[ Autor Adrian Trasca ]  La întoarcerea de la Teatro alla Scala din Milano, m-am "abătut" din drum și am mers la Graz pentru a vedea o operă nouă pentru mine, "Manon Lescaut" de Giacomo Puccini, chiar o premieră pe scena teatrului de operă respectiv. Graz este un oraș mic, aflat undeva în sud-estul Austriei. Ca populație, se situează undeva în jurul cifrei de 270.000 de locuitori, iar ca aspect nu este deosebit, în el găsindu-se unele clădiri ultramoderne, cum e gara, dar și altele cu arhitectură veche. De asemenea, există și străzi late, bulevarde pe mai multe benzi, dar și străduțe prin care trec liniile de tramvai și abia mai e loc pentru trotuare micuțe. În mijlocul orașului se află un deal de unde se pot vedea împrejurimile, în vârful acelui deal fiind cetatea medievală și un mic turn cu un ceas vizibil de jos, din oraș. Am găsit acolo și un indicator geografic cu distanțele de la Graz până în câteva orașe, interesante fiind destinațiile românești, desigur, Bukarest - 880 km și Constanza - 1076 km.
Personal, pot spune că Graz are o oarecare aliură pentru mine gen titlul romanului lui Alexandre Dumas, "După 20 de ani". În 1992, veneam cu mașina cu tată din Italia spre România și ne uităm pe hartă, propunându-ne următorul oraș țintă. Au fost, pe rând, Torino, Milano, Verona (atunci am văzut prima oară Arena), Vicenza, dar înainte de Graz am avut un accident, am intrat cu mașina în șanț, și nu am mai ajuns în primul oraș austriac devenit ținta a noastră. Abia acum, după 20 de ani, am ajuns (eu) în Graz - și am aproape vârsta pe care o avea tata atunci! - și, amintindu-mi de acea călătorie, am avut o senzație ciudată, un fel de deja vu.
Opera nu este nici ea o clădire foarte mare, dar este mai masivă decât cele de la noi din orașe de mărime similară, adică Iași, Cluj-Napoca sau Timișoara, de exemplu. Zugrăvită în exterior într-un crem deschis, are în față o machetă din metal și astfel îți poți face o imagine completă a structurii sale. La intrare, pe pereții albi sunt modele aurii asemănătoare cu cele de la celebrul Palat Schönbrunn din Viena, iar interiorul, deși cu doar două rânduri de loje, pare spațios, probabil datorită tavanului arcuit.
Datorită (sau din cauza) mărimii clădirii și a orașului, m-am așteptat, recunosc, la o operă banală de provincie, dar am găsit o montare plină de viață cu decoruri excelente și mari - având ca laitmotiv statuia Libertății, simbolizând țara în care Manon piere la final - și cu o interpretare foarte bună - aspect care, însă, nu m-a surprins.
Foarte interesant a fost, de asemenea, un personaj care eu am considerat că este, ghidându-mă după aspectul său fizic asemănător cu originalul, chiar autorul operei, Giacomo Puccini! Mai mult, rolul acestuia nu a fost doar unul de observator, ci a fost, e adevărat, mut, și de participant la unele acțiuni, rămânând surd la "încercările" lui Manon de a schimba subiectul, de exemplu!
Altfel, singurul reproș pe care l-aș face montării a fost scurtarea operei la doar două acte - din câte știu, originalul are patru acte. Un spectacol interesant, de văzut pentru cineva care a văzut deja "Manon Lescaut" sau știe italiana sau germana, trei dezavantaje pe care eu le-am avut și care m-au împiedicat să savurez în totalitate opera, chiar dacă știam subiectul în general. |