[ Autor Adrian Trasca ]  12 august 2024
Am fost prima oară la Buchs la finalul lui august 2020, în plină pandemie! Am plecat de la București spre Arena di Verona, care, în acel an, a realizat o ediție de criză, cu un spectacol pe săptămână și cu oamenii la un metru și jumătate distanță unul de celălalt. Tren București - Budapesta - Viena, seara Viena - Feldkirch, iar acolo, pentru că aveam vreo trei ore libere, conform planului meu, am luat autobuzul până în Vaduz (citit "vaduț"! ), am vizitat capitala Liechtenstein-ului, iar la întoarcere... am greșit autobuzul, am luat altul, care m-a dus în Buchs! Așa că am vizitat și acest oraș! :-)
(De la Buchs am continuat cu trenuri spre Arena di Verona, apoi spectacolul - Concert Placido Domingo -, a doua zi Veneția, apoi tren spre Roma! ... Tur de oraș, iar seara am venit cu avionul la București, toată excursia durând 4 zile, dintre care mai mult de jumătate prin trenuri. :-) )
Neavând teatru de operă, nici nu îmi imaginam că voi vedea aici un spectacol de acest gen, gândul meu în zonă fiind la Vaduz (Liechtenstein), acolo unde câteva zile pe an se prezintă o operetă. (Tot în zonă e și Bregenz (Austria), unde în fiecare an se realizează un spectacol uriaș!, dar acolo fusesem deja în 2015, când văzusem "Turandot".)
Buchs este un orășel în estul Elveției, de unde se ajunge fără să-ți dai seama în Austria sau Liechtenstein. :-) A devenit orășel... de curând, în 2002, deși prima atestare documentară este din anul 765! Are aproximativ 13.000 locuitori cu 30% proveniți din alte țări (! ), aproape 10% din fosta Iugoslavie! Buchs face parte din cantonul St. Gallen, districtul Werdenberg.
Am venit pentru acest spectacol cu viteză... tocmai de la Strasbourg! Întâi cu 200 km la oră, cât prind "amărâtele" alea de trenuri regionale franțuzești. Apoi cu maxim 130, cât am avut eu voie să "bag" pe autostradă. Vreo 350 km. Am ajuns la spectacol... ca de obicei, cu vreo 10 minute înainte! E drept, veneam de departe, dar puteam renunța la Strasbourg și să vin și eu fără stres, ca tot omu` normal... Dar, deh, nu sunt eu ăla! :-)
Când să intru în parcare, prin fața mașinii mele traversează câțiva costumați... Mă prind repede că sunt din spectacol, ridic aparatul să le fac poză, o fată se așează fix pentru poză și zâmbește. :-)
Parchez, intru și eu și observ ansamblul: scaunele spectatorilor sunt pe marginea lacului, cu fața spre lac, spațiul are pereți din prelată, precum și... acoperiș! Iar scena e... pe lac! Lipită de zona spectatorilor, dar pe lac!
Podeaua e acoperită de o mochetă verde ca iarba și are trepte late și mici ca înălțime. În dreapta, pe scenă, e o mică scenă pătrată, din lemn. Orchestra e la locul ei, între scenă și spectatori, iar artiștii stau cu picioarele în apă. :-)
Vin femei și bărbați din stânga, pe unde au intrat și spectatorii, urcă pe scenă. Sunt țărani - ca roluri :-) ) -, îmbrăcați adecvat, au greble și coase. Se aude și o rață de pe lac. :-)
Încep să cânte... în germană! :-) Apoi, de vorbit, ... în italiană! Care e logica?
Unul dintre țărani e Nea Mărinen. :-) (Copiii mei îi spun "Nea Mărin" lui Nemorino. :-) ) Are pantaloni gri, cămașă maro, veste maro deschis, ține o greblă și și dă cu ea uneori. Din cauza calviției din vârful capului pare mai în vârstă.
Pe scena de pe scenă e un mic grup de clovni, dintre care se evidențiază "doctorul" Dulcamar. Pantaloni lungi în dungi albe și roșii, cămașă de mătase roșu strident, cizme negre, lungi până la genunchi, poartă o pălărie care pare din Tirol.
Adina e în costum negru cu auriu, blondă cu părul vâlvoi pe laterale, fustă mov doar la spate (! ), dres negru, machiată ușor strident, pare mai de consum, așa... E cocoțată pe o scară de lemn dintr-aceea portabilă pe care o folosesc electricienii.
Belcore e în negru tot, are și parpalac negru, arată mai nazist, dar se mișcă amuzant. Șase soldați îmbrăcați ca el îl urmează, se aliniază în partea din față a scenei, fiecare ține un mic buchet de flori mov în mână, Belcore le ia și le oferă pe toate Adinei. Apoi ia și el o scară de lemn și se cocoață pe ea.
Publicul mai râde, dar nu știu de ce, pentru că nu înțeleg germana. (Au vorbit doar câteva replici și mai "scapă" uneori fraze în italiană.) În spetele scenei se vede lacul, un deal pe care se află case, o vie mare, iar în vârful dealului e o construcție care pare biserică. Și și mai în spate... munții, Alpii, o splendoare! Iar creasta seamănă puțin cu Cozia ca formă și cu Piatra Craiului ca lungime.
Nemorinen îi dă o scrisoare lui Frau Adina.Dulcamara și câteva fete apropie scările, pun o cortină roșie pe un băț de lemn agățat de vârfurile lor și așa realizează... o scenă! Fetele sunt "colorate" sexy în roșu și negru, chiloți și dresuri negre, veste roșii sus și peruci alb-gri vâlvoi.
"Silenzio! Udite! Io sono un grand medico! "
Dulcamara, care acum are pe cap un joben roș cu sclipici, cântă în italiană, apoi cotește iar pe germană. Cu mici excepții, nu am înțeles sensul folosirii ambelor limbi. Poate că medicamentele se prezintă mai bine în italiană. :-)
"Herr Dulcamara, LibersLikor del Izolda?"
Nemo zâce în germană, să înțeleagă publicul și să nu înțeleg eu. :-) Dar na, că m-am prins! :-) "Licoarea iubirii a Isoldei?" ;-)
Dulcamara îi dă o sticlă de vin maro cu gât lung, Nemorinen - "Tra la la la la la la! " - bea în germană și sughite. :-) Adina, care acum e într-un fel de halat mov, se miră că îl vede vesel... și mă mir și eu pentru că ea are părul negru!
Morgen, ordinul de plecare pentru Belcore. "Adina, gaube mich! " - "Adina, crede-mă! ", încearcă Nemorinen să o convingă, Belcore îl insultă, ocazie cu care constat iar că insultele în germană sună mai bine. :-)
Pauză. Cerul e gri, se lasă seara, dar încă se văd contururile munților în spate. Analizez și "sala", are 16 rânduri cu aproximativ 32 de scaune fiecare, deci vreo 500 de locuri. Analizez și afișul spectacolului, fundalul e spre bleumarin, cu alb scrie mare "der liebes trank" ("băutura iubirii", adică "elixirul dragostei"), tot cu alb, dar scris mic, "Werdenberger Schloss Festspiele" ("Festivalul Castelului Werdenberger"), iar logo-ul este un pahar alb in care sunt două contururi de chipuri - un bărbat și o femeie - gata să se sărute, de culoarea, dar și de forma vinului roșu-închis! Spectacolul se ține în perioada 2 - 17 august. Și, ca de obicei în pauză, nemții (pentru că sunt elvețieni nemți) beau și mănâncă, vin, bere, șampanie și, desigur, cârnați. :-) Elixir n-am văzut. :-) Iar terasa improvizată amenajată se numește "Trattoria d`amore"! ;-)
Actul al doilea începe în întunericul nopții. Conturul munților din spate abia se mai vede, dar câteva rațe de pe lac se mai aud. :-) Iar în zare se vede și un fulger! Și o lumină pe construcția de pe deal.
Intră oamenii, are loc petrecerea pentru Adina și Belcore. Târgoveți, soldați.
"Fa felice-un senator! ", Dulcamara și Adina, care îi spune "Papa! " doctorului! Iar cei doi vorbesc în italiană între ei!
"E și ea îndrăgostită, ca o gâscă ciufulită! " se cântă la București, la Opera Comică pentru Copii. Aici e "ca o rață ciufulută", că se tot aud rațe de pe lac. :-)
"Uuuna furtiiiva lagrima! "
O așteptam în germană, dar ce dezamăgire!, e în italiană. :-) Apoi... continuă să cânte și să vorbească în germană... În spate, în zare, se vede un nou fulger. Pe scenă adie ușor vântul. Dar lui Nemorinen nu îi e cald, își dă cămașa jos - așa mi-am dat seama că adie vântul pe scenă ;-) - și rămâne în maieu. Alb. Adina e impresionată de mușchii lui - deși nu prea avea :-) - și iese de sub masă, unde stătuse cu Dulcamara! -, se duce la el, se îmbrățișează, se urcă pe masă, se pupă - Dulcamara e încântat :-) ... și cred că și rațele care se manifestă acum vocal pe lac. :-)
Scena se umple, mulțimea aruncă batiste, iar personajele principale beau LiebesTrank cu ghiotura. :-) Aplauze, fluierături admirative, ... frumos!
A doua zi am plecat în recunoaștere. Am aflat că lacul se numește Werdenberger, că "biserica" din vârful dealului era chiar castelul Wendenberg, dar și că pe lac nu erau numai rațe, ci și lișite și lebede. :-) Castelul este drăguț, dar nu spectaculos, aduce puțin cu castelul Bran, dar are și multe diferențe față de acesta. Mobilier din lemn, picturi (nu multe, dar nici puține), un sistem audio de informare bazat pe cod qr și o vedere foarte frumoasă din vârf, asupra lacului, dar și în zare, unde se văd munții din spatele scenei pe o latură, iar pe alta lacul, orașul Buchs și... muntele din Liechtenstein! Iar munții din fundal seamănă și ziua cu Cozia! :-) |