[ Autor Adrian Trasca ]  Clădirea Magyar Állami OperaHáz Budapesten (citit "Moghior Alomi Operohaz Budapeșten"), adică Opera Națională Maghiară din Budapesta (care a avut denumirea "Opera Regală din Budapesta" până în 1945), a fost construită pentru a rivaliza cu Wien StaatsOper, Opera de Stat din Viena. În acea perioadă Ungaria era parte secundară din Imperiul Austro-Ungar și rivalitatea dintre cele două nații s-a manifestat și în cultură. Astfel, pe 27 septembrie 1884, a fost inaugurată una dintre cele mai frumoase clădiri de operă din lume, realizată în stil neo-renascentist și cu influențe baroce, având 1261 de locuri distribuite la parter, trei niveluri de loje și un balcon în formă de potcoavă. Este situată pe bd. Andrassy nr. 22, și el, bulevardul, realizat pentru a rivaliza cu mult mai celebrul (de fapt, cel mai celebru bulevard din lume) Champs-Elysées din Paris.
"Ooo, șanz elizee! "
"Ooo, ondrași utțaa! "
Nu prea merge partea a doua... :D
Da, nici bd. Andrassy nu se apropie de Champs-Elysées... Are, însă, farmecul lui și pe el sau în apropierea lui se află câteva edificii importante: începe din spatele bazilicii Sf. Ștefan, continuă cu Opera Națională (la nr. 22), Teatrul de Operetă (pe o stradă adiacentă), Muzeul Terorii (la nr. 60, fostul sediu al AVH, Serviciile Secrete Maghiare, adică Poliția stalinistă maghiară), Academia Veche de Muzică (la nr. 67), Muzeul Franz Liszt (lângă academie), Teatrul de Păpuși (la nr. 69), Teatrul pentru Copii Cuib de Colibri (la nr. 77, unde copiii stau pe perne, nu pe scaune, pentru a vedea spectacolele), Muzeul de Artă Asiatică (la nr. 103), Muzeul de Artă (la nr. 112), bulevardul terminându-se în Piața Eroilor, în spatele căreia se află Castelul Corvinilor, unul asemănător arhitectural cu cel de la Hunedoara.
Daaar... bulevardul Andrassy are ceva special... dedesubt! Acolo unde se află... linia A de metrou! Aceasta este... a doua cea mai veche linie de metrou din lume! A fost inaugurată în 1896, la mult timp, 27 de ani, după prima linie de metrou din lume, Londra (1869), dar înainte de Paris (1900), New York (1904) și, mai ales, rivala Viena (abia 1976, la 80 de ani după inaugurarea metroului din Budapesta! ) Stațiile de metrou de pe această linie sunt, ca și metroul, un deliciu, micuțe, cochete, stâlpi de susținere din fier masiv, vopsit gri-închis, "împănat" cu buloane, inclusiv stația cea mai de interes pentru noi, Opera! De asemenea, metroul are două vagonete galben-închis și aspectul din urmă cu un secol și un sfert, totul are parfum istoric, o întoarcere în timp cu peste 125 de ani.
Personal, am văzut 7 spectacole în Budapesta, 4 în clădirea mai sus amintită ("Carmen" în 2012, "Boema" în 2014, "Nunta lui Figaro" în 2016, "Tosca" acum, în 2023), 3 în cealaltă clădire a Operei din Budapesta, teatrul Erkel ("Aida" în 2016, urmată de "Boema" a doua zi dimineața ;-) (urmată seara de acea "Nunta lui Figaro"... da, 3 spectacole în 27 de ore! ) și muzicalul "Billie Elliot" în... maghiară în 2019). Pe lângă acestea, instituția de stat maghiară mai organizează vara spectacole de operă în aer liber în insula Sf. Margareta, acestea fiind cele mai importante 3 locuri în care pot fi văzute opere în capitala Ungariei.
"Tosca" la Budapesta este, deci, o noutate și pentru mine, dar și pentru puii mei, aflați în premieră în frumosul oraș de pe malul Dunării. "Tosca" este una dintre operele lor favorite, amândoi au văzut-o de 9, respectiv 6 ori (incluzând-o și pe aceasta de la Budapesta). Și amândoi au văzut-o prima oară la... Teatro dell`Opera di Roma (acolo unde a avut premiera mondială pe 14 ianuarie 1900), Aida la 2 ani și 2 luni, Mihai la 2 ani și 10 luni! Și au mai văzut-o apoi la Ruse, Brașov și, desigur, la Opera Națională București (de cele mai multe ori). Se joacă prin casă "de-a Tosca și Mario", Aida se urcă pe marginea canapelei, zice "O, Scaarpia! Avanti a Diooo! " și sare, ghemuindu-se pe jos, Mihai vine și încearcă să o ridice, uneori îi mai dă și o pălmiță la fund :-) ) - și s-au jucat așa inclusiv la Castel Sant`Angelo din Roma, acolo unde, în poveste, Mario a fost executat.
(Paranteză: După ce l-au "împușcat" pe Mario pe platoul de la Sant`Angelo, copiii au zis "Acum pleacă soldații! " așa cum e subiectul în operă. Apoi au adăugat "la înghețată! " :-) ) :-) ) ... Și așa am început coborârea din vârful castelului, cu ei zicând "Pleacă soldații la înghețată! " :-) ) :-) ) )
Clădirea principală a Operei din Budapesta a fost renovată recent și și-a reluat activitatea la începutul lui martie 2022, adică în urmă cu un an și 9 luni. Cine dorește poate să o viziteze în interior în cadrul tururilor organizate de Operă, având posibilitatea de a avea prezentare în limbile engleză, italiană, spaniolă, germană sau franceză. Și maghiară, era să uit. :-)
Și actuala "Tosca" este tot recent "renovată". A avut premiera tot anul trecut, pe 24 septembrie 2022. Are un cerculeț roșu cu un "14" în el (pe website-ul oficial), adică nerecomandată copiiilor sub 14 ani. Ai mei au 10 ani și jumătate împreună :D (Aida are 6 ani și 7 luni, Mihai are 3 ani și 11 luni), așa că am întrebat de ce și mi s-a răspuns că sunt niște împușcături mai tari pe scenă și... atât. A fost "mutată" ("Tosca") în anii 1950-60, perioadă în care stăpânul Ungariei era Imperiul Sovietic URSS, care a "uitat" să plece acasă după ce, împreună cu românii, a alungat naziștii din Ungaria. Poporul maghiar s-a revoltat de metodele staliniste de conducere, dar încercarea lui din 1956 de a scăpa de sub jugul sovietic s-a încheiat sângeros, prin invadarea Ungariei (și, desigur, a Budapestei) de către 150000 de soldați și 6000 de tancuri rusești și pedepsirea prin asasinare sau închisori grele a participanților la revoltă, finalul fiind reinstalarea "prin voință populară" a conducerii comuniste pro-sovietice...
Că așa era în comunism... "Fiți fericiți, că vă ia mama-dracu! "
În acest context temporal, Mario pictează "la Maddalena" în catedrala Sf. Ștefan, cea mai mare din Budapesta și a treia cea mai mare din Ungaria, după cele de la Esztergom și Eger...
Nu, decorurile nu sugerează catedrala Sf. Ștefan, dar ne-o putem imagina, ținând că aceasta se află la 5 minute de mers pe jos de Opera Națională Maghiară... și, mai ales, ținând cont că pe o pânză mare cât scena au fost proiectate fotografii din perioada 1950-60... Și ținând cont și de costumele artiștilor: Angelotti - într-o salopetă galbenă. Mario - pantaloni de stofă, cămașă albă, deasupra un halat gri cum aveau muncitorii din uzinele comuniste. Floria Tosca - pardesiu-rochie negru, croială largă la bază, pe care îl dă jos și rămâne într-o rochie portocalie spre roșu, cu aceeași croială ca pardesiul. Magyar Scarpia, parpalac și pantaloni albastru-închis. Polițiștii lui, uniforme gri spre albastru, cizme negre. Spoletta - în uniformă crem.
Decorul e relativ simpluț. Un cadru de zid curbat, de vreo 3 metri înâlțime, cu perdele în față, în fața lui un alt cadru în mijlocul căruia se află tabloul pictat de Mario. Sus, pe mijloc, e atârnată o cruce albă, cam de un metru și ceva, amplasată cam la vreo 7-8 metri înălțime.
Capela familiei Angelotti este... sub scenă, intrarea în ea fiind ca în beci, printr-o trapă în podea. De acolo iese evadatul, îmbrăcat într-un fel de salopetă galbenă, probabil uniformele pușcăriașilor maghiari în anii 1950. Ține în mână un pistol îndreptat spre Mario... și îl lasă jos când constată că pictorul îi este aliat.
Apare Floria Tosca... Aida își dă cu palma peste frunte când o vede îmbrăcată în negru. :-) La fel a făcut și la Roma, când a văzut-o în bleu. :-) Tradițional, ea ar trebui să fie în roșu, de aici reacția ei.
"Giuroo! "
"Giuroo! "
Mario, când "giură", duce mâna dreaptă la inimă, iar stânga o ridică din cot, ca popii.
Fiind în lojă pe ultimul rând, pe Aida o țin pe picior, iar pe Bebe Mihai îl pun pe umeri, călare pe gâtul meu. Dar schimb după nu mult timp, întrucât îl simt pe Bebe... cum cade! Adică adoarme! O trec pe Aida înapoi pe scaunul ei, îl iau în brațe pe Bebe, care e aproape adormit. Încerc să îl țin treaz, dar începe să se schimonosească și îl las în pace, să doarmă. Până la urmă are doar nici 4 ani... dar supărarea mea provine mai mult din faptul că i-am zis în autocar să doarmă și nu a vrut.
Aida a dormit în autocar și acum e vioaie și atentă la spectacol. Spune că îi place de Bebe când doarme... :-) Îi ține și capul puțin cu mâinile. ;;)
Tosca îi returnează evantaiul lui Scarpia, trântindu-il pe piept. După ce ea pleacă, el taie cu un cuțit tabloul lui Mario de sus în jos și îl spatele lui găsește și confiscă... benzi de magnetofon cu, probabil, înregistrări între Mario Cavaradossi și... Imre Nagy, conducătorul mișcării maghiare antisovietice. ;-)
"Tre sbirri! Una carozza! "
Mai corect 150000 de zbiri, 6000 de carozze-tancuri...
Germania nazistă a atacat Uniunea Sovietică în 1941 în operațiunea "Barbarossa" cu 3600 tancuri... adică doar 60% din câte au folosit rușii pentru ocuparea Ungariei în 1956!
Scarpia ține deschisă o carte, pe care o închide la finalul "Te Deum"-ului. Imediat după, din tavan crucea cade cu zgomot lângă Scarpia, făcându-se praf. Era mai interesant dacă îl făcea pilaf pe polițistul vândut sovieticilor :-) , dar nu ar fi respectat nici partitura, nici realitatea, rușii fiind învingători în confruntarea din 1956.
La pauză mă plimb cu Bebe Mihai în brațe prin operă. :-) Încerc să îl trezesc, dar nu insist, așa că... doarme tot actul al doilea! Practic, a dormit... fix ca la Roma (când a văzut prima oară "Tosca"), de dinainte de venirea lui Scarpia și până după plecarea lui. :-)
Îi arăt tavanul Aidei și îi spun "Ce tavan frumos! "... Râde și zice "Hai să plecăm! " :-) În martie, în urmă cu 9 luni, când am fost cu ea la Capela Sixtină, îi ziceam "Uite, Aida, ce tavan frumos! " Și ea, sătulă după vreo 3 ore în muzeu - a nu se uita amănuntul că încă nu împlinise nici 6 ani! -, a scos vorba asta, care a devenit amuzantă și celebră pentru noi... "Ce tavan frumos, hai să plecăm! " :-)
Scena are o cortină care pare din lemn, iar cam în centrul ei e o ușă prin care vine Scarpia și arată cu satisfacție publicului... benzile de magnetofon descoperite mai devreme în spatele tabloului lui Cavaradossi. Consecința acum se știe, pe baza lor Imre Nagy a fost arestat, "plimbat" un pic pe la Snagov, expulzat, apoi condamnat la moarte și... executat, deși Ianoș Scarpia Kadar îi promisese întoarcerea acasă în siguranță...
Din tavan sunt coborâte trei portrete mari, de infractori, încadrate de pânze negre. Cel din mijloc are fața ștearsă, mâzgălită, iar sub el scrie "Palmieri". După un timp, sunt ridicate înapoi, la tavan, iar pe o pânză-cortină cât scena de mare sunt proiectate imagini alb-negru cu patrule comuniste și portrete cunoscute publicului, care murmură sau chicotește la unele dintre ele.
Scarpia cântă în fața fotografiilor proiectate. În stânga e un reflector pus pe un suport cam de statura unui om, mai este o masă și două scaune, toate simple, din lemn, sugerează interior de vizsgálat, interogatoriu comunist. În dreapta e o mică poartă de lemn și un stâlp de lemn de vreo 2 metri, care are sus o găleată întoarsă din care uneori venea lumină...
"Kutya! Arulo! "
"Cane! Traditore! "
Spoletta e în costum militar, dar crem, în contrast cu toți ceilalți. Scarpia, pantaloni negri, cămașă albă. Mario, adus ulterior, e la fel ca în primul act, pantaloni maro deschis, cămașă albă.
O cortină neagră lasă protagoniștii separat, în fața publicului, și accentuează nota serioasă a momentului.
"Dov`e Angelotti?" "Non lo so! "
"Hol van Angelotti?" "Nem tudom! "
Cortina neagră se ridică și dezvăluie pe scenă, în spate, ... un... tanc! ...
Da, un tanc!
Are luminile de poziție aprinse. E în semiîntuneric, dar suficient de vizibil. Țeava tunului e îndreptată spre public, iar ulterior o va și plimba stânga-dreapta și înapoi, amplificând senzația pe care o dă oricum însăși simpla lui prezență!
Vine Tosca. În manta neagră peste rochia care pare mov sau grena. Mai târziu dă mantaua jos și se vede că rochia e mov.
"Solo?"
"Solo! "
"Quanto fuooooco! "
Tancul vine mai în față. Rotește turela ușor spre dreapta (mea), apoi se rotește cu totul spre stânga, menținând permanent publicul în bătaia tunului.
Scarpia dă ordinele la un microfon de tip vechi, conectat printr-un fir la un aparat pe care îl ține într-o servietă. Sciarrone e pe tanc, în picioare. Când Scarpia îi ordonă să oprească torturarea lui Mario, Sciarrone se conformează închizând capacul tancului.
"Vittooria!
Viittoooriiiaaa! "
Mario se urcă pe tanc!
"Szabadsag Jön! "
"Liberta sorge! "
"Libertatea vine! "
Din tanc iese un soldat care îl trage pe Mario înăuntru! Tunul bubuie... dar nu tare! Simbolistica, însă, e tare: "Libertatea credeți voi că vine, acum "cântă" tancurile noastre sovietice! "
Din țeavă iese un ușor fum alb!
Netulburat, Kadar Scarpia se așează la masă. "E vin di Spania! " zice, respectând partitura, deși ar fi putut face referire la deliciosul vin local de Tokai. ;-) Știe și Floria cât îi di bun zaibăru` unguresc, așa că nu se lasă păcălită de zama di Spania și trece direct la forinți:
"Menny?"
"Quanto?"
"Menny?"
"Az ára! "
"Il prezzo! "
ScarpiKadar e comunist îndoctrinat și nu se lasă corupt de hufi... vrea ca Tosca să pună la comun ce are ea cel mai bun... :D Tosca "szabad vagy" - e liberă să plece... exact modelul de libertate oferit de comunism...
Gaborul pune tocul pistolului pe sânii ei... Tancul se rotește iar.. e rotit de partea rotativă a scenei, de fapt îl duce în spate, iar pe podeaua rotativă e adusă în față o fată legată la mâini, stând în genunchi lângă un cadavru... Demonstrații maghiari uciși de tancurile rusești...
"A muveszetnek eltem! A szerelemnek eltem! "
"Vissi d`arte! Vissi d`amore! "
Pe peretele din spate sunt filme în ceață cu scene de război, revoluție, plenare comuniste, aplauze la kil, ...
"Miert, uram?" "Per che, Signore?"
Tosca dizidenta anticomunistă, la fel ca lumea întreagă cu un coeficient de inteligență mai mare decât al găinii, se întreabă per che a existat și există plaga numită comunism...
La finalul ariei, Tosca stă pe scaun, iar Scarpia în picioare, lângă ea, iar ea îi ține mâna ca atunci când enoriașii sărută mâna popii... O viață nu înseamnă nimic, dar nimic nu valorează cât o viață...
"Tul szep vagy, Tosca! "
"Sei tropo bela, Tosca! "
"Ești prea frumoasă, Tosca! "
... Mă rog, de gustibus non est disputandum... Tosca are voce bună, ... la fel ca și Mario și Scarpia, ... ceea ce contează în primul rând.
Scarpia îi dă o palmă lui Spoletta când acesta îl informează că Angelotti s-a sinucis! Îi comandă apoi să închidă - "Spoletta, chiudi! " - iar acesta... merge în spatele tancului și închide acolo... o trapă. :-) "Come Palmieri! " - Spoletta îi întinde mâna imperativ lui Scarpia pentru a parafa înțelegerea! Scarpia e mirat, dar întinde mâna și o strânge pe a lui Spoletta.
"Civitavecchia?" - Un soldat îi dă jos rochia Floriei, lăsând-o în lenjeria de corp... Scarpia e descheiat la pantaloni, mă tem de o scenă "nerecomandată copiilor sub 14 ani", dar soldatul îi dă Floriei să îmbrace o tunică militară albastră, ca a soldaților comuniști...
"Enyem vagy! "
"Sei mia! "
Aiurea traducerea în maghiară pentru celebra "Tosca, finalmente mia! "...
Tosca ia un suport metalic de lumânare, scoate lumânarea din el și, când Scarpia se apropie cu secera și ciocanul în erecție, ea înfige suportul cu vârful ascuțit în gaborul Kadarului sovietic...
"Meghalt! "
"E morto! "
"Es tole rettegett egesz Roma!
"E avanti a lui tremava tutta Budapesta! "
Înfige lumânarea înapoi în suportul ei, apoi pe acesta îl pune la capul lui Scarpia. Se duce spre ieșirea stângă a scenei mergând încet, cu spatele, punându-și uneori mâinile pe față sau doar pe gură. Este coborâtă cortina bleu-aurie cu ușă în mijloc, Tosca rămâne în fața ei. Ea merge prin semiîntuneric spre ușa din mijlocul cortinei, dar chiar înainte să ajungă se aprinde brusc lumina în sală și ea e surprinsă... Nu prea am înțeles semnificația, mi se pare mai degrabă o eroare de sincronizare...
La aplauze, observ că Scarpia are o pată de sânge pe cămașă...
La pauză, reușesc să îl trezesc pe Bebe Mihai... Primește complimente în maghiară de la spectatori :-) , dar îi rog să le "convertească" în engleză. :-)
"He is so cute! " ("E așa de drăguț! ")
După ce se trezește, îl întreb cum e sala Operei, se uită în jur și zice
- Mare! :-)
- E frumoasă?
- Da!
- E foarte frumoasă?
- Da!
Aida intervine și zice
- Noi nu avem așa ceva la București!
- Ce nu avem, Aida?
- Tavan cu picturi... cu puța...
- Ce puță, Aida? E o puță pictată pe tavan?
Râde și zice "Da! " :-)
Da, e, mă uit atent și o observ și eu! :-) )
Totul a plecat de la... Bologna! Intram în piața Maggiore, în centrul orașului, unde se află statuia lui Neptun. N-am de lucru și îi zic că uite, i se vede puța! Atât i-a trebuit, de atunci "puța lui Neptun" a devenit un râs etern când ajungem în piața Maggiore sau când vede un tablou sau o sculptură cu o puță... :-) )
Actul al treilea începe cu Floria Tosca în stânga scenei, acolo unde se oprise inițial la sfârșitul actului al doilea. Prin ușa din centru a cortinei bleu-aurii intră o fată elevă, în cămașă albă, fustă roșie, pantofi negri model vechi. Stă în poziție de drepți!
"iiooo dii sospiiiriii! "
La finalul ariei, Tosca, îmbrăcată și ea la fel ca eleva, se apropie contemplativ și îi mângâie fața elevei, se uită atentă la mâinile ei, o privește lung și suferă transformarea ei din elevă în... prezent... o criminală, chiar dacă pentru o cauză bună...
Eleva iese prin aceeași ușă. Tosca rămâne singură, privind lung în urma ei. Clopotele bat. Din dreapta vine o damă în verde, apoi pe ușă intră... Spoletta, care îi face semn să vină la el. Ea se duce și dispare cu Spoletta prin ușă.
Tosca e în dreapta, rezemată de zid. Se aud acordurile ariei magice! Cortina bleu-aurie se ridică.
Pe scenă, pe jos, un mort. Fata în verde se duce la el. Cu ajutorul lui Spoletta... îl ridică! Nu e mort! Și este... Angelotti!!
Cei trei ies împreună. Din podea apare o miniscenă, mișcată pe verticală. E ca o cameră mare, din lemn, cu acoperiș, iar interiorul e... la subiect: o grămadă mare de saci gri de nisip, peste care sunt câteva cadavre în salopete gri-închis... Tancurile sovietice au făcut prăpăd... În fața Palatului Parlamentului din Budapesta există acum un muzeu dedicat evenimentelor din 1956...
Și Imre Mario Nagy e în salopetă gri-închis... Inițial și el a fost prizonier... A scris scrisori, filate, desigur, de cine trebuia... Soldatul în albastru, de exemplu, care, în schimbul inelului, îi dă voie lui Mario să scrie...
și să cânte...
"Ragyogtak a csillagok..."
"It was a clear starry night..."
"Și stelele străluceau..."
"E lucevan le stelle..."
"O dolci baci! "
"O edes csokok! "
"Sweet kisses! "
"O, dulci sărutări! "
Tosca e pe scenă, în dreapta. La finalul ariei, mica scenă cu sacii de nisip și cadavrele este coborâtă, iar Tosca vine la Mario.
"Szabad vagy! "
"Sei libero! "
"Tri on fal...! "
Triumful presupus al celor doi e sfidat de regie: în spate este coborâtă o perdea roș-comunistă, apoi... niște picioare uriașe, spânzurate, sub care scrie "Palmieri". Aluzia e evidentă pentru localnici, istorici sau pentru cine știe subiectul: Imre Nagy a fost executat de sovietici prin spânzurare!
"E ora! " Patru soldați îl iau pe Mario. Îl leagă la ochi, iau distanță, trag. Mario cade. Dar apare Spoletta și, cu o mitralieră, trage (împușcăturile se aud tare) și lichidează tot plutonul de execuție! Vin 5-6 oameni ai lui Spoletta, plus Angelotti, dama în verde (care am dedus că e sora lui, Atavanti), dar și... un copil!
"Presto! Su! Mario! Su!
Morto! Morto! "
Copilul se duce la Mario, Spoletta o ține pe Tosca departe de Cavaradossi! Tosca se smucește și... fuge prin public. Flutură un revolver, zice "O, Scarpia, avanti a Dio! " și... se împușcă!
M-am întrebat după final... dacă tot i-a salvat pe Angelotti, de ce regizorul nu i-a salvat și pe Tosca și Mario, care erau mai importanți în operă. Răspunsul pe care mi l-am dat a fost că în Revoluția maghiară antisovietică din 1956 capii au fost uciși, în urma ei rămânând Angelotti, anonima speranță, care avea să triumfe abia în 1989-91, ani în care, în sfârșit, după mai mult de 45 de ani!, armata sovietică a plecat din Ungaria! "Abia", dar, așa cum zice o vorbă, mai bine mai târziu decât niciodată!
Iar în realitate Ianoș Kadar a murit în 1989 de inimă rea... la vreo jumătate de oră după pronunțarea sentinței prin care dizidentul Imre Nagy a fost reabilitat! Un subiect din realitate excelent pentru un regizor maghiar pentru o altă operă celebră... Comandorul (Imre Nagy) venit din morți sub formă de statuie și care îl pedepsește pe Don Giovanni (Ianoș Kadar)! Statuia lui Imre Nagy există lângă Margit Hid (Podul Margareta), la 10 minute de mers pe jos de la Palatul Parlamentului din Budapesta.
Cum se ajunge la Budapesta? Prin toate mijloacele de transport posibile, inclusiv cu vaporul (pe Dunăre)! Noi am venit cu autocarul de la Praga (544 km în 8 ore), ajungând cu două ore înainte de spectacol. După turul panoramic cu autocarul, am făcut un mic tur pietonal de Pesta (Opera, metrou M1, catedrala Sf.Ștefan, polițistul gras maghiar, Piața Libertății, Palatul Parlamentului, pantofii de fier, malul Dunării, Podul cu Lanțuri, Opera), iar după spectacol am plecat imediat cu trenul din gara Keleti (Gara de Est), parcurgând până la București 897 de kilometri (via Oradea) în "doar" 18 ore și 40 de minute! Da, desigur, nou record de distanță și de timp de mers cu trenul pentru puii mei (abia stabiliseră unul la venire, pe distanța București - Oradea, de 15 ore și jumătate minus o oră pauză de stat în gară la Cluj-Napoca) și cel mai lung și pentru mine în ultimii ani! (Eu am, "de pe vremuri", de dinainte de a se naște ei, mai multe "niște" 22, respectiv 20 de ore cu trenul pe distanțele Oslo - Stockholm - Narvik, București - Viena, București - Verona și Feldkirch - Belgrad, toate aceste distanțe de minim două ori...)
Dacă a meritat efortul?
Száz százalék!
Sută la sută!
Mulțumiri Agenției de Turism Palmeras Travel Oradea pentru sprijinul acordat în realizarea acestei călătorii!
Distribuția:
Floria Tosca: Zsuzsanna Ádám
Mario Cavaradossi: Boldizsár László
Scarpia: Péter Kálmán
Angelotti: Géza Gábor
Sacristan: András Kiss
Spoletta: Tivadar Kiss
Sciarrone: Attila Erdős
Echipa de realizare:
Muzica: Giacomo Puccini
Libret: Giuseppe Giacosa, Luigi Illica
Dirijor: Levente Török
Regizor: Szilveszter Ókovács
Costume: Krisztina Lisztopád
Consultant artistic: András Almási-Tóth
Lumini: Tamás Pillinger
Scenografie: Zsombor Czeglédi
Traducere în maghiară: Klára Lami
Traducere în engleză: Arthur Roger Crane
Directorul corului de copii: Nikolett Hajzer
Directorul corului: Gábor Csiki
Official link:
https://www.opera.hu/en/programme/megtekint/tosca-2023/eloadas-202312031900/ |