[ Autor Adrian Trasca ]  Lyon, 4.06.2022
Henrik Ibsen... Edvard Grieg... André-Marie Ampère... Georg Simon Ohm... Aaa, Ohm! ... Citit "om". Da, îmi amintesc... Legea lui Ohm...
Ești om cu mine, sunt om cu tine!
Asta este legea lui Ohm?
Pentru mine, da!
Și care e legătura cu Henrik Ibsen?
Dar cu Grieg?
Dar cu Ampère?
Legea lui Ohm spune că intensitatea curentului electric care trece printr-o bucată de circuit este direct proporțională cu tensiunea aplicată la capetele zonei de circuit și invers proporțională cu rezistența zonei respective.
Altfel spus, intensitatea curentului electric reprezintă sarcina electrică ce traversează secțiunea unui conductor în unitatea de timp și are formula I = U / R. Adică este egală cu Tensiunea electrică (U) supra Rezistența electrică. În limbajul curent mai este folosită și denumirea de "amperaj" și este măsurată cu un instrument numit "ampermetru".
Și care e legătura cu Henrik Ibsen?
(Repetarea cuvântului "electric" din paragraful de mai sus mi-a adus aminte de un banc... Un student la Politehnică renunță la facultate după un an și se înscrie la Teologie. Acolo, la un moment dat, la un curs, s-a întâmplat să fie mai obosit și a ațipit. Profesorul nara despre forța dumnezeiască, dar, văzându-l adormit pe studentul nostru, s-a dus la el, l-a trezit și l-a întrebat ca în Caragiale "Ce iaște forța dumnezeiască, mojicule?" Buimac, studentul, uitând că nu mai e la Universitatea Politehnica, a zis repede... (conform formulei lui Newton: F = m * a, Forța egal masa ori accelerația) ... că... Forța dumnezeiască este masa dumnezeiască ori accelerația dumnezeiască! :-) )
Și care e legătura cu Henrik Ibsen? :-) )
Ampère (citit "amper"), unitatea fundamentală pentru măsurarea intensității curentului electric. Este egal cu intensitatea constantă a curentului electric care, trecând prin două conductoare paralele și rectilinii de lungime infinită și de secțiune circulară neglijabilă, aflate în vid, la depărtare de un metru unul de celălalt, produce între aceste conductoare o forță de 2 ori 10 la puterea minus 7 newtoni pe fiecare metru de lungime.
Și care e legătura cu Henrik Ibsen? Dar cu opera? Ăsta nu este un articol despre operă?
Se povestește că André-Marie Ampère a ieșit de la Universitatea din Paris, unde era profesor, și i-a venit brusc o idee. A luat o bucată de cretă și a început să scrie formule pe un perete de lemn. Numai că, în timp ce scria, "peretele" a început să se miște, îndepărtându-se de el! Ampère a continuat să scrie, pășind încet spre zid, absorbit de idei, și scria, și pășea, până când... "zidul" a prins o viteză căruia fizicianul nu i-a mai făcut față! Ampère a constatat, întâi consternat, apoi amuzat, că își scrisese ideile... pe o trăsură! :-) )
Și care e legătura cu Henrik Ibsen?
Lyon se află la 470 km de Paris, cam cum e Cluj-Napoca față de București. O similaritate cât se poate de potrivită atât ca distanță, cât și ca aliură a orașelor. Evident, orașul mai mic stă în umbra celui mai mare, iar acest fapt se vede uneori și în atitudinea "micilor", un lyonez ținând să îmi spună că sistemul de închiriere al bicicletelor da, e și în Paris, dar a fost inventat "isi, a Lion"! Pățesc asta și când dau de unii clujeni care au pretenția că în orașul lor s-a inventat gaura din macaroană sau sâmburele din prună...
Populația orașului este 500 de mii de locuitori, dar zona metropolitană al cărei centru este depășește 2, 2 milioane, deci e cam cât Bucureștiul! Dintre acești 500 de mii, studenți sunt 120 de mii! Adică un sfert! Că sunt mulți studenți am dedus și eu mergând pe stradă și observând un număr uriaș de sexibunăciuni, piese numai una și una! :D B-) În România avem un banc, Bulă are o profesoară sexy, care la o lecție le predă elevilor cum fac animalele. Bulă spune că bunicul lui știe cum face lupul și, spre exemplificare, a doua zi îl aduce la școală și îl întreabă "Bunicule, ce zici despre profesoara noastră?" Iar el zice "Auuuu! " :-) ) Cam ca bunicu` îți vine să zici mereu când te plimbi la pas prin Lyon. :-)
Orașul e foarte frumos! Aveam în plan să stau o jumătate de zi în el și am stat două zile. ;-) Are ca principale obiective turistice Catedrala Notre-Damme de Fourviere, piața Bellecour, Confluence (unde este confluența a două râuri, Saone se varsă în Rhone), stadionul mare din Parcul Olimpic (Grande Stade) și, evident Opera. Este străbătut de fluviul Rhone (Ron) și de râul Saone, primul dând și numele regiunii din care face parte orașul. Ampère, Exupery, Lumiere, Rabelais sunt vârfurile cu origini în Lyon, fiecare activând în patru domenii total diferite, fizică, literatură, cinematografie, pictură.
André-Marie Ampère a fost un fizician și matematician francez. A descoperit legea interacției curenților electrici în 1820 și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului. Unitatea de măsură a intensității curentului electric îi poartă numele: "amper", fiind una dintre unitățile de măsură fundamentale. Mai multe școli primare, licee și colegii franceze îi poartă numele, existând și în Lyon, de exemplu, "Colegiul Ampère". Ca apreciere a valorii sale, Ampère a mai fost numit și Newton-ul electricității.
Opera din localitate se numește Nouvel de Lyon. Clădirea este o îmbinare de vechi cu nou, combinație care... mie nu îmi place! Este un bun exemplu despre cum poți obține ceva urât din două lucruri frumoase! (Părerea mea, sunt convins că unora le place! ) În partea de jos are o structură arhitecturală foarte frumoasă, antică, având coloane, arcade și statui. Partea de sus e un mare semicerc de sticlă neagră, și el foarte frumos. Doar că... pus peste construcția în stil vechi, arată, din punctul meu de vedere, fix ca în expresia cu nuca în perete! Nu au nicio legătură estetică partea de jos cu partea de sus, iar cel care a conceput asta ar trebui pedepsit în piața publică pentru atentat la retine! Iar o pedeapsă bună ar fi să fie îmbrăcat cu pantaloni bufanți Rigoletto, iar sus cu cămașă din mătase, roz și dantelată, plus papion portocaliu cu cerculețe verde deschis și galbene. :-) )
Repet, e părerea mea și gustul meu. Unora le place o astfel de ciorbă de stiluri, vezi Uniunea Arhitecților din București, o clădire la fel de... îngrozitoare...
Nici după interior nu pot spune că mă dau în vânt. Este, de asemenea, îngrijit, șlefuit, aranjat, de nereproșat, doar că... e negru tuci! Nu-mi amintesc altă clădire (de operă sau nu numai) care să fie măcar pe aproape atât de neagră! Foaierul, scaunele, ușile, balcoanele, totul e negru! Doar prin ușa de ieșire se zărește culoarul... roșu intens. Bine că n-a zis careva "Bau! " pe întuneric, că înțepeneam acolo! :-) )
Repertoriul Operei din Lyon nu are specificul să-i spunem clasic sau obișnuit. Sunt foarte puține Traviate, Rigoleți, Aide, Tosci, Boeme, Carmencite, Figaroi sau... Nabuci. :-) În tot sezonul 2022/23 am găsit numai două titluri de operă și unul de balet, în rest, concerte simfonice grămadă! "Tannhauser" (operă în germană cântată... în Franța! ), "Nunta lui Figaro" și baletul "Frumoasa din Pădurea Adormită", doar atâta într-un an întreg! Așa că am acceptat cu semibucurie "Peer Gynt" pe muzica lui Edvard Grieg, cu subiectul inspirat din piesa de teatru scrisă de... Henrik Ibsen.
Ah, deci am descoperit legătura dintre Henrik Ibsen și Edvard Grieg! ;-)
Edvard Grieg a fost un compozitor norvegian, considerat cel mai important în țara sa. S-a născut (și a murit) la Bergen, cel mai mare oraș vestic al Norvegiei, dar nu a stat numai în frumosul oraș amintit, ci a studiat și concertat inclusiv la Copenhaga și Oslo, ultimul denumit Cristiania în vremea lui Grieg. Printre alte personalități, cum ar fi Brahms și Ceaikovski, l-a cunoscut și pe titanul teatrului norvegian, Henrik Ibsen, a cărui piesă de teatru a "transcris-o" pe muzică.
Spectacolul, "Peer Gynt", a fost și el... destul de negru! O versiune modernă, chestie care nu m-a deranjat, că m-am obișnuit să fiu calm la "modernități". :-) Dar a fost jumătate alcătuit din dialoguri în franceză, limbă pe care am uitat-o cam imediat după ce am absolvit liceul, așa că nu pot spune că m-a atras prea mult ceea ce am văzut. Muzica a fost foarte frumoasă, interpretarea foarte bună, dar prea multă parler într-o limbă aproape necunoscută dăunează grav interesul pentru un spectacol. :-)
Decorurile au fost, de asemenea, moderne, cu un cadru metalic pătratic în mijlocul scenei de care erau atârnate perdele sau pereți de carton sau geamuri de sticlă, formând un fel de cameră. Mai era un pat de spital (plimbat, desigur, uneori), o masă metalică și o veioză metalică, unii cu niște perne mari, o oglindă, un bec atârnând din tavan, un scoci negru lipit de personajul principal de-a lungul zidurilor de-a lungul "pereților" camerei... nu cred că Ibsen s-a gândit vreun moment la așa ceva! Dar ciorba de decoruri "ie la modă", așa că merge...
O altă povestire amuzantă atribuită lui André-Marie Ampère îl găsește pe acesta plimbându-se pe malul Senei (în Paris). Cum pe vremea lui nu exista asfalt, Ampère a luat din drum o piatră, gândindu-se la ale lui. La un moment dat a vrut să afla cât este ora și a scos ceasul de la brâu, ceas dintr-acela rotund, nu de mână sau de pe telefon. :-) Absorbit de ideile care îi veniseră atunci, Ampère a pus piatra în buzunar, aruncând pe o traiectorie probabil eliptică frumosul său ceas în apele fluviului. :-)
André-Marie Ampère s-a născut la Lyon în 1775 și a locuit acolo o lungă perioadă din viața sa, până în 1802. Casa lui natală a fost transformată în Muzeul Ampère și se află în nordul orașului, în comuna Poleymieux-au-Mont-d`Or, iar în centrul orașului se află o statuie și o piață care îi poartă numele și unde se poate ajunge coborând din metrou la stația Ampère - Victor Hugo. (Pentru cei mai vicioși, tot acolo există și Cafe Ampère, nume sub care scrie "brasserie-pub". :-) )
Care e legătura între lyonezul Ampère și piesa de operă-teatru pe care am văzut-o la Lyon? Păi, poate fără Ampère nu aveam curent electric și vedeam piesa lui Grieg / Ibsen la lumina făcliilor! :-)
Cum ajungeți la Lyon? Cu avionul, desigur, e cea mai simplă și mai rapidă variantă. Și cea mai ieftină. Uneori incredibil de ieftină. Eu am dat 11 euro pe bilet! Dar, când am ajuns acolo, am văzut că expresul până în oraș costă 16, 30 euro! Un tramvai roșu, de fapt :-) , denumit pompos Rhonexpress. N-am dat șaișpe euro și am mers pe jos... Nu, nu până în centrul orașului (sunt vreo 20 de km până acolo), ci până am găsit o altă variantă! Autobuzul 47 plus tramvaiul T3, fix 2, 20 euro! A durat mai mult - mai ales că autobuzul e din oră în oră, dar am economisit 14, 10 euro. ;-)
Distribuția:
Solveig: Claire de Sévigné
Peer Gynt: Jérémy Lopez
Mor Aase:Martine Schambacher
Dovregubben: Jean-Philippe Salério
Dirijor: Elena Schwarz
Regizor: Angélique Clairand
Lumini: Laurent Castaingt
Costume: Bruno de Lavenère
Scenariu: Catherine Ailloud-Nicolas |