[ Autor Adrian Trasca ]  18 august 2023
În acest an a avut loc ediția cu numărul 100 a Festivalului de Operă de la Arena di Verona! 1913 prima, 2023 ediția 100! Diferența e 110? Da, pentru că au fost ani de întreruperi din cauza războaielor mondiale și din cauza... pandemiei de covid-19!
În vara lui 2020 s-a desfășurat, totuși, un fel de ediție, cu spectacole la distanță de o săptămână, cu spectatori la distanță unul de altul, cu o singură operă, și aceea scurtă, "Gianni Schicchi". Spre onoarea ei, Fondazione Arena di Verona nu contorizează acea ediție "de avarie" și abia acum, în 2013, consideră Ediția jubiliară cu numărul grande UNO CENTO! Adică o sută!
De-a lungul timpului, cel mai des montat spectacol a fost "Aida"! Nu aceeași versiune de la un an la altul - eu am văzut 4 versiuni în cei 13 ani consecutivi ai mei la Arena! -, dar unele sunt reluate, cel mai important și cel mai des reluată fiind "versiunea istorică", adică "Aida" din 1913! Și care este și cea mai frumoasă, de altfel!
O scară mare, înclinată 20 de grade, lungă cât toată scena mare. Pe laterale, un fel de sulițe albe cu niște mâini (de plastic, albe sau gri sau bleu) înfipte în ele. În centru e o structură metalică foarte ciudată, zimțată, neagră, uriașă, inițial am asemănat-o cu o coroană.
Pe uvertură intră unii, mulți, mergând încet, care umplu scena. Apoi, din centru-spate, mergând drept, intră...
Aida mă întreabă "Cine sunt?" "Marele Preot și Radames! ", îi răspund.
Aida e fetița mea, nu Aida de pe scenă m-a întrebat. :-) Are 6 ani și 9 spectacole la Arena di Verona, inclusiv acesta! Și e prezentă la a 4-a ei ediție a Festivalului, ultimele 3 consecutive! ;-) Fratele ei, Mihai, e mai mic și e la a doua ediție! Consecutive! ;-)
Marele Preot e în alb, Radames e în negru, dar are umeri albi. Ramfis e foarte înalt, dar hainele îi sunt mai lungi și ating podeaua. Ceilalți au costume mai degrabă de oameni de afaceri, negre, dar au mânuși roșu-strident în mâini. Și Radames are astfel de mânuși.
Pe scenă sunt și mulți aburi și lumini numai albe. Vine Amneris, care era undeva în spatele scenei. Figuranții se grupează pe 3 rânduri în stânga și 3 în dreapta perpendiculare pe marginea scenei, apoi se deplasează sincron câte un pas rar și lent. Când se "duelează" verbal, Radames și Amneris se așează fiecare în spatele unui rând. Nu prea am înțeles semnificațiile acestor mișcări, dar poate cititorii le vor găsi explicații. (Sau cititorul... Nu știu de ce mă amăgesc că am mai mult de unul... Adică eu însumi! :-) )
Aida vine din spate ca o regină! E toată îmbrăcată în alb. Rândurile de figuranți s-au apropiat foarte mult.
Amneris o amenință. O ajută și vocea foarte bună. ;-)
"Trema, schiava! " - "Tremură, sclavo! "
Figuranții sunt peste Aida, întind mâinile spre ea să o acopere.
Bebe Mihai a adormit.
Trompete. Structura de metal se ridică pe jumătate. În stânga au venit soldații egipteni. Sunt îmbrăcați în negru și alb pe dedesubt și țin sulițe de 4 metri care au sus mâini în loc de vârfuri.
"Gloria ai numi! " - "Glorie zeilor! ", Soldații mimează că se luptă. Apoi, când Aida cântă "Ritorna vincitor! ", ies încet, încet.
Structura metalică e o mână uriașă cu palma orientată spre podea. Degetele sunt din fier alb și suprafața lor nu e plană, sunt făcute din bare de fier paralele și perpendiculare. Sub ea sunt câteva piramide mici din fier negru. Structura nu e fixă, e mobilă, degetele s-au ridicat ușor când a venit faraonul.
Scena e în semiîntuneric, dar în spate, jos, sunt neoane cu lumină albă, difuză. "Noi t`invochiam! ", din spate apar 20 - 30 de raze laser peste Arena! Intră preoții, îmbrăcați în alb și cu sulițe albe cu mâini în vârf. Pe laterale sunt "lupi" egipteni, au haine lungi, albe in jos, negre de la piept în sus, invers față de Radames. Poartă capete de lup cu cioc lung ca măștile de la Veneția. Degetele din fier se mișcă puțin. Oamenii din mijloc, în alb complet, execută ritualuri. Din spate țâșnesc raze verticale de lumini. O sferă mare și argintie se desprinde din centru și plutește deasupra, iar razele de lumini sunt îndreptate spre ea, ca și când ar susține-o.
Camera lui Amneris. Am mai zis-o în anii trecuți, cameră adevărată de fiică de faraon, adică imensă! :-) Poate mai mare decât aveau prințesele reale în antichitate! ;-)
Slujitoarele ei sunt în roșu și au ciucuri negri. Sunt și câteva raze roșii oblice. Dansul micilor negri e făcut de vreo 50 de dansatori, unii în portocaliu, alții în roșu. Deci roșul e reprentativ pentru Amneris, chiar și ea fiind așa.
Vine Aida... în verde închis. Și... multe mumii albe pe niște mese de metal, cu roți. Fiecare mumie e încadrată de 2 în roșu, care o învelesc cu pansament! Când Amneris spune că Radames trăiește, mumiile duse în spate. Aida ridică mâna la Amneris, aceasta o prinde de mână, Aida cade în genunchi, mumiile sunt puse pe niște trape și... dispar sub podeaua scenei!
Trompete. Mâna metalică se lasă în jos, strânge. Aida cântă "Numi pieta! ", Amneris iese încet prin spate. Razele de lumini se unesc deasupra... mea! :-)
Bebe Mihai s-a trezit la Marșul Triumfal. :-) Vede costume argintii, scena plină de argintiu. Sunt trei podiumuri înalte, pe două dintre ele sunt Faraonul și fiica lui. Vine Radames pe cel de-al treilea.
Podeaua scenei, înclinată vreo 20 de grade, cum spuneam, e din plexiglas transparent. Prizonierii apar de sub podea prin niște trape. Sunt în gri sau alb sau crem, în ton cu planul cromatic general. Amonasro e mai sus decât ceilalți. Se întind pe jos, formează un "râu", egiptenii îi încadrează amenințător.
Actul se încheie în jocuri de lumini.
Actul al treilea. Un grup mare de fete în alb, aranjate matriceal (cam 8x12), țin în față săbii de lumină lungi de trei metri. Din spatele scenei, peste mâna de fier, iese o lumină verde ca o pânză ondulată. Amneris și Ramfis sunt în negru.
"Andiamo! Pregherai! " - "Să mergem! Te vei ruga! "
Pădurea din sulițe de lumină albă se schimbă, acestea sunt așezate perechi ca brațele lungi ale literei A. Aida vine pe sub ele.
"O, patria! O, patria mia! "
Cei ce țin luminile ies încet, 1 câte 1. Sus, pe pietrele Arenei, sunt lumini verticale.
Amonasro...
În negru, in contrast cu Aida, care e în alb. Scena e liberă, sunt numai ei doi.
"Su, dunque! sorgete, Egizie coorti! Col fuoco struggete le nostre citta! " - "Atunci veniți, cohorte egiptene! Cu foc distrugeți orașele noastre! "
Din "pământ" ies vreo sută de "etiopieni" în negru care se târăsc!
"Padre, a costoro schiava non sono! " - "Tată, nu sunt sclava lor! "
Aida ține protector în brațe un etiopian care arată rănit.
"O, patria, quanto mi costi! " - "O, patrie, cât mă costă iubirea pentru tine! "
Etiopienii se ridică în picioare în jurul ei. Apoi ies încet, încet, alături de Amonasro.
Vine Radames. În alb și e cărunt. Etiopienii vin spre ei pășind încet, un pas la trei secunde, grupați și amenințători. Sunt vreo 100!
"Fugiaaam??" - "Să fugim??"
Din grup încep să cadă pe jos, leșin, câte unu, ... câte unu, ... câte unu, ...
Până la finalul ariei sunt toți pe jos!
"Abbandonar la patria, il ciel del nostro amor?" - "Să abandonăm patria, cerul iubirii noastre?"
Amonasro, în negru, era printre ei. Interesant modul de a se ascunde și de a trage cu urechea! :-) Degetele de metal se mișcă încet. Etiopienii s-au răspândit pe toată scena. Amneris vine din spate, toți aleargă de colo colo!
"Sacerdooote, iiioo reestoo a tee! " - "Preotule, ție mă predau! "
Toți se opresc "ca la poză".
Apoi năvălesc pe Radames și îl duc în spatele scenei.
Amneris: "Vorei salvarlo! " - "Vreau să-l salvez! "
Figuranții s-au aranjat ca un gard, reprezintă închisoarea lui Radames.
Când este adus, fostul general e legat de corp și de mâini cu mai multe funii și amplasat într-un loc, iar acesta... se ridică! E o mică scenă care se tot ridică... și Radames e tot mai sus... și funiile (roșii) sunt tot mai lungi...
Când mica scenă e sus, funiile par de vreo 15 - 20 de metri și formează ceva asemănător unui cort rotund, Radames fiind în vârf! Imaginea și simbolistica sunt absolut superbe!
La final, jos, Radames se smucește și se eliberează de funiile roșii!
Vin preoții din laterale. (În alb de la piept în jos, negru în sus.) Amneris e în mijloc, corul se aude din spate.
"Discolpati! " - "Dezvinovățește-te! "
Pe laterale, pe pietrele Arenei, în lateralele și în spatele scenei, urcă în linie figuranți cu bețe de foc de un metru în mână! Se duc sus și se aliniază în șir pe marginea Arenei.
"Traditoor! "
"Traditoor! "
Preoții se apropie de Amneris!
"Traditoor! "
"Traditoor! "
"Traditoooor! "
Preoții se apropie!
"Traditoor! "
La final, Amneris e acoperită de albi! Și alți preoți vin din spate, de unde se văd lumini de foc roșii și galbene!
"E tra-ditor! Mora! Mo-ra! "
"E tra-ditor! Mora! Mo-ra! "
"Traditoor! "
"Traditoor! "
"Traditoooor! "
"Anatema su voooi! "
Preoții fug, mai puțin Ramfis, care ține brațele deschise și nu o lasă pe Amneris să treacă de el!
Ultima parte începe cu o piramidă mare care... se ridică de la sol! Gen levitație! Pare ținută de figuranții în negru, dar sunt convins că nu e așa, se ridică uniform, fără erori umane de balansare.
Radames apare de sub ea, ridicat și el mecanic! Aida, ... și mai și!, e chiar în ea! Imaginea-simbol e foarte faină, cu Aida după gratiile piramidei.
Din marginile scenei țâșnesc raze verticale de lumini înalte de 30 - 40 de metri. Tot pe margini, un rând de figuranți în alb, iar pietrele din zona din spate a scenei sunt luminate pe orizontală tot cu alb.
Radames vine în față, piramida e coborâtă la sol, din ea iese Aida și vine lângă el.
Sfera argintie e sus. Apar și raze de lumină albastre-movuliu. Bebe Mihai dă din mâini pe muzică. Radames și Aida se duc în piramidă. Mâna uriașă de oțel se lasă peste piramidă.
Am mai scris că am obiceiul de a invita oamenii să vină la operă. Oriunde. Aici, acolo, nu contează, important e să meargă! (De ce e important? E o altă discuție, dar rezumatul discuției e simplu: pentru că opera este magie! Așa cum a zis Nichita Stănescu, "Muzica este un răspuns căruia nu i se poate pune nicio întrebare! ") Am invitat vreo 150 de persoane la operă, dintre care vreo 50 prima oară pentru ei/ele! Dintre care 9 la Arena di Verona! Da, la Arena di Verona am reușit să aduc 9 persoane, una câte una, eforturi separate, nu din grupuri de turiști cu efort minim, zici la microfon o dată, aude tot autocarul și ies în față mai mulți care vor!
În plus față de acestea, mă mai... mândresc cu încă două! Încă două persoane! Importante! Să vedeți cum și de ce!
Prima, un domn distins care lucrează la... Opera Comică pentru Copii din București! Deci în domeniu, fiind mai avansat ca mine la cunoștințe de specialitate. Dar care nu fusese niciodată la Arena di Verona! Și care s-a dus la Arena di Verona (văzând chiar această "Aida") la sugestia mea!
Enchantée! ;-)
A doua, alt domn distins. Un turist. Distins pentru că... e medic. Nu unul oarecare. Chirurg. Mare! A făcut o operație în premieră în România! A reușit să scoată o tumoră hepatică fără să oprească funcționarea ficatului și fără să taie... Nu mai scriu, mă trec fiori pe șira spinării numai scriind! ...
Acest domn mi-a fost turist în... Islanda! A ținut minte ce i-am zis atunci, acolo, și, la câtva timp după ce ne-am întors de la capătul nord-vestic al Europei, mi-a transmis... "Salutări de la Arena di Verona! "
Enchantée! :-)
Distribuția:
Aida: Anna Pirozzi
Radames: Gregory Kunde
Amneris: Clementine Margaine
Amonasro: Alberto Gazale
Ramfis: Rafal Siwek
Faraonul: Andrea Vittorio De Campo |