[ Autor Adrian Trasca ]  (Aida, 8 ani. Mihai, 5 ani)
Al 20-lea an consecutiv la Opera din Brașov! (În chiar ultimul spectacol pe care l-am văzut în an! )
Al 15-lea an consecutiv la Opera din Craiova! (17 ani în total)!
70 de spectacole eu, 63 Aida (toate cu mine), 41 Bebe Mihai (toate cu mine). Diferența dintre ei apare pentru că el nu a vrut să vină la celelalte și, așa cum am mai zis, nu îl oblig să vină dacă nu vrea.
26 de spectacole la Opera Națională București! Nu este un record pentru mine (am 65 în 2005!! și 47 în 2004!, când director era Maestrul Ludovic Spiess, iar eu întrețineam pagina de internet a ONB), dar este un record pentru că sunt cele mai multe într-un an la care am fost... cu Aida! Și, desigur, este un record pentru Aida! Iar datorită acestui avânt, Aida a atins în acest an pragurile de 70 de spectacole la ONB, apoi 80 și 90, fiind în acest moment la "cota" 94! Suta este programată pentru anul viitor, desigur, și o să încercăm să o atingem înainte de a împlini 9 ani. ;-)
Comparativ, în acest an Bebe Mihai are numai 9 spectacole la ONB! În celelalte 17 absențe nu a vrut să vină sau, spre finalul anului, pur și simplu nu i-am mai luat bilet.
În România am fost la toate operele "aproape" și la niciuna "departe". Craiova, Constanța, Brașov - și parcă aș pune și Ruse aici, mai ales că e mai aproape decât celelalte trei. O cifră specială aici, al 20-lea an consecutiv la Opera din Brașov! Și alta, la Craiova, al 15-lea an consecutiv (17 în total). (La Craiova, însă, am primul spectacol văzut în afara Bucureștiului, "Aida" în 1999, și cele mai multe văzute în afara Bucureștiului.)
"Departe" nu am ajuns, adică nu am ajuns la Timișoara, Cluj-Napoca, Iași sau Chișinău. Ultimele două sunt programate pentru anul viitor, întrucât sunt singurele teatre de operă românești... la care Bebe Mihai nu a ajuns! Iar la vârsta pe care o are el la finalul acestui an, adică aproape 6 ani, Aida a ajuns la toate teatrele de operă românești!
15 spectacole în străinătate în acest an. Aproape de media mea (19, 13 pe an), deci acceptabil. Aida 10, Mihai 10. (Mediile lor pe an: 11, 11, respectiv 8, 88.) Diferența de 5 spectacole dintre mine și ei o fac cele pe care eu le-am văzut când am fost ghid și, desigur, nu am putut să îi iau cu mine.
Cel mai important este că am reușit și în acest an să mergem la Arena di Verona, al 15-lea an consecutiv pentru mine, al 6-lea an pentru Aida (ultimi 5 consecutivi) și al 4-lea pentru Bebe Mihai (toți consecutivi)! Au fost trei spectacole, toate frumoase, cu ajutorul cărora eu am atins la Arena numărul rotund de 40 de spectacole! Aida are 18, iar Bebe Mihai are 11, pe undeva cred că ei stau mai bine ca mine. :-) Avantajul lor este că ei au început devreme, Aida a fost la primul ei spectacol la Arena la 2 ani și 2 luni și 2 săptămâni, iar Bebe Mihai la 2 ani și 7 luni, eu … la 37 de ani. Și 3 luni. :-) Dintre cele trei spectacole, s-a detașat "Rigoletto", pe care puii mei l-au văzut prima oară la Verona, dar și pentru montarea clasică, eu nefiind un mare fan al montărilor tip discotecă pe care le-au avut "Nabucco" și "Aida".
În Italia am reușit să ajungem iar, a doua oară, la Torre del Lago Puccini. "Acasă la Boema", cum am scris într-un articol în urmă cu vreo 12 ani. Am văzut, însă, "Madama Butterfly", ceea ce e foarte bine, pentru că "Boema" o văzusem cu un an înainte. :-) Apoi am dat o fugă și la Roma, dar fără să vedem spectacol. Două luni mai târziu, eu, ca ghid, aveam să revin și să văd primul act dintr-un balet foarte frumos, "Marco Spada".
Un alt amănunt important, a fost al 4-lea an consecutiv cu spectacol văzut la Londra! Din păcate, nu la Opera Regală (ROH), cum reușisem până acum, dar am văzut "La cenerentola" ("Cenușăreasa") lui Rossini la Opera Națională Engleză (ENO). Ca observație, în anii precedenți l-am strecurat... ilegal pe Bebe Mihai la Opera Regală, unde limita minimă de vîrstă este de 5 ani! Anul acesta a împlinit 5 ani și... nu l-au lăsat să intre, deoarece spectacolul avea o recomandare - subliniez, o recomandare - de vărstă minimă mai mare!
A treia "deplasare" importantă, prima cronologic: Copiii au fost prima oară în Germania! Acolo au/am văzut, în orașul natal al lui Beethoven, Bonn, "Elixirul dragostei" și "Tosca", la al doilea fiind anunțată Angela Gheorghiu, pentru care am făcut excursia, dar care, însă, ... a lipsit. Sincer, nu i-am simțit lipsa...
La întoarcerea din Italia, am făcut un mic ocol și am mers în localitatea... aceea celebră în România, ... capitala peninsulei Istria. :-) Acolo, în Arena din Pula, l-am văzut în concert pe marele Jose Carreras! Copiii nu au fost prea încântați (la fel ca anul trecut cu Placido Domingo, din cauza repertoriului - nu prea le plac lor concertele de arii), dar pentru mine a fost o încântare, astfel reușind să îi am în "palmaresul" meu de spectator pe toți cei 3 tenori imenși: Luciano Pavarotti (București 1999), Placido Domingo (Muscat 2018, Verona 2020, București 2024), Jose Carreras (Pula 2025).
Iar bonus (pentru mine, căci nu am putut să îi iau cu mine) a fost "Tosca" la Zurich (poate spectacolul anului ca voci), unde am avut parte de o distribuție de zile mari: Jonas Kaufmann, Sonia Ionceva, Bryn Terfel. Am scris după acel spectacol un compliment de senzație: "Când Dumnezeu vrea să arate că există, îl pune pe Jonas Kaufmann să cânte E lucevan le stele! " ;-)
Dar realizarea anului dpdv divertisment nu vine din domeniul muzical, ci din... fotbal! Am fost la 11 meciuri de fotbal la Craiova (dintre care 6, toate, în cupele europene)! Toate împreună cu puii mei! Plus alte 4 în deplasare, numai 1 în București, celelalte 3 la... Trnava (Slovacia), Galați și... Viena! Chiar și pentru mine este un record, eu mai având 9 în două rânduri, în 1996 și în 2009. Ca deplasări, eu mai am Milano și Gyor, dar acestea sunt mai speciale, la ele fiind împreună toți 4.
Datorită deplasării făcute în capitala Austriei, unde Universitatea Craiova a învins pe Rapid Viena, am văzut MusikVerein (tur ghidat), acolo unde are loc cel mai cunoscut concert de Anul Nou, precum și "Traviata" la VolksOper. Cu această ocazie am pus și Viena pe harta lui Bebe Mihai. (Aida mai văzuse "My Fair Lady" la VolksOper în 2021, când ea avea 4 ani și 4 luni, iar Bebiță-Bebișor avea puțin peste 1 an și jumătate.)
Ca ratări... două ghinioane: Deși am fost acolo, la intrare, nu am putut vedea "Tosca" la Opera Regală din Londra (adică eu am văzut-o, copiii nu - cei de la intrare au zis că sunt prea mici pentru subiect). Și nici "Tosca" la Festivalul de Operă de la Varna (amânat câteva zile din cauza unei răceli a primadonei), la care aveam o consecutivitate frumoasă din 2018 până în 2023. Și tot la "Tosca", dar la Bonn, am "consemnat" absența Angelei Gheorghiu.
Spectacolul anului? Desigur... "Ceai pe note muzicale", organizat de Școala de Arte nr. 5, București, la care... a participat și Aida cu un mic recital de vioară! A, nu, nu am de gând să o laud, este la începutul studiului și nici nu muncește cât ar trebui... Eh, gata, am zis suficient...
Altfel, candidate sunt:
"Rigoletto" la Arena di Verona - primul "Rigo" la Verona pentru copii.
"Tosca" la Zurich - pentru distribuția excepțională.
"Concert Jose Carreras" la Arena din Pula - pentru... Jose Carreras, tânăr la 79 de ani. ;-)
"Madama Butterfly" la Opera Națională București cu o senzațională Elena Moșuc în rolul principal. (Observație: Și Madeleine Pascu este senzațională în acest rol, dar pe dânsa am văzut-o de multe ori și aceasta nu mai este o surpriză.)
"Marco Spada" la Opera din Roma, o surpriză extrem de plăcută atât ca montare, cât și ca... muzică. (Habar nu aveam despre acest spectacol și s-a dovedit unul superb.)
“Tosca” la Opera Națională București cu excelentul Vittorio Grigolo în rolul principal.
“Elixirul dragostei“ la Opera Comică pentru Copii - spectacol pe care l-am revăzut de 3 ori în 3 zile consecutive, inclusiv copiii.
"Madama Butterfly" la Torre del Lago - pentru montarea frumoasă, dar și pentru locul special unde am văzut-o, acasă la Puccini.
Nu am să aleg, desigur, un spectacol la care nu am fost cu copiii, deși "Tosca" de la Zurich a fost efectiv o încântare pentru suflet. Nici unul care nu prea le-a plăcut copiilor, deși artistul, Jose Carreras, și ambientul, Arena din Pula, merită toate superlativele. Rămâne...
Înainte de spectacol am vizitat Mantova. Superba catedrală, una dintre puținele despre care am zis că... se poate compara cu uimitoarele biserici din Roma. Castelul ducelui (doar în exterior, în alt an o să savurăm și interiorul). Casa lui Rigoletto și balconul de unde Gilda a fost răpită. Străduțele pe care se întorcea bufonul acasă și unde s-a întâlnit cu Marullo și curtenii. Lacul Mincio, pe malul căruia se află hanul lui Sparafucil.
Deci un spectacol care pentru noi a început cu mult înainte de ora programată.
Da, "Rigoletto" la Arena di Verona!
Mai ales că Bebe Mihai spune "Rigoletto este singurul spectacol de la care nu îmi vine să ies! " :-) ) |