[ Autor Adrian Trasca ]  7 iunie 2021
"A venit vacanța
plecăm la Constanța! " :-)
Nu, n-a venit vacanța, dar da, plecăm la Constanța! :-) Eu și Aida! Având o invitație deosebită din partea doamnei director Daniela Vladescu de la Opera din Constanța prin care dânsa dorește să contribuie la educația Aidei... iar eu, ca un Amonasro ce sunt, mă simt cu adevărat încântat! ;;)
Luăm metroul, iar la Gara de Nord luăm și apoi papă în tren celebrul "covig de la gală". :-) Îi spun că trenul va merge cu viteză mare - lucru prea rar în România... - și nici nu plecăm bine că zice... "Tati, acum megem cu viteză?" :-) Îi explic că încă nu, că după ce o să ieșim din București o să lăsăm mașinile în urmă - linia de tren e paralelă cu autostrada pe o porțiune destul de lungă - și, într-adevăr, trenul merge constant cu 150 km pe oră, atingând uneori și 152. Mai puțin decât regionalele în Italia (care merg cu 155), dar e cea mai mare viteză de tren din România...
Ajungem, ne cazăm și... mergem la teatru! Am ales o piesă cu muzică, să nu aibe Aida parte de dialoguri plicticoase pentru ea, "Maria Tănase. O poveste" la Teatrul de Stat din Constanța. Până la urmă a fost cam plicticoasă, cu melodii lente, iar textele au fost idei puncte de vedere negativiste, dar Aida, pe la jumătate, ... a adormit în brațele mele. :-) Bine că a adormit, că finalul a fost și mai negativist...
Am trezit-o după, mergând cu ea la locul de joacă din parcul Primăriei, dar, cum era somnoroasă și n-avea chef de joacă, a cărat-o tati în brațe... până pe malul mării, la Cazino! Voiam niște poze faine cu ea acolo, dar e în totalitate în renovare, așa că am făcut poze cu marea și mi-am propus pozele cu Cazinoul după ce e gata, poate chiar să mergem la o operă acolo, dacă se va monta! Că ideea sună tare bine! ;-)
A doua zi ne-am trezit dis-de-dimineața, la 11 :-), și... iar a dus-o tati "în bațe" pe fetița lui... E drept că ploua ușor, dar ploaia nu putea să ne oprească să ajungem la... "Căluțul de mare"! Nu, nu în mare - și nici nu e vreo cârciumă :-) , ci la teatrul pentru copii din Constanța, care prezenta spectacolul "Motanul încălțat". Păi, dacă Aida merge cu tati la "teatu pentu oameni mari" și tati merge cu Aida la teatru pentru oameni mici. :-)
A fost o piesă drăguță, cu actori oameni, păpuși, dar și proiecții video pe peretele din spatele scenei. Motanul era încălțat nu pentru că mergea pe plajă, ci pentru că așa e povestea. :-) Marchizul de Carabas Barabas Contrabas Ananas Aragaz îi era cunoscut Aidei din poveștile pe care le vede pe telefon de pe internet, dar acum a văzut prima oară o versiune de "motan" pe scenă.
Și așa... a ajuns Aida la toate teatrele din Constanța! Teatrul pentru oameni mari :-) , teatrul pentru copii, iar la operă fusese în septembrie și noiembrie anul trecut, pentru "Voievodul țiganilor" și "Rigoletto". ***
Am vrut apoi să mergem la un loc de joacă și să ne jucăm pe malul mării, dar micile reprize de ploaie ușoară ne-au făcut să ne adăpostim sub un acoperiș al unei terase sau chiar în "cotețul" salvamarilor până ne-am plictisit și am plecat în cameră. Acolo 50% dintre noi au dormit un pic - dar nu Aida :D - iar ceilalți 50%... aveau să ațipească mai târziu... lucru care l-a enervat pe tati, care îi spusese fetiței să doarmă un pic înainte de a merge la spectacol...
Scena e luminată puternic, iar sus sunt trei pancarte-reclame pe care scrie
Via campagna
Caffe - Ristorante "Pernice" - Moda di "Follia"
Albergo "Sotto Stelle" - Banca "La Piovra"
Artiștii au costume în ton predominant alb sau portocaliu și poartă măști anti-covid transparente. Nemorino are pantaloni maro, cămașă albă, vestă maro roșiatic, freză și aliură de timid.
" Quanto e bella! Quanto e beella! "
"Cât e de frumoasă! "
Traducerea e sus, la locul ei :-) , dar de pe primul rând e greu de văzut. Plus că nici nu prea ne interesează, eu știu subiectul, iar Aida ar recunoaște doar literele A și M pe care le-a învățat de curând. :-)
Din dreapta sus, de pe niște scări de lemn, vine Adina, în alb, citind articolele mele publicate pe www.OperaNationala.ro :-) )
Ofițerul Belcore e și el în uniformă soldățească albă cu câteva dungi roșii și epoleți mari, aurii, și ține în mâini un buchet de flori. Îl sfătuiesc să le țină departe de Aida, că i le jumulește imediat. :-)
Cam pe aici Aida... a ațipit! Am lăsat-o nițel, apoi am scuturat-o să se trezească... și nu prea i-a plăcut. :D
Nemorino și Adina se tachinează.
Ea: "Uită mă! "
El: "Nu e posibil! "
Ea: "Ca să uiți de această nebunie, iubește în fiecare zi pe altcineva! "
Un sfat bun, ce să zic, ar trebui să-l urmez și eu... :D
Coboară o cortină roșie. În spate e Dulcamara, la care predomină o mantie de turcoaz închis, sub care are un costum mov, o vestă cromatic ca mantia, toate lucioase. E însoțit de o balerină-clown cu rol de mim și îl va urma pe scenă tot timpul.
"ÃŽn Europa am vandut-o cu 9 lire, pentru voi o las cu 3 lire! "
Nemorino: "Aveți cumva elixirul care trezește dragostea?"
Dulcamara: "Da, desigur! Eu îl prepar! "
"Cât costă?"
"Un țechin! "
Bucureșteanul concluzionează:
"Am văzut mulți nătărăi, dar acesta îi întrece pe toți
Are dreptate! Păi, în Dobrogea, la doi pași de elixirul Mulfatlar, tu iei marfă contrafăcută de la un bucureștean (Daniel Pop) contrabandist (Dancairo) din "Carmen"? :-)
"Caro elissir sei mio! Tutto mio! "
"Dragă elixir, ești al meu! Cu totul al meu! "
El si ea:
"Nebunul vrea să scape din lanțuri! "
"Mâine ea mă va iubi! "
Pentru venti scudi di Dobrugia, Nemorino se înrolează soldat în armata rivalului Belcore. Cam puțin, dar ce să faci, dacă ești nărod lângă Murfatlar și cumperi elixir de Ferentar?
Vocile sunt bune, iar Dulcamara îmi place cel mai mult. E un tânăr cu un viitor frumos, dacă se ține de treabă și nu vinde elixiruri false în viața reală.
Fete cu prosoape albe pe cap și în capot de baie verde-rață, mov deschis sau roșu comentează despre proaspătul militar devenit milionar.
"Una furtiva lagrima"
Am trezit-o pe Aida, ascultă, dar e morocănoasă, așa că nu savurează prea mult aria. La fel mai târziu, când e chemată pe scenă, ezită și urcă încet. Nu vrea să facă nici poze, nici nu vorbește, doar privește.
În timpul aplauzelor, câțiva soldați în alb vin în public și răpesc o domnișoară din public. Deși Nemorino avea răscumpărat contractul cu armia, soldații i-o predau lui, probabil în semn de pretenie sau aduceere aminte a unor beții petrecute în scurtul timp cât Nemorino Băldău a fost înrolat. Ăăă, Mădălin Băldău voiam să zic... Omu pregătise faza - să mai spună cârcotașele că bețiile - hâc! - nu ie bune! B-) - și
"Tu ești Adela mea, eu sunt Nemorino al tău! "
așa că îi strică seara și o cere în căsătorie! Ăăă, nu că îi strică seara voiam să zic, ci că i-o face memorabilissimă... :-) Fata n-are de ales și zice "Da! " - Bravo, Mădălin Nemorin! - și iată că am avut dreptate, elixirul dobrogean e mai bun decât ăl bucureștean. N-am înțeles de ce s-a lăsat într-un genunchi, dar bănui că a vrut să o empresioneze. :-)
A doua zi am fost iar pe plajă, având vreme cu soare de această dată. Ne-am plimbat pe malul mării, dar apa era prea rece pentru ea. Nu și pentru mine, eu am făcut prima baie în mare din acest an! ;-) Departe de recordul meu personal de "cât mai devreme în an", 20 mai 2007, urmat de 29 mai 1992 (record care a rezistat 15 ani! ), dar nu-i nimic, nu sunt la vreun concurs. Totuși, scriind aici, am remarcat că anul viitor se fac fix 15 ani de la record, așa că poate la primăvară iau un elixir dobrogean înainte de 20 mai și-l îmbunătățesc cu 9 zile, ca data trecută. :-)
Distribuția:
Adina: Laura Eftimie
Nemorino: Mădălin Băldău
Belcore: Marius Eftimie
Dulcamara: Daniel Pop (București)
Gianetta: Mihaela Ionescu
Regia Artistică Ognian Draganov
Coregrafia Fănică Lupu-Liești
Dirijor Sebastian Pascale
Maestru Cor Adrian Stanache |