[ Autor Adrian Trasca ]
 Fiind pentru prima oara la Zagreb si nestiind mare lucru despre oras, ma asteptam... la un oras mai prafuit. Am descoperit un oras cu un centru grandios si cu o catedrala superba, un oras nu foarte mare, e adevarat, dar care merita vizitat. De asemenea, cladirea unde a avut loc opera, Teatrul National, este una impunatoare si cu prestanta.
Cortina se ridica. Decor negru tot, cu un fel de dungi alb-gri rare pe pereti, alcatuit din planse mari, probabil de carton. Dupa ce Angelotti apare, canta, gaseste cheia si se ascunde, momente in care nu prea realizezi ce sa intampla pe scena, din cauza intunericului de acolo, apare sacristanul. Initial nu am realizat ce e ciudat la el, dar pana la urma mi-am dat seama: purta ochelari, iar parul lui era roscat! Mopul pe care il tinea in mana l-am observat din prima si asa am realizat... ca o sa vad o noua montare moderna. Intrebarea noua sau veche... cat sens va avea si cat doar schimbare doar asa, ca sa fie altfel.
Apare Mario. Urat nevoie mare, batran, cu parul sculat pe laterale, parca bagase degetele in priza. Poarta pantaloni maro cu bretele si o camasa alba.
Se tachineaza putin cu sacristanul, apoi... dezveleste tabloul, cere culorile :-) si canta. Nu rau, dar nici extraordinar.
Cand Tosca apare, o parte din perete se modifica, o plansa este intoarsa, acum fatada cu o culoare rosu inchis fiind orientata spre public. Sensul... nu l-am inteles. Floria Tosca este imbracata clasic, o rochie lunga, rosu inchis. Copiii din cor, ulterior, sunt imbracati tot clasic, dar cand se bucura de vestile din razboi, au o minge si un avion de hartie pe care il arunca de la unul la altul.
Cand Scarpia apare, si publicul este usor terorizat. Aceasta deoarece partea din spate a scenei se afla un jeep care are farurile indreptate spre spectatori. Nu sunt pe faza lunga, dar sunt usor deranjante, ceea ce nu e rau, tinand cont de teama pe care trebuie sa o inspire aparitia lui Scarpia. Acesta este imbracat in stil mafiot, costum gri, palarie, parpalac, cam la fel unii dintre oamenii lui, altii avand costume verzi de armata. Un usor abur imprastiat pe scena intregeste atmosfera de mister.
"Va, Tosca! " In cor sunt si barbati, si femei, imbracati in negru, dar pe parcurs femeile se dezbraca si raman in rosu. La final, damele se napustesc asupra lui Scarpia si il coplesesc pe acesta cu mangaieri si sarutari si ii fac vant cu evantaie... Scarpia e in delir, fireste, doar e in mediul lui.
Pauza. Aplauze. Se simte ca suntem in est, aplauzele sunt calde, se aud chiar fluieraturi admirative (exagerate, dupa parerea mea), iar de-a lungul piesei am auzit, desigur, susoteli.
Actul 2 are loc in sediul politiei lui Scarpia, care, din fericire, nu se afla in Palazzo Farnese din Roma. :D Pe un birou mare si negru se afla acesta, dezbracat in partea de sus, iar o tanti secretara, desigur, ii face masaj pe spate. Luat de avantul cantatului, Scarpia se da jos de pe birou, isi da prospoul jos si, din fericire, se opreste aici... Canta ce canta in chiloti, unii cu manecuta, sa nu fie chiar "prea sexy", apoi se imbraca in acelasi costum ca in prima parte.
In spate lateral dreapta se afla un panou de lemn imens, 8-10 metri, pe care sunt lipite pozele unor detinuti sau condamnati, atat fatza si profil, cat si cu numerele de inregistrare ale acestora. In timp ce Mario este adus si interogat, in spatele prim-planului, pe peretele condamnatilor este lipita poza acestuia. Dupa ce Mario este dus la tortura, Tosca se duce spre poza lui, speriata.
Actul 3. In spate, capela Vaticanului. In mijlocul scenei, patru soldati si un tun indreptat cu tinta... putin langa San Pietro! Soldatii intra si tropaie exact pe ritmul muzicii, ceea ce da o nota aparte scenei. Desigur, au pusti. Mario cade, se aude Spoletta, Floria Tosca fuge in spatele scenei si se arunca de pe zid. Urmeaza... cel mai frumos moment al montarii: din tavan cade incet Tosca (alta artista), dand lent din maini si din picioare si aterizand fix in bratele lui Mario, mort, ramas in centrul scenei. |