[ Autor Adrian Trasca ]  În lumea sportului, când spui Chelsea te gândești la marea echipă de fotbal din cartierul londonez cu același nume, campioană europeană în 2012 și... în 2021, adică... actuala campioană europeană! Și actuala campioană mondială, câștigătoare în premieră a acestui titlu în urmă cu nici două săptămâni! (Suntem în februarie 2022.)
Deci există cartierul Chelsea, echipa de fotbal Chelsea, pârâul Chelsea (care se varsă în Tamisa), portul Chelsea (desigur, la Tamisa), academia Chelsea, dar și... teatrul Chelsea! Acolo unde Merry Opera Company a organizat un spectacol de operă necunoscut pentru mine, "Mikado", pe muzica lui Arthur Sullivan, având libretul realizat de William S. Gilbert.
Opera a avut premiera mondială la Londra în... martie 1885, deci nu e de mirare că nu o știu, doar nu eram născut atunci. :-) Teatrul Savoy, acolo unde a avut lic premiera, nu era unul de duzină, ci se afla în buricul târgului, City of Westminster, fiind - atenție! - prima clădire publică din lume iluminată cu electricitate!
Numele "Mikado" înseamnă "poarta onorabilă" (a palatului imperial). Lucrarea se mai numește și "Orașul lui Titipu", este încadrată la categoria opere comice și a avut 672 de reprezentații la Savoy, locul al doilea pentru un muzical. Până la finalul anului debutului, 1885, s-a estimat că 150 de companii din Europa și America au preluat și montat opera!
Comice mi s-au părut și mie costumele și decorurile prezentate în pagina de internet a teatrului, așa că am presupus că este un spectacol potrivit pentru Aida, fetița mea de 4 ani și 10 luni în acea perioadă. Aaa, nu 4 ani și 10 luni în acea perioadă în care a fost lansată opera, 1885, ci în 2022, perioada în care am fost eu cu ea la Londra! :-)
Am venit din centru cu metroul și cu autobuzul cu etaj. Le menționez deoarece metroul din Londra este cel mai vechi din lume (inaugurat în 1863), iar autobuzul cu etaj a apărut prima oară în lume (în 1829) ... de asemenea, la Londra! Și e o atracție permanentă pentru copii - sau pentru Aida, cel puțin. :-) Am intrat în teatru, am așteptat un pic la barul foaier, apoi organizatorii ne-au invitat în sală. Aceasta este mică, de aproximativ 130 de persoane, locurile fiind nu pe scaune, ci pe bănci roșu-aprins, capitonate, pe care pot sta 4 oameni, dar și 6 dacă se înghesuie nițel. Nu a fost cazul în acea seară, sala fiind plină doar un sfert.
Spectacolul a început... ca în pozele de pe website, cu 3-4 bărbați îmbrăcați "clovnește", vorbind sau cântând așa, mai afectat, și cu accent british. Cântau bine, nu zic nu, (ca voci, mă refer), dar nu înțelegeam... contextul. Cineva era arestat pentru... flirt, ba chiar era condamnat la moarte pentru așa ceva! ... Ce sens avea? Ușor, ușor am început să mă enervez și recunosc că îmi pusesem în minte să plecăm la pauză... Eram convins că Aida e în asentimentul meu...
Doar că Aida nu a vrut să plecăm! Am întrebat-o de mai multe ori, am primit același răspuns ferm! Eram din cale afară de mirat, dar, desigur, am făcut cum a vrut ea. :-) Și a fost mai bine... Ulterior mi-am dat seama de ce ea nu voia să plece deși nu înțelegea ce se întâmplă... spre deosebire de mine, ea este învățată să vadă spectacole la care nu înțelege subiectul! :-)
În pauză Aida s-a plimbat prin sală, iar eu am intrat pe internet și am citit despre subiectul operei. Acțiunea se petrece în antichitate, în orășelul Titipu din țara ficțională Pajan, o evidentă aluzie la Japan (Japonia). Am început să-mi limpezesc acțiunile de pe scenă, clarificându-i și Aidei cât de cât... Păi, da, cât de cât, că nu prea am știut să îi explic unei fetițe de 5 ani ce e ăla flirt! :-) Am încercat cu "vrea să fie prieten cu", dar bine că nu mi-a cerut mai multe detalii. :-)
(Oricum, aici a fost ușor... Păi, să vedeți la "Tosca", atunci când încerc să îi dau un sens ât mai clar pentru ea, dar fără chestii picante... când Scarpia vrea s-oo... pe Tosca... S-oo... S-oo... Uf, cum să zic?... S-oo... Să fie prieten cu ea! Gata! :-) ) )
Montarea s-a vrut și a fost comică, atât prin costume, cât și prin decoruri, mimică și moduri de exprimare. Se dorește și se reușește a se evidenția că nu sunt diferențe esențiale ale caracterelor oamenilor din îndepărtata Pajan - atât ca distanță, ani, cât și ca structură culturală -, iar oamenii au moduri de gândire și comportament destul de asemănător. Da, astăzi nu se mai taie capul pentru flirt, dar sunt destui care ar dori asta, așa-i? Iar astăzi, ca și ieri și ca întotdeauna, ca și în îndepărtata Pajan și ca pretutindeni, oamenii sunt la fel de "atenți" în a exploata situații în favoarea lor în dauna altora. Iar costumele de clown și interpretarea british au subliniat estomparea diferențelor de distanțe de orice fel, sociale în primul rând.
"Orchestra" a fost un tânăr simpatic la clape. :-) Nu la pian, ci la pianină, iar simpatic a fost că și fredona versurile în timp ce cânta. :-) Desigur, cu dirijatul i-a fost ușor, doar orchestra lui era compusă dintr-un singur om. :-)
Spectacolul a fost realizat de Merry Opera Company - www.MerryOpera.co.uk -, care, în broșura de prezentare, afirmă că a realizat "Traviata" lui Verdi "in a wild burlesque London nightclub", adică într-un sălbatic și burlesc club de noapte londonez - sună kinky :-) -, "Nunta lui Figaro" în format neortodox - sună interesant orice ar însemna asta :-) -, "Flautul Fermecat" dintr-un punct de vedere magic și "Bărbierul din Sevilia" boisterous production - producție gălăgioasă! :-) La realizări mai sunt trecute "Kiss me, Figaro! ", "Pirații din Penzance" și, desigur, "Mikado".
După spectacol, "ne-am dat" vreo 40 de minute cu autobuzul roșu cu etaj, un alt mic spectacol pentru Aida - și, recunosc, și pentru mine. :-) Merg suficient de rar cu autobuzul roșu cu etaj, astfel încât acest fapt să fie un mic spectacol. Ulterior, uitându-mă pe hartă, am văzut că Tamisa e la doi pași de teatru... Nu-i nimic, o vedem data viitoare și de la Chelsea Pier. ;-)
Despre acest articol, recunosc că aș fi vrut să redea mai bine interpretarea british a spectacolului, mai ales că fost primul în engleză pentru Aida. Nu-i nimic, mai citiți-l o dată, rotunjind mai mult o-urile și spunând "outragious" și "so confused" din când în când și o să-l simțiți mai british! :-)
Distribuția:
Gareth Edmunds, Anna Sideris, Christopher Faulkner, Susan Moore, Ashley Mercer, Matthew Quirk, Martha Jones, Elle Oldfield, Valerie Wong
Regizor: John Ramster
Muzica: Bradley Wood
Coregrafie: Carole Todd
Costume: Bridget Kimak, Hannah Page
Lumini: Mark Waites
Asistent regizor: Marie-Laure Hay |