[ Autor Adrian Trasca ]  Adică "Rigoletto la Orange din Avignon". Şi "coup de foudre", amorezare la prima vedere, mai! :-) Mai exact, la Teatrul Antic, construit de romani și rămas din acea vreme și având peste 2000 de ani vechime. Păstrat destul de bine și refăcut unde era necesar în special în zona locurilor spectatorilor, teatrul are o formă excelentă pentru operă și m-a făcut să îl îndrăgesc la prima vedere! Peretele din spatele scenei este foarte înalt, locurile spectatorilor sunt aşezate pe un semicerc exact (chiar o jumătate dintr-un cerc, nu cum e semicercul careului de handbal, care are o porţiune în linie dreaptă) și sunt dispuse orientat pe verticală, adică rândul din spate e pus foarte sus fața de rândul din fața, astfel încât întreg teatrul e aproape o oală uriaşă de piatră, în care sunetul se aude excelent, practic maxim posibil în aer liber.
Personal, a fost primul spectacol pe care l-am văzut în Franţa, care a devenit a 24-a țara în care văd o operă! Fiind vorba de acest titlu, duc remarca mai departe, prima oară când văd Rigoletto acasă la "tatãl" lui, Triboulet, subiectul operei fiind inspirat din piesă de teatru "Le roi s`amuse" - "Regele se amuză", scrisă de un francez, Victor Hugo.
Şi tot prima oară când am văzut Rigoletto... în calitate de tătic de fată! :-) Da, empatizez mult cu personajele - este unul dintre motivele principale pentru care merg la operă, în viaţa de zi cu zi de cele mai multe ori e mai bine să arăţi că nu ai sentimente - și suferinţa lui Rigoletto, în proaspătul context, e mult mai dureroasă...
Sau nu trebuia să descriu ideea asta?
Numărul de locuri din Teatrul Antic din Orange e imens, aproximativ 7500! Dar, mai important, audienţă a fost maximă. Locurile sunt direct pe piatră, iar cine a ştiut, a venit de acasă cu pernă, scaun de carton (! ) sau chiar scaun pliant! Şezlong sau fotoliu nu am văzut și nici vreo canapea. :-) Piatra e tare și nu are spătar :-) , aşa că locul nu e foarte comod, dar timpul aproape trece fără să îl simţi, dacă te captivează muzica. Şi e greu să nu te prindă, acustica e excelentă, vocile sunt mai toate de nivel foarte înalt, durerile de spate trec în planul secund. ;-)
Am intrat chiar pe lângă scenă și având-o în stânga și imediat am observat laitmotivul montãrii, un cap uriaş de bufon făcut din lemn maro, trântit pe urechea dreaptă și având înfipt în gât un stâlp de lemn. Este, de fapt, copie uriaşă după o păpuşă dintre cele pe care le ţin în mânã bufonii uneori. Are scufie cu trei ciucuri, doi în aer, deasupra capului, unul întins pe jos și fără moțul din capăt, care este la câţiva metri distanţă. Capul are vreo 7-8 metri lăţimea feței (deci pe înălţime, ţinând cont de poziţia sa), gura deschisă și limbă lungă și atârnată pe podea.
În fața lui sunt 4 mese lungi, ca de nuntã, cu fețe de masã albe, iar câţiva ospătari le pregătesc de ospãț, punând pe ele flori, frapiere cu şampanie, pahare și altele. Orchestra e în fața scenei, aşezată într-un semicerc, dar nu are cap și nici nu îl poate folosi pe cel de pe scenă. :-) La difuzoare se anunţă că dirijorul s-a îmbolnăvit și mă întreb dacă nu cumva e oranj la fațã. :-) Marketingul funcţionează la maxim la franțuji, se anunţă că alt dirijor vine peste 20 de minute, dar nu trec nici 4 și acesta apare în uralele spectatorilor, care nu ştiu de ce sunt aşa de veseli, oricum trebuia să dirijeze cineva! A, sunt veseli de la marketing, dirijorul cel nou a venit mult mai devreme decât sperau după anunţul de la difuzoare...
Se aude un uşor zumzet de cincile. În liniştea bâzâitã de acestea, începe uvertura. Leo Nucci merge la o masă şi-i cere ospătarului un pahar cu vin. E în pantaloni de stofă neagră, sacou galben-pai, e beat și merge şchiop. Scena se umple de oameni. Intră din toate părţile, inclusiv din capul uriaş de lemn, mergând pe bãțul din gât și care este, practic, o podea lungă. De acolo apare și Ducele.
"Celle-ci ou Celle-là / tout c`est pour moi valent" - " Questa o quella per me pari sono a quant`a "
Ducele are costum mov-închis de afaceri. Ceilalţi, ei sunt în costume negre, au cravată sau papion, ele în rochii nepompoase și în culori nestridente, crem, bleu deschis, negru etc, aspectul general fiind de petrecere modernă, stilată și nedeocheată. Capul de lemn are scufia luminată cu rosu-deschis și fața cu verde, iar din gura deschisă iese o lumină portocalie.
Rigoletto îi pune coarne cu degetele lui Ceprano, pe ecran traducerea e "Le Duc s`amuse! " și îmi dau seama că sunt în țara lui Triboulet!
"Vengeance! Cette nuit! Cette soir! " - "Åži, vendetta! "
Pe zidul din spate sunt proiectate artificii, care măresc efectul muzicii din acest moment.
"Monteroooone! "
"Oui, Monteroooone! "
"Nouvelle insulte! " - "Nuovo insulta! "
"Sois maudit! " - "Sii maledetto! "
Pe peretele roman din spatele scenei sunt proiectate câteva ferestre de case. Rigoletto a rămas singur. Îşi dă jos sacoul galben-pai, eşarfa de la gât, îşi pune un sacou gri.
" Ce vieillard m`a dit " - "Quel vecchio maledivami! "
Se rezeama de o masã. Un ospătar se apropie, îl ajută.
"Votre femme est la! " - " La vostra donna e la"
Ospătarul e Sparafucile!
"Nous sommez parells! Moi avec la langue, lui avec poignard!." - "Pari siamo! Io con la lingua, egli ha îl pugnale! "
"Ici je devins un autre homme! " - "Mă în altr`uomo qui mi cangio! "
Pe jumătatea de sus a capului de lemn și deasupra e proiectat un copac cu frunze verzi.
"MÄ‚ FILLE! "
"MIA FIGLIA! "
Din ciucur se deschide o uşă și apare Gildă! Are o rochie de fată cuminte, lungă, albă cu puţin roz, pantofi violet-deschis, şatenă și cu pãrul lung.
"Patrie? Familie? Amies?
Mă religion, mă famille, mă univers est tu! "
"Patria! parenti! amici!
Culto, famiglia, la patria,
îl mio universo e în te! "
Ducele e în sacou maro, a intrat și s-a ascuns dupã limbã... :-) Limba capului de bufon de lemn, la ce limbã vã gândeaţi? :-)
Giovanna e în rochie de fatã bãtrânã de culoare verde-închis. Cântã bine. Nu în româneşte, dar ar putea uşor, e Cornelia Oncioiu. :-) Dar, româneşte și nu numai, ia spagã de la Duce pentru a o trãda pe Gilduța.
"Je suiÅŸ etudiant... est pauvre! "
Ducele iese pe lângã ciucur, Gildă intrã în ciucur și apare sus, la gât, de unde cântã "Cher nomme" - "Caro nome". Curtenii vin din partea opusă, majoritatea având sticle de vin în mâini, mascaţi la ochi și clătinându-se de la zaibãrul local. :-)
"Comme est elle belle! " - "Oh, quanto e bella! "
Când e rãpitã, Gildă e în cămaşă de noapte de mãtase albă și e și mai belle. :-)
"A, A, A, LA MALEDICTION! " - "A, A, A, LA MALEDIZIONE! "
După pauză, în fața bufonului de lemn se pregăteşte un alt chiolhan. Înainte să înceapă muzica, din dreapta câţiva curteni o aduc pe sus pe Gildă și o duc în capul de lemn. Ceilalţi sunt mangã, unii stau pe limbã :-) , alţii mângâie unele fete prin pãrțile esenţiale. :-)
"On me l`a enlevee! " - "Ella mi fu răpită! "
"Seigneur, nous avons enlevee la maitraisse de Rigoletto! " - "L`amante fu rapita a Rigoletto! "
Pauvre Rigoletto intrã târându-şi picioarele, având aspect perfect de bãtrân mic și amãrât.
"Ou ils`ont cachee?" - "Ove l`avran nascosta?"
"Je veux MÄ‚ FILLE! " - "Io vo` MIA FIGLIA! "
"Courtaisants, race maudite! " - "Cortigiani, vil razza dannata! "
"Oui, je pleure! Mes Seigneur, désolé! Rende était une fille de vallaid! Elle Ce que j`ai are Est ont monde! "
"Miei signori, perdono, pietate! Al vegliardo la figlia ridate! Ridonarla a voi nulla ora costa, tutto al mondo tal figlia è per me! "
"Pieta, pieta, signori!
Pieta, signori!
Pieeeee-taaaaa! "
"Oui, vegeance! " - "Åži, vendeee - vendee-eeetta! "
Aplauze multe pentru Rigoletto și Gildă! Apoi... deliciu! "Oui, vegeance! " - "Şi, vendeee - vendee-eeetta! "
Câţiva spectatori încep să aplaude bisul - au și francezii "deştepţii" lor -, Gildă le face semn să facă linişte! :-)
La final, din nou, aplauze multe, iar unii spectatori chiar se ridică în picioare. Merveilleux!
Pauzã micã. Mesele sunt strânse și devin decor maro-deschis, arată a dulapuri. Este adusă și o sferă mare, din lemn, de vreo 1, 5 metri și aceeaşi nuanţă ca sferele, și pusă în centrul scenei. Capul de lemn e luminat pestriț cu alb-gălbui. Sparafucile se aşează pe ciucur și ascute cu zgomot un cuţit cu o piatră. Din dreapta vin Gildă și Rigoletto camuflaţi în pardesie.
"Pauvre coeur de femme! " - "Povero cor di donna! "
Ducele apare din stânga, de după ciucur, și vorbeşte cu Sparafucile. Amândoi au cizme lungi, pantaloni de culoare deschisă, sacouri negre, par camarazi de-o viaţă.
"Comme la plume au vent / La femme est volant"
"La donna e mobile / qual piuma al vento"
"Votre homme est la! Vivre ou mourir?" - "È la îl vostr`uomo. Viver dee o morire?"
20 de scuzi în franceză sunt 20 "ecus". Gildă e ascunsă după sferã. E îmbrăcată în haine băieţeşti. Maddalena e cam "brută", arată ca o tanti de după cântar venită la bal tunsă scurt și în rochie de nuanţă roşu-portocaliu, până la genunchi și nenecesar mulată. Adică ierea grasã, mãi, se vedeau colãceii la burtică și şuncile pe șolduri... :D
"Belle fille de l`amour / Je suiÅŸ l`escave de votre charmes"
"Bella figlia dell`amore / schiavo son dei vezzi tuoi"
Francezii ăştia chiar sunt orbi și venerează orice brută. :D
La tempete / la tempesta este simbolizată prin fulgere pe partea de sus a zidului. Maddalena a deschis o uşă în spatele capului de lemn de unde iese o lumină portocalie puternică. Gildă revine îmbrăcată în haine de băiat, ciocãne în sferă, intră și se duce spre uşă luminată. Maddalena și Sparafucile merg după ea.
"Voici l`heure de mă vengeance!
Comme je suiÅŸ grandi ici! "
"Della vendetta alfin giunge l`istante!
Oh, come invero qui grande mi sento! "
"Mânuit! " - "Mezzanotte! "
"O, joie! Une lumiere! " - "Oh, gioia! Un lume! "
"Contemplez moi, le monde! " - "Ora mi guarda, o mondo! "
"Au fleuve! Au fleuve! " - "All`onda! All`onda! "
"Comme la plume au vent / La femme est volant"
"La donna e mobile / qual piuma al vento"
"Cette voix! Est un illusion! "
"Qual voce! Illusion notturna è questa! "
"Comme la plume au vent / La femme est volant"
"Qui est dans ça place?
Je tremble!
MÄ‚ FILLE!
A, non! Elle est en route a Verone! "
"Elle parle! "
"Je vous ai trompé! "
"ÃŽl ne faut pas mourir! Ne meurs pas! Non! Non! "
"Oh! Elle est morte! "
"Oh! Oh! Oh! LA MALEDICTION! "
Aplauzele au fost furtunoase și meritate. Gildă și Rigoletto le-au primit pe cele mai multe și mai entuziaste, dar și Ducele a avut partea lui. Gildă a fost excelentă, Rigoletto, interpretat de Leo Nucci, la fel, Ducele, foarte bun, doar Maddalena a fost cam "brută", aşa cum și zice la un moment dat. :-) Dar a avut rol mic și n-a băgat-o nimeni în seamă. :-)
Cum se ajunge la Orange? De la Marsilia, găseşti un francez pasionat de operă și mergi cu el cu maşina. :-)
Distribuţia:
Rigoletto: Leo Nucci
Gildă: Nadine Sierra
Ducele de Mantova: Celso Albelo
Maddalena: Marie-Ange Todorovitch
Giovanna: Cornelia Oncioiu
Sparafucile: Åžtefan Kocan
Monterone: Wojtek Smilek
Dirijor: Mikko Franck
Regia: Charles Roubaud
Scenografia: Emmanuelle Favre
Costume: Katia Duflot
Lumini: Jacques Rouveyrollis
Video: Virgile Koering
Choregrafia: Jean-Charles Gil
Orchestra Filharmonicii Radio France
Corul operelor din `Avignon, Monte-Carlo și Nisa
Coproducţie cu Opera din Marsilia |