[ Autor Adrian Trasca ]  - Aida, ia, zi, ce e "Aida"?
- Aida e tu! zice ea şi se bate cu palma pe piept de câteva ori! :-) ) )
Îi spun cã disearã mergem la "petacol" şi cã acesta se numeşte "Aida". Se uitã nedumeritã, nu prea pricepe ea cum vine treaba asta. "Aida e tu, cum să fie un spectacol?" pare a spune! :-)
Îi cânt "Aiiidaa, si pura e bellla! " şi nu mã opreşte, ca atunci când îi cânt din "Tosca" şi zice "Adiii! Taci! " :-)
Aida mea are 2 ani și două luni. A vãzut deja "Aida" de douã ori - ambele în Bulgaria, la Veliko Trnovo şi la Ruse - dar era prea micã pentru anumite lucruri, cum ar fi acesta, de a îşi pune problema cum vine asta, ca spectacolul sã aibe numele ei... :-) Scopul meu actual, însã, e de a o obişnui cu muzica de calitate, mai ales cã de la aceasta i-am dat şi prenumele.
Acum e prima oarã când vede "Aida" în Italia... Şi chiar la Terme di Caracalla din Roma, acolo unde, în urmã cu 3 ani, am plecat pentru a vedea "Nabucco" (și apoi "Aida" la Verona)... şi ne-am întors cu ea în burticã la mami. :-)
Pe scenã sunt douã paralelipipede înalte, de vreo 5 metri, din metal auriu spre argintiu, aproape dreptunghice, adicã având fațadele în formã trapezoidalã. În spatele lor este o piramidã ceva mai puțin înaltã şi asemãnãtoare cromatic. În dreapta e un cadru mare de lemn ceva mai mic, de vreo 4 metri şi mai multe scaune roşii cu margini aurii. Aida zice "Sã înceapã! " :-) şi tot ea dirijeazã lent cu mânuțele spre finalul uverturii. ;-)
Marele Preot e în negru, la fel şi preoții, Radames e în alb cu gri, la fel şi poporul egiptean, Amneris în verde ușor strident, iar Aida în bleumarin. Ramfis este Adrian Sâmpetrean, român din Cluj-Napoca, venit sã se roage pentru gloria Egipetului. :-)
"Imenso Phta" se aude de undeva din stânga, dar este bruiat de un zgomot de elicopter, poate în el era chiar Phta, venit sã-l verifice pe Adrian Sâmpetrean dacã în România se învațã corect ritualurile egiptene. :-)
În camera lui Amneris sint vreo 30 de servitoare îmbrãcate pestriț, cele mai multe în roz, violet sau verde. Micii negri sunt negrese îmbrãcate în alb sus şi având picioarele goale. Când vine Aida, Amneris o invitã sã ia loc pe scaun, se aşeazã şi ea pe alt scaun şi discutã ca la restaurant.
Aida mea n-a fost prea atentã, a mâzgãlit ceva pe o foaie, s-a fâțâit, s-a mutat la mami, iar acum a pus capul pe pieptul ei. Acum e puțin peste ora 10 seara. Aida mea e aproape adormitã. I se închid încet ochişorii, iar la aplauze tresare şi aplaudã şi ea. :-) Marşul Triumfal o prinde deja în lumea zeului Somnus, aşa cã nu e impresionatã de victoria lui Radames. :-) Eu recunosc cã sunt dezumflat - sau bosumflat :-) - este primul spectacol la care adoarme - fusese la alte 30 până atunci! ... Şi tocmai "Aida"..., şi tocmai la Roma... Dar o înțeleg, dulceața mică a avut o zi plinã, cu plimbare "a la Adi", adicã obositoare, toată ziua, prin Cetatea Eternã...
Marşul Triumfal. Trapezul din stânga are desenat pe el câteva coloane albe decorate cu auriu. Faraonul şi Amneris, care acum e într-un roz aprins, stau în interiorul trapezului, dar "la parter", nu urcați undeva, nu impun prin amplasament. Soldații egipteni defileazã în jurul construcțiilor, trompetele rãsunã tare (trei în stânga scenei, trei în dreapta), dar Aida mea doarme de rupe. :-) ) ) La final, însã, tresare şi aplaudã de douã-trei ori în somn. :-)
"Salvator della patria, io ti saluto! " De câte ori aud (mini) aria aceasta, îmi amintesc cã maestrul Ludovic Spiess a fredonat-o o datã când eram la dânsul acasã şi îi reparam ceva la calculator şi mã cuprinde un zâmbet şi o stare de bine. Plus cã presupun cã sunt singurul cãruia i-a cântat aceastã arie (dânsul era Radames în "Aida") şi mã mândresc cu asta... :-) ) )
Prizonierii sunt în spatele cadrului de lemn, dupã un fel de afiş care se ridicã şi îi dezvãluie. Stau nemişcați la început, au costume verzi-albãstrui spre gri, inclusiv eu - ããã :-) - inclusiv tatãl Aidei, Amonasro, care nu se deosebeşte de ceilalți prin aspect.
Traducerea e în italianã şi în englezã pe douã ecrane laterale, dar literele sunt albe şi mi se par prea luminoase. Se aud uneori şi motoare ambalate în stradã sau elicoptere sau avioane care survoleazã Roma, dar e spectacol în aer liber, e de aşteptat. Și, spre deosebire de alte spectacole în care pe ele au fost proiectate imagini sau filmulețe, acum cele douã turnuri din spate nu au fost folosite deloc.
"D„Amneris la mano premio ti sia! " - "Își dau mâna lui Amneris drept răsplată! "
Bine cã Aida mea doarme ÅŸi nu vede cum Faraonul i-o dã pe Amneris de soÈ›ie lui Radames. :-) Vin ÅŸi aplauzele de dinainte de pauzã, dar acum ea doarme tun, nu mai reacÈ›ioneazã deloc. Un domn o vede ÅŸi spune "E normale! ", iar eu îi rãspund revoltat "Non e normale, e la prima volta per leÃ! " - "Nu e normal, e prima oarã pentru ea! " :-)
Da, e prima oarã şi tocmai la "Aida" la Roma! Iar mâine avem tot "Aida" la Arena di Verona, oare ce va face?...
La începutul actului al treilea, cadrul de lemn e în mijloc şi are conturul luminat. În el se aflã stuf înalt de vreo 2, 5-3 metri. Pe laterale, în umbrã, sunt trapezoidalele. Marele Preot e în negru, culoare pe care o poartã acum şi Amneris, care are şi un vãl pe fațã tot negru. Trec amândoi prin stuf şi tot din spatele verdelui apar şi ceilalți, iar Amonasro va cãdea rãpus tot în stuf. Din totalul acțiunilor se poate spune cã a fost un act stufos. :-) ) )
Pe diagonala unuia dintre trapezoidale, în interiorul lui, este o scarã vizibilã acum din exterior. Sus, pe treptele ei cântã Amneris şi tot acolo apare şi Radames pãzit de doi soldați. Aceştia pleacã, la fel ca în multe montãri, şi îmi pun iar întrebarea cum lasã regia/scenariul un prizonier singur cu fata faraonului.
Din stânga, jos, la baza trapezului, preoții traverseazã scena. E un joc fain de sunete aici, corul lor se aude din dreapta, acompaniat de orchestrã, care se aflã la o oarecare distanțã de ei.
"E tra-ditor! Mora! Mo-ra!
E tra-ditor! Mora! Mo-ra!
E tra-ditor! Mora! Mo-ra!
Traa-ditoooor! "
Preoții s-au aliniat cu spatele la public şi se uitã la Amneris, apoi se întorc cu spatele la ea.
"Traa-ditoooor!
Traa-ditoooor!
Traa-ditoooor! "
Finalul. Radames, în alb, e în picioare în interiorul piramidei de lemn, care are lipsã fațada dinspre public. În dreapta se vede o grãmadã albã, Aida, aşa cum bãnuiam. Din toatã marea scenã e luminat numai interiorul piramidei. E frumos. Aida şi Radames se aşeazã în genunchi, unul în fața celuilalt. Se îmbrãțişeazã.
"Pace t`imploro! Paaace! Paaaaceeeee! "
Aida mea doarme în brațele mele când plecãm pe jos, apoi în primul autobuz, apoi în al doilea autobuz (cu care facem o orã pânã acasã) ...
Naniii, t`imploro! Naaani! Naaaaniiiii! :-)
Distribuția:
Dirijor: Jordi Bernà cer
Regia, scenariul, costume și lumini: Denis Krief
Director coro: Roberto Gabbiani
Coregrafia: Giorgio Mancini
Aida: Vittoria Yeo
Radames: Alfred Kim
Amneris: Judit Kutasi
Amonasro: Marco Caria
Faraonul: Gabriele Sagona
Ramfis: Adrian Sâmpetrean
Un mesager: Domingo Pellicola |