[ Autor Adrian Trasca ]  13.06.2021
În urmă cu niște ani, nu mulți, dar care mi se par sau chiar sunt din altă viață, că mămica ei era gravidă de câteva luni cu Aida, iar eu mi-am permis o ultimă escapadă turistică în acel an, am profitat de o ofertă WizzAir și am zburat... în Georgia! Acolo am descoperit două clădiri de operă fa-bu-loa-se, Opera din Tbilisi și Music Art Center din Batumi - acolo unde peste doar un an și 8 luni, Aida avea să fie prima oară la un spectacol de operă în interior! La prima am văzut un spectacol de balet, Don Quijote, montat grandios, cu decoruri delicioase, interpretarea bună (cât mă pricep eu la balet, adică nu prea mult) și într-un interior absolut superb, atât sala, cât și foaierul! (Fără să vreau să fiu rău, a doua zi am decolat spre Germania, iar acolo am văzut ceva la un teatru de operă măricel - nu spun care - și mi s-a părut, comparativ cu Opera din Tbilisi, un pic mai mult decât un coteț! ... :D)
Acum... departe de Tbilisi :-) ... am plecat cu Aida și Mihai din Titan la Opera Comică pentru Copii! ... Da, numai eu cu ei doi! Un pic îngrijorat, nu atât pentru Aida, care e mare, 4 ani și două luni, ci de... combinație! Mihai e mic, are un an și cinci luni, teoretic a fost la 15 spectacole, dar practic pot spune că numai la unul singur a fost atent, primul văzut de el în interior, "Erus și Valea iubirii"... În rest, în cea mai mare parte a timpului, scâncete, plimbări, eu sau mămica lui, pe culoarele Operei pentru Copii sau prin aer liber pe unde am mai fost...
Problema era că... mămica lor n-a vrut să vină, pe Mihai îl plimbam eu pe afară când chirăia, dar problema era dacă Aida... stătea singură în sală în acest timp sau începea și ea să chirăie (după obiceiul ei strămoșesc și milenar, vorba lui Ion Băieșu) ?
Aveam să aflu, nu?
Aida a fost impecabilă! Atentă tot timpul, nici n-ar fi știut dacă plecam cu Bebe pe afară! Dar... nu prea a fost nevoie! În primele 20 de minute Mihai, alias Don Michele, a fost atent. Apoi a început să se foiască, l-am lăsat din brațe - eram pe rândul din mijloc care are culoar mare de trecere în fața lui - s-a jucat cu scaunul, a scos niște scâncete mici, o doamnă din spate i-a făcut cu mâna și el i-a răspuns :-) , l-am mai luat în brațe, s-a mai uitat, a vrut iar jos și tot așa am "permutat" până la final. Iar Aida, cum spuneam, a fost impecabilă!
Am mai fost întrebat... de ce îi iau la spectacole dacă nu sunt atenți și nici nu înțeleg ce se petrece. Pentru ca să asculte muzică bună! Și chiar dacă ridică și coboară scaunul, dacă se uită la tine și râde sau îi face cu mâna doamnei de pe rândul celălalt, muzica pătrunde, muzica intră în căpșor, muzica se așterne undeva în creier și nu mă îndoiesc că într-o zi o să iasă și o să îi direcționeze bine. Aida, chiar dacă azi a fost atentă, la operele "mari" e mai puțin atentă față de cum era în urmă cu doi ani, chiar dacă e vorba de preferatele ei "Traviata", "Rigoletto", "Nabucco"! Dar când va fi mai mare, va asculta cu plăcere această muzică și își va îndrepta direcția spre calitate... părerea mea! Desigur, e posibil să mă înșel și să nu fie așa, dar în viață... ai niște opțiuni și faci ceea ce poți! Așa că fac ceea ce pot!
Și așa am notat al doilea spectacol la care Bebe a fost atent. :-)
După spectacol, Aida s-a întors în sală și... fuga printre rândurile acuma goale! Mihai vrea și el, dar nu-l las, e ușor în pantă culoarul și mi-e teamă că vine ca uliul și se lovește în nas sau mai rău. Dar fugim amândoi - eu cu el în brațe - după Aida... :-) Da, o fugă ca lupta lui Don Quijote cu morile de vânt, dar ce e important e că le este mereu drag să fie la Opera pentru Copii. ;-) |