[ Autor Adrian Trasca ]  Spre deosebire de... de obicei, Aida a adormit după-amiaza! Foarte bine, dar cam târziu, pe la 3 și jumătate, iar la 5 (pm) e trenul, la 6, 30 începe "Zaraza" la Ploiești...
Așa că... îi pun hainele și sandalele în geantă, o iau în brațe așa, adormită, îmbrăcată în pijama, merg cu ea la mașină și... plecăm!
Tot spre deosebire de de obicei, când doarme ca valiza și nici șuieratul locomotivei n-o smulge din somn - fapt întâmplat, nu metaforă! :D -, acum se trezește până ajung cu ea la mașină! E ușor morocănoasă, dar tot alege să mergem la gară... cu metroul! Așa că merg cu ea cu mașina până la Piața Muncii, stație de pe linia directă Dristor 2 - Gara de Nord 1, iar de la "Plas diu tra (m) vai" luăm metroul și... locomotiva șuieră și trenul pleacă la vreo 20 de secunde după ce ne-am urcat noi în el... ;-)
Ajungem la Ploiești Sud - prima gară pe care a văzut-o la prima ei călătorie cu trenul pe când avea fix 6 luni (dormea când am plecat din Gara de Nord, de asta Ploiești Sud e prima văzută! ) -, coborâm din tren, n-am avut timp în Gara de Nord să luăm celebrul "covig de la gală", așa că luăm de aici gogoși, clătite și alte "accesorii" de mică foame. Apoi luăm troleul 44, coborâm la Casa de Cultură (ocazie cu care imi dau seama că pe aceasta n-am văzut-o în interior! ) și mergem spre teatru agale prin parcul din fața prefecturii. Recunoaște o străduță pietonală pe care am mai fost și unde, ca și acum, fugărește porumbeii. :-)
Pe strada teatrului (numită și ea Toma Caragiu, după numele grecului devenit ploieștean de drag), îi dau bluza de pijama jos și o îmbrac într-o bluză "de spectacol". :-) Desigur, nu neg că putea să rămână și în cea de pijama, îi stă bine îmbrăcată în orice. :-) Ajungem, ne fac o poză (pe românește e "selfi" :-) ) , doamna director ne vede și ne face dânsa o poză mai de la distanță, să se vadă bine toată maimuța agățată de tati. :-) )
Și... începe! Cu ceva emoții pentru mine, am mai văzut spectacolul și știu că e cam colorat ca limbaj. Când avea doi ani nu conta, că nu înțelegea, dar acummm... Oricum, am în plan să plec cu ea când începe partea a doua, cea în care sunt prezentate niște fete muncitoare oratoare de la "Crucea de piatră"...
Primul care apare e un clown numit Terente, "decorat" peste haine cu baloane. Le zice, le strigă, recită, iar la un moment dat... "Tati, de ce plânge?" "Așa e piesa! " îi răspund, că recunosc că nici eu nu prea am înțeles de ce plângea Terente... :D
"Și-a spart toate baloanele! " exclamă și aplaudă! Apoi mă întreabă "Când începe `Vei să ne-ntâlnim sâmbătă seala?`?" ;-) Râde și hăhăie când apare un personaj "cu papagal pe umăr" ha ha! "Mai încet! " îi zic, oarecum inutil, că începe... "Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara?" și tace singură, devenind atentă la ce se întâmplă pe scenă.
La final mă întreabă "ce înseamnă amor?" "Iubire" îi răspund, un cuvânt despre care știe mai multe, că tati așa îi zice de multe ori. ;-)
Apare Ion Burlan, Alfred P. Dolittle din "My Fair Lady", și... nu îl recunoaște! Nici pe Romeo Zaharia, Fredy "Pe străduța ta" din aceeași "My Fair Lady" pe care a văzut-o la Ploiești de 3 ori, dar nici pe el nu îl recunoaște! Nu e chiar de mirare sau de acuzat, ultima oară a văzut-o în urmă cu 1 an și 4 luni, pe când ea avea aproape 3 ani.
Cristian Vasile lansează "Iubesc femeia", apoi Jean Moscopol luminează scena cu "Dă-mi gurița s-o sărut! " și... apar bebelașii, iar Aida zâmbește! :-) Pe ei i-a recunoscut, bebelașii sunt niște tineri care au pe cap capete maaari de bebelași și care apar atât în "Zaraza", cât și în "Sunetul muzicii", ambele spectacole regizate de Răzvan Mazilu.
Se vorbește despre Capșa din București, iar Aida exclamă "Casa noastră! A zis despre casa noastră! " :-) Evident, Aida se referea la București, că la Capșa nu am locuit până acum. :-)
Titi Botez - "Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă", Aida aplaudă la final. La fel și la numărul dedicat lui Constantin Tănase, la finalul căruia Aida mă întreabă "A fost Alfi?" ;-)
Amfitrionul, Ion Pribeagu, interpretat excelent de George Liviu Frâncu, se așează pe treptele de urcare pe scenă și-mi amintesc cu drag de faza similară de la spectacolul din octombrie 2019 de la Casa de Cultură a Sindicatelor, când amfitrionul a atins burtica mamei gravide atunci în 6 luni cu Bebe Mihai, apoi i-a pupat mâna Aidei (ea având atunci 2 ani și 6 luni - acum are 4 ani și 2 luni), iar Aida a repetat atunci o perioadă "Domnu acela de pe cenă a pupat mâna Aidei. Cum să pupe mâna?" :-)
Urmează dialogul și sărutul Zaraza și Cristian Vasile. Apoi Maria Tănase (Daniela Răduică) - "Cine iubește și lasă". Aida aplaudă.
"De ce plânge, tati?" Ficat plângea după ce a înfipt cuțitul în Zaraza... i-am pus mâna la ochi Aidei la timp, dar mi-a dat-o la o parte...
Zavaidoc - "Dragostea e ca și râia! ", Aida mă întreabă "El a fost Mario?" :-) Da, are dreptate fata, Zavaidoc seamănă la formă cu Alin Stoica, interpret al lui Mario Cavaradossi din "Tosca" la Opera Națională din București! ;-)
"Să iubească cine o vrea, eu mi-am iubit partea mea! "
Plecăm când începe partea a doua a spectacolului - așa cum am anticipat chiar în acel octombrie 2019 că o să fac! - pentru că "Mița, cur de fier" nu e pentru o fetiță de 4 ani, mai ales pentru una care aude la tati și repetă râzând "pocăiile" pe care acesta le mai scoate uneori pe gură, mai ales când fetița îl enervează... "Tu-ți ceapa ta de copil! " :D :-)
Mergem la deja tradiționalul nostru loc de joacă din Ploiești - strada Mihai, pentru cine vrea să știe :-) -, apoi tren, metrou, mașină, acasă, giganto la tv, apoi tati adoarme înaintea fetiței. Ce surpriză! :-)
Distribuția:
George Liviu Frincu (Ion Pribeagu)
Dana Vulc (Domnisoara Feerie)
Andrei Radu (Cristian Vasile)
Karl Baker (Ionel Fernic)
Ion Radu Burlan (Constantin Tanase)
Manuela Alionte Frincu (Elena Lupescu)
Cosmin Sofron (Carol al II-lea)
Nico (Silly Vasiliu)
Daniela Raduica (Maria Tanase)
Marius Balan (Zavaidoc)
Romeo Zaharia (Jean Moscopol)
George Capanu (Titi Botez)
Robert Oprea (Nelu Ficat)
copilul Alexandru Vasilescu (Baiatul cu ziare)
Baletul Majestic, solisti balet: Loredana Badica/Svetlana Pavel si Razvan Hanganu.
Acompaniament pian live: Ciprian Cornita
Scenariul original: Daniel Chirila
Regia: Razvan Mazilu
Scenografia: decor: Ioana Popescu, costume: Razvan Mazilu
Productie muzicala: Alexei Turcan
Coregrafia: Razvan Mazilu
Lumini: Alin Popa
Asistent regie: Robert Oprea
Asistent coregrafie: Raluca Zetu
Pregatire muzicala: Viorel Gavrila si Ion Radu Burlan |