spune ea, in spate apare mosh Gogutza, care ii priveste "vesel" si cu "mult" drag, apoi pleaca.
"Goede morgen, zus! " - "Buna dimineata, soră! "
Apare fratele ei, tinandu-se cu o mana de ficat si ii spune ca a fost denuntata. Revine si moshul insotit de o armata de soldati compusa dintr-un singur om B-) si si acesta imbracat intr-un parpalac, dar e suficient, acesta o aresteaza fara probleme, libretul il ajuta. :-)
La pauza, "olandejii" au de unde alege, atat la parter, cat si la etaje sunt baruri pe toata lungimea foaierelor, iar sampania e preferata principala. Sunt si cateva mese cu suveniruri, se gasesc măsti, creioane, brelocuri, cd-uri, dar nu si magneti cu Opera. Vizavi sunt geamuri spre exterior, asa ca se vede foarte fain râul si zona adiacenta.
Cortina dezvaluie in centru-stanga un container de marfa deschis, iar in interior e unu cu un contrabas. Tot in stanga dar in fatza sunt niste saci albi-gri, de rafie, plini, iar in spate e o balustrada de lemn unde unii stau nemiscati. In coltul din dreapta e un grup de femei, printre ele fiind si Manon, imbracata ca in primul act. Merge incet si cu spatele, la fel si Des Grieux, se intalnesc "romantic" ciocnindu-se spate in spate. Ea se intoarce, el ramane la fel si canta cu spatele la ea...
"Mijn liefste! " - "Dragostea mea! "
"De strijd is verloren! " - "Batalia este pierduta! "
Apar doi "soldati" in parpalace gri si le selecteaza pe femei.
"Rosetta! Madelon! Manon! "
Acestea se misca foarte incet si formeaza o coada la intrarea in container, idee care imi place. Na, c-am inteles-o p-asta cu containeru`! :-)
"Je moet Manon vergeten! " - "Trebuie sa o uiti pe Manon! "
"Mijn liefste, adieu! " - "Iubirea mea, adio! "
"Ninetta! Caton! Regina! Claretta! Violetta! "
Actul al patrulea incepe cu un intermezzo cântat pe intuneric. Apoi brusc scena e luminata alb-tare si te face sa inchizi ochii o secunda. Pe jos sunt numai dune de nisip luminate crem-maro si o scara lunga in spate, iar in dreapta e o oglinda.
"Heb je pijn?" - "Tu suferi?"
"Vreselijk! " - "Teribil! "
Manon e pe jos, el e langa ea.
"Manon, geef toch een antwoord! " - "Manon, raspunde! "
"Ik sterf van de dorst! " - "Mor de sete! "
El pleaca dupa apa, urcand in patru labe dunele de nisip, care sunt mai inalte in spatele scenei. Ea se duce la oglinda.
"Alleen! Verloren! Verlaten! "
"Singură! Pierdută! Abandonată! "
Din stanga-spate intra o copila imbracata ca ea si care o priveste.
"Nee, ik wil niet sterven! " - "Nu, nu vreau sa mor! "
Copila iese, revine Des Grieux.
"N-am gasit nimic! "
"Ik hou van je! " - "Te iubesc! "
"Kus me! " - "Saruta-ma! "
"Vaarwel! " - "Adio! "
Nu mi-au placut modernismele pe care nu le-am inteles, dar sunt deschis la a accepta explicatii logice. O sfera luminoasa, un pitic, unul machiat si cu rochie cartonata samd, nonsens-uri de dragul de a fi "chinchi". De cealalta parte, mi-a placut ideea cu containerul care simbolizeaza vaporul de cursa lunga si femeile trimise ca marfuri si si mai mult ideea cu nisipul (deshertul) ca reprezentant al setei care o ucide pe Manon. Mi-au placut vocile, cladirea operei, orasul si fetele din vitrine. :-)
Distributia:
Manon Lescaut: Eva-Maria Westbroek
Lescaut: Thomas Oliemans
Il Cavaliere Renato des Grieux: Stefano La Colla
Geronte di Ravoir: Alain Coulombe
Direcția muzicala: Alexander Joel
Regia: Andrea Breth
Decoruri: Martin Zehetgruber
Costume: Moidele Bickel, Eva Dessecker |