[ Autor Adrian Trasca ]  Cu surprindere, am constatat că, deşi am depăşit de mult 100 de spectacole de operă sau balet văzute în străinătate, sunt pentru prima oară la Operă într-o țară de limbă franceză! Iar dacă nu punem Italia, România şi România de Est (Republica Moldova), văd pentru prima oară un spectacol într-o țară de limbă latină (sau măcar pe jumătate latină)! Aspectul a trecut neobservat atât pentru că am fost foarte des în Italia ("împușcând" mai toate teatrele mari de operă), cât şi pentru că am văzut şi comentat de câteva ori "Carmen" de Bizet, operă cântată în franceză şi din care am mai extras cuvinte şi expresii pe ici-colo.
Belgia este o țară care nu mai are nevoie de nicio prezentare! Ce aiurea sună fraza asta, e din acelaşi lemn din care e făcută lingura cu care mamaie mesteca în ciorba din ceaun. :-) Desigur că are nevoie de prezentare! De exemplu, când aterizezi, spui frumos "Salut, eu sunt Adrian! ", iar ea, pentru că are cei 7 ani de acasă, îţi răspunde "Bonjour, je suis la Belgique! " :-) Sau "Goede dag, ik ben Belgie! " ;-)
A, nu despre astfel de prezentare era vorba? :-)
Belgia, sau Regatul Belgiei, este o țară mică. Atât de mică încât, dacă nu întorci repede capul imediat ce ai trecut granița, te trezeşti că ai traversat-o şi n-ai văzut decât o parte! :-) Evident, aceasta este o exagerațiune, nene Iancule, dar ideea spune suficient despre cât de mică e Belgica. Are, cu toate acestea, 11 milioane de locuitori, destul de înghesuiţi, dacă îi raportezi la suprafață. Este puternic industrializată, este traversată de Meoza (scrisă pe româneşte Meuse şi pe belgiceşte Meuse, Maas sau Mouze) şi e tare la gări! :-) Evident, limba belgicească nu există, se vorbeşte franceza (mai ales în sud), flamanda / neerlandeza (mai ales în nord) şi, destul de mult, germana. Gările, însă, există şi, ca unul care a parcurs sute de mii de kilometri cu trenuri şi care a văzut mii de gări, pot spune că în Belgia am văzut cele mai frumoase gări, atât pe stil / arhitectură veche, cât şi pe cea nouă. Gara din Anvers / Antwerpen arată fabulos, 10 oameni din 9 care o văd prima oară ar spune că e castel (şi a fost construită pentru a fi gară, nu e un castel reorganizat, aşa cum mi-a trecut prin cap), iar gara Guillemins din Liege pare că decolează în orice moment! Sunt exact genul de clădiri pentru care există vorba "o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte", prin urmare, dacă nu fugiţi acum la tren pentru a merge în Belgia să le vedeţi, măcar încercaţi să căutaţi pe internet imagini cu ele. ;-)
Liege, adică Luik în flamandă, ca oraş nu pot spune că m-a impresionat, exceptând gara. Centrul e frumos, o piață largă, mai e o catedrală, opera şi cam atât. Merită vizitat dacă eşti în zonă şi ai o zi sau câteva ore în plus, însă, în acea zi - ştiu că repet aproape obsesiv ideea, dar merită - gara este obiectiv de neratat.
Opera se numeşte "L`Opera Royal de Wallonie", adică “Opera Regală a Valoniei". Clădirea ei este una dintre primele din Europa pe care le-am văzut în exterior, ajungând acolo în 2010, în prima mea călătorie mare cu trenuri, Bucureşti - Edinburgh - Roma! Se afla în centrul oraşului, este albă, stil vechi şi a vedea acolo un spectacol părea atunci o idee atât de intangibilă, că nici nu mi-a trecut prin cap atunci!
Interiorul beneficiază de un tavan pictat deosebit de frumos, asemănător cu cel al Teatrului "San Carlo" din Napoli, comparație cu care cred că am spus totul, teatrul de operă italian fiind recunoscut ca unul dintre cele mai frumoase din lume. Sunt 4 rânduri de balcoane, are un total de 1070 de locuri, iar sala era arhiplină în seara în care am fost eu.
"Dans le sanctuare sacre de Dieu" - "În sanctuarul sacru al lui Dumnezeu"
Peretele din spate al scenei e mov, "tapetat" cu o lumină albă şi brăzdat de bare ca de aluminiu alb care formează hexagoane regulate. Preoţii sunt în grena, au mantii bleu-albe, căciuli-turban majoritatea tot grena. Sunt amplasaţi în stânga, iar în centru e un altar dreptunghiular din care ies patru coarne de taur. Aşa o să arate peste vreo mie de ani un taur creat pe calculator. :-) Din altar ies aburi, ceea ce arată cum e furios un taur din biți. :-) În dreapta şi în spate sunt evreii, cromaticul costumelor lor verde închis şi maro completând paleta de culori nu remarcabilă, dar ferm conturată. Dintre ei, iese în evidenţă Marele Preot, care are acelaşi stil de țoale, dar mai arătoase, ca de şef, ce mai!, plus un păr claie, alb şi o barbă mare, albă.
“Freno al timor! ”
"Bedwing jullie angst! "
"Controlați-vă frica! "
Traducerea nu e nici în engleză, nici în română :-) , ci în franceză, flamandă şi germană! Numai flamanda mai lipsea din lista mea de limbi! :-) ) )
"Io t`amava! "
“Je t`aimais! ”
“Ik hield van je! ”
“Ich habe dich geliebt! ”
“Te-am iubit! ”
5 limbi prezente la această operă! :-)
Izmail e cavaler, îmbrăcat în maro, mâneci roşu-închis cu auriu la extremități, pantaloni gri şi cizme tot maro. Fenena are o rochie grena, lungă, gri pe la umeri şi la brâu şi păr albastru. Abigail apare purtând o coroană mică, argintie, având părul roşu, o suliță în mâini şi lăsând în urmă o mantie lungă, albastră. Cântă bine toţi, ceea ce nu e o surpriză, poate doar Abigail nu corespunde total, având vocea mai ascuţită. Peretele din spate nu e din zid, ci din sticlă, prin spatele lui se văd trecând soldați.
“Viva Nabucco! ”
“Vive Nabucco! ”
“Leva Nabucco! ”
“Hoche Nabucco! ”
“Trăiască Nabucco! ”
:-)
Evreii sunt îngrădiţi din spate cu sulițe. “Chi difende oră îl tempio del Signor?” - "Qui va defende le temple du Dieu?" – "Cine va apăra acum templul lui Dumnezeu?"
Un panou de sticlă pe care era desenată steaua lui David este scos din scenă, acolo unde intră Nabucco pe un cal din lemn pe roți, cucerit, probabil, la Troia. :-) E încadrat şi protejat de 4 bodigarzi :-) cu zale şi suliţe şi e în auriu cu fire negre, plus un coif negru aferent. Calul e pictat cu auriu, alb, albastru şi roşu şi vorbeşte neerlandeză încă de când era mânz. :-)
“În măr di sangue” - "Dans une mare di sangue" amenință Nabucco şi pare să se tină de promisiune. Înfige sulița în altarul evreilor, soldații înfig sulițele lor în "zidul" din spate, care cade cu un uşor zgomot şi se face morman pe jos.
Actul al doilea începe fără pauză. În spate e un alt "zid" din modele mov în formă de octogon, care îl înlocuiesc pe cel anterior care era făcut din modele steaua evreiască. În față e adus un balcon mare, din lemn, mov, desenat tot cu modele octogonale. Sus, la balcon, Fenena vorbeşte cu preotul asirian, jos cântă Abigail. Vin asirienii. Aduc şi calul de lemn, l`umble esclave Abigail van Liege se urcă pe el.
Apare şi Nabucco.
“S`appressan gl`istanti d`un`ira fatale! ”
"Voila que surgit l`instart d`une aură fatale! "
"Het fatale confict zal misschien losbreken! "
"Conflictul fatal poate să izbucnească! "
Votre roi / jullie koning primeşte în ochi o lumină ca un fulger, cade şi îşi pierde coroana.
Actul al treilea are aproape acelaşi decor, dar peretele din spate e acum portocaliu şi în fața lui au apărut câțiva palmieri din carton. Scena e plină de asirieni în fruntea cărora e Abigail călare pe calul de lemn şi purtând coroana lui Nabucco.
"Mais, qui s`avance?"
"Dar cine vine?"
Nabucco, Leo Nucci, e în maro şi are aspect ponosit, impresie la care ajută şi stătură mică a marelui bariton italian.
“Uscite, o fidi miei! ”
"Sortez, o, mes fideles! "
"Ieşiţi, supuşii mei fideli! "
Ies toți, mai puțin calul de lemn. :-) Ăsta ori nu îi era supus, ori nu îi era fidel. :-)
"Io, schiava?"
"Ik, slavin?"
"Eu, sclavă?"
"Io, prigionier?"
"Ik, gevangend?"
"Eu, prizonier?"
“Perdona ad un padre che delira! ”
"Vergeef een vader voor zijn gekheid! "
"Iartă un tată care delirează! "
Din mijlocul scenei este trasă o trapă, formându-se un canal lung şi dreptunghiular, perpendicular pe orchestră. În el este apă. Peretele perdea mov din spate se oglindeşte în el. Apoi devine portocaliu. E linişte. E încă linişte. Vin evreii încet, în picioarele goale, păşind prin apă.
"Va, pensiero, sull`ali dorate! "
"Va, pensee! Ga, mijn denken op gouden vleugels! "
“Zboară, gând, pe aripi aurite! ”
După, luminile se sting, iar trapa se închide, acoperind apa, scena redevenind plată.
"Fenena a morte! "
"Fenena ter dood! "
"Fenena la moarte! "
Idolul funest din spate se dezintegrează, sărind bucăți din el. Peretele din spate e iar acoperit de "zidul" de stele evreieşti de la începutul spectacolului. Mizera Abigail vine ţinând o coroană pe care i-o dă Fenenei înainte să moară. Menora evreiască triumfă printr-o flacără care i se aprinde în vârf.
La final, aplauze multe, în special pentru Leo Nucci.
Spectacolul a fost coproducţie a Operei Regale a Valoniei din Liege cu Opera Israeli din Tel Aviv. Dar asta tot nu explică de ce era calul troian pe scenă. :-)
Cum se ajunge la Liege?
Cu trenul din Bruxelles. :-)
În acest fel nu ratați gara! :-)
Distribuția:
Nabucco: Leu Nucci
Abigail: Virginia Tola
Zaccaria: Orlin Anastassov
Fenena: Naham Goldman
Izmail: Giulio Pelligra
Abdalo: Papună Tchuradze
Dirijor: Paolo Arrivabeni |